Dima împotriva României

Rezoluția CM/ResDH(2010) 182 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Dima împotriva României (Recherche n 58472/00, Hotărârea din 16 noiembrie 2006, definitivă la 26 martie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la o procedură civilă din cauza obligației Curții Supreme de Justiție de a răspunde la un motiv invocat de reclamant în recursul său (recurs) (încălcarea articolului 6 alineatul (1)) (a se vedea detaliile în limba engleză); După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, în cazul în care este necesar, o hotărâre prin care se asigură că statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind faptul că constatarea încălcării de către Curte impune, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale. - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)182 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Dima împotriva României Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la o procedură civilă privind drepturile de autor și pecetea de la … Curtea Europeană a luat act de faptul că Curtea Supremă de Justiție nu era pronunțată asupra motivului în cauză, în timp ce, având în vedere motivele reținute pentru respingerea acțiunii reclamantului, acest motiv părea relevant pentru a se ajunge la rezultatul cauzei. Într-adevăr, Curtea Supremă de Justiție a statuat că reclamantul avea dreptul de a solicita profituri pentru reproducerea emblemei și a sigiliului de către societatea pârâtă, dar că nu reiese din competența în cauză că aceasta din urmă primise, în realitate, comenzi și beneficiase de pe urma reproducerii.

Având în vedere importanța sa pentru finalizarea procedurii, motivul invocat de reclamant a solicitat un răspuns specific și explicit din partea Curții Supreme de Justiție, în caz contrar, se constată că echitatea procesului este pătată. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune morale Proaspăte & de cheltuieli Total 2 000 EUR 2 000 EUR Plătit la 30/07/2007 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantului o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral suferit. Ca urmare a hotărârii Curții Europene, printr-o hotărâre din 3 aprilie 2008, Curtea de la București a primit cererea reclamantului de redeschidere a procedurii, în temeiul articolului 322 alineatul (9) din Codul de procedură civilă.

La sfârșitul acestei noi proceduri, instanțele interne au statuat că, având în vedere dispozițiile speciale aplicabile în materie de drepturi de autor ale simbolurilor statului, reclamantul nu avea dreptul de a percepe profitul taxal datorită reproducerii și comercializării sigiliului și a emblemei statului. Cu toate acestea, întrebările adresate de reclamant par să nu fie legate de executarea cauzei. În aceste împrejurări, nu pare necesară nicio altă măsură individuală. Măsurile generale Potrivit guvernului, încălcarea constatată nu constituie o problemă structurală. În această privință, este important să se țină seama de faptul că, în temeiul articolului 261 alineatul (5) din Codul de procedură civilă, instanțele trebuie să indice în mod obligatoriu motivele de fapt și de drept pe care se bazează deciziile lor și motivele care i-au determinat să respingă cererile părților.

Încălcarea în prezenta cauză pare să fie rezultatul nerespectării dispozițiilor legale relevante de către Curtea Supremă de Justiție. Prin urmare, având în vedere efectul direct al Convenției și al jurisprudenței Curții Europene în România, publicarea hotărârii și difuzarea acesteia ar trebui să garanteze că instanțele vor lua în considerare cerințele art. 6 alin. Traducerea în limba română a hotărârii Curții Europene de Justiție a fost publicată în Jurnalul Oficial nr. 473 din 13 iulie 2007, precum și pe site-ul internet al Înaltei Curți de Casație și Justiție (http://www.scj.ro/decizii_strasburg.asp Pe de altă parte, hotărârea a fost transmisă Consiliului Superior al Magistraturii în scopul difuzării la tribunale, cu recomandarea ca aceasta să fie discutată în cursul activităților de formare profesională continuă ale magistraților.

III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală în acest caz, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că România și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2010 în cadrul celei de a 1100-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)182 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Dima contre Roumanie (Requête n o 58472/00, arrêt du 16 novembre 2006, définitif le 26 mars 2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’iniquité d’une procédure civile en raison de l’omission de la Cour suprême de justice de répondre à un moyen soulevé par le requérant dans son pourvoi en recours ( recurs ) (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe); Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)182 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Dima contre Roumanie Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne l’iniquité d’une procédure civile relative aux droits d’auteur de l’emblème et du sceau de l’Etat que le requérant revendiquait, en raison de l’omission de la Cour suprême de justice de répondre à un moyen de recours que le requérant tirait de la nullité de l’expertise sur laquelle les tribunaux avaient nt fondé le rejet de son action (violation de l’article 6, paragraphe 1). La Cour européenne a noté que la Cour suprême de justice ne s’était pas prononcée sur le moyen en question, alors qu’au vu des motifs retenus pour rejeter l’action du requérant, ce moyen apparaissait pertinent pour l’issue de l’affaire.

En effet, la Cour suprême de justice a jugé que le requérant était en droit de réclamer des bénéfices pour la reproduction de l’emblème et du sceau par la société défenderesse mais qu’il ne ressortait pas de l’expertise en question que cette dernière avait en réalité reçu des commandes et tiré du profit de la reproduction. Vu son importance pour l’issue de la procédure, le moyen soulevé par le requérant exigeait une réponse spécifique et explicite de la part de la Cour suprême de justice, à défaut de quoi l’équité du procès s’est trouvée entachée. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 2 000 EUR - 2 000 EUR Payé le 30/07/2007 b) Mesures individuelles La Cour européenne a octroyé au requérant une satisfaction équitable au titre du préjudice moral subi.

A la suite de l’arrêt de la Cour européenne, par un arrêt du 3 avril 2008, la cour d’appel de Bucarest a accueilli la demande du requérant de réouverture de la procédure, fondée sur l’article 322, paragraphe 9 du Code de procédure civile. A l’issue de cette nouvelle procédure, les tribunaux internes ont jugé qu’au vu des dispositions spéciales applicables en matière de droits d’auteur des symboles étatiques, le requérant n’était pas en droit de percevoir des bénéfices redevance du fait de la reproduction et de la commercialisation du sceau et de l’emblème de l’Etat. Le requérant s’est plaint devant le Comité des Ministres de l’issue de cette procédure. Toutefois, les questions soulevées par le requérant n’apparaissent pas être liées à l’exécution de l’affaire.

Dans ces circonstances, aucune autre mesure individuelle ne semble nécessaire. Mesures générales Selon le gouvernement, la violation constatée ne relève pas d’un problème structurel. A cet égard, il importe de noter qu’en vertu de l’article 261, paragraphe 5 du Code de procédure civile, les tribunaux doivent obligatoirement indiquer les motifs de fait et de droit sur lesquels leurs décisions sont fondées ainsi que les raisons les ayant amenés à écarter les demandes des parties. La violation dans la présente affaire semble résulter du non-respect des dispositions légales pertinentes par la Cour suprême de justice.

Le gouvernement considère dès lors qu’étant donné l’effet direct de la Convention et de la jurisprudence de la Cour européenne en Roumanie, la publication de l’arrêt et sa diffusion devraient garantir que les tribunaux prendront en compte les exigences de l’article 6, paragraphe 1 précisées dans cet arrêt, prévenant ainsi à l’avenir des violations similaires. La traduction en roumain de l’arrêt de la Cour européenne a été publiée au Journal Officiel nº 473 du 13 juillet 2007 ainsi que sur le site Internet de la Haute Cour de Cassation et de Justice ( http://www.scj.ro/decizii_strasbourg.asp ). Par ailleurs, l’arrêt a été transmis au Conseil Supérieur de la Magistrature aux fins de diffusion auprès des tribunaux, avec la recommandation qu’il soit discuté au cours des activités de formation professionnelle continue des magistrats.

III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle n’est requise dans cette affaire, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Roumanie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2010 lors de la 1100e réunion des Délégués des Ministres.