Cotlet împotriva României

Rezoluția CM/ResDH(2010)180 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Cotleț/România (solicitarea nr. 38565/97, Hotărârea din 3 iunie 2003, definitivă la 3 septembrie 2003) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la interferențele autorităților penitenciare în dreptul reclamantului de a respecta corespondența sa cu organele Convenției (încălcarea art. 8) și la dreptul de recurs individual al reclamantului (încălcarea art. 34) (a se vedea detaliile din anexă) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)180 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Cotleț împotriva României Rezumat introductiv al cauzei Acest caz se referă la ingerințele autorităților penitenciare în dreptul reclamantului de a-și respecta corespondența, din cauza întârzierii în transmiterea corespondenței către Comisie, a controlului corespondenței sale și a refuzului de a-i furniza materialele necesare pentru a se potrivi cu organele convenției (încălcarea articolului 8). În ceea ce privește întârzierea în trimiterea scrisorilor reclamantului către Comisie între 16 noiembrie 1995 și 20 octombrie 1997 și controlul corespondenței reclamantului înainte de 24 noiembrie 1997, Curtea Europeană a remarcat că cauza a ridicat probleme similare în cauza Petra c. România Prin urmare, Comisia și-a reiterat concluziile în cauza Petra, și anume că dispozițiile interne în vigoare la momentul respectiv, care au stat la baza acestei ingerințe, nu au îndeplinit cerințele unei legi În sensul articolului 8 alineatul (2), din moment ce dreptul intern nu a definit suficient de clar domeniul de aplicare și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților judiciare.

Curtea Europeană a ajuns la aceeași concluzie în ceea ce privește controlul corespondenței reclamantului după 24 noiembrie 1997, având în vedere că nu a fost publicat ministrul Justiției nr. 2036/C, pe care se baza intervenția după această dată. În cele din urmă, Curtea Europeană a hotărât că refuzul autorităților penitenciare de a furniza reclamantului hârtie, plicuri și timbre poștale pentru corespondența sa cu organele Convențiilor nu respectă obligațiile pozitive ale Õ … În acest sens, Curtea Europeană a reținut afirmațiile nedemnizate ale reclamantului că se referă la consecințele nemulțumirii gardienilor ca urmare a corespondenței sale cu organele Convenției. De asemenea, Comisia a remarcat că, din aceleași motive, reclamantul a refuzat să dezvăluie numele unui coleg de celulă care l-a ajutat să își trimită scrisorile.

Pentru Curtea Europeană, astfel de acte de instigare, combinate cu interferențele menționate mai sus în dreptul reclamantului de a-și respecta corespondența, reprezintă o formă de presiune ilicită și inacceptabilă care a împiedicat dreptul său la recurs individual. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii ale satisfacției echitabile Daune materiale Daune morale Cheltuieli și cheltuieli de judecată Total 500 EUR 3 300 EUR (mai puțin 920 EUR pentru asistența judiciară) 4 880 EUR plătit la 27/11/2003 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantului o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată.

În circumstanțele prezentei cauze, nu pare necesară nicio altă măsură individuală. II.

Măsuri generale Măsuri legislative În primul rând, guvernul a făcut trimitere la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare ca urmare a hotărârii Curții Europene în cauza Petra, prezentate în Rezoluția CM/ResDH(2007)92 (în special Regulamentul de urgență nr. 56/2003 privind drepturile persoanelor condamnate la închisoare, aprobat de parlament la 7 octombrie 2003). În același timp, guvernul a precizat că, după hotărârea Curții Europene de Justiție în prezenta cauză, directorul închisorii naționale a trimis mai multe circulare personalului penitenciar sub autoritatea sa, care le-a ordonat să respecte confidențialitatea corespondenței și a cererilor deținuților și să ia diverse măsuri pentru a asigura exercitarea efectivă a acestor drepturi (accesul efectiv al deținuților la cutiile poștale); punerea la dispoziția deținuților sub semnătură a corespondenței și a răspunsurilor la cereri, accesul furnizorilor de servicii poștale în interiorul închisorilor pentru a colecta corespondența deținuților etc.).

Ulterior, guvernul a informat că Regulamentul de urgență nr. 56/2003 a fost abrogat prin Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, publicată în Jurnalul Oficial nr. 627 din 20 iulie 2006. Legea nr. 275/2006 garantează confidențialitatea corespondenței și a cererilor persoanelor condamnate sau aflate în detenție provizorie. În temeiul acestei legi și al regulamentului său de punere în aplicare, adoptat de către guvernul nr. 1897 din 21 decembrie 2006 și publicat în Jurnalul Oficial nr. 24 din 16 ianuarie 2007, administrația trebuie să notifice deținuților drepturile și obligațiile lor. În temeiul Legii nr. 275/2006, corespondența poate fi deschisă (fără a fi citită) în prezența deținuților pentru a preveni introducerea substanțelor sau a obiectelor periculoase în închisoare.

În orice caz, instanța de aplicare a pedepselor, care este obligată să indice motivele care justifică această măsură. Deținătorul a cărui corespondență a fost interceptată este imediat informat cu privire la acest lucru. În cele din urmă, astfel de măsuri nu pot fi luate în ceea ce privește corespondența cu consiliul, cu organizații neguvernamentale care activează pentru apărarea drepturilor omului și cu organizații sau instanțe internaționale. Pe de altă parte, în temeiul Legii nr. 275/2006, măsurile adoptate anterior de autoritățile naționale ale închisorilor pentru a asigura exercitarea efectivă a dreptului la corespondență și a dreptului la cerere (a se vedea supra În același timp, această lege garantează deținuților săraci dreptul de a primi gratuit de la administrația Õ materialele necesare pentru corespondența și cererile acestora.

În cele din urmă, Legea nr. 275/2006 prevede că deținuții pot contesta măsurile luate de administrație în ceea ce privește exercitarea drepturilor lor prin intermediul unei plângeri în fața instanței de aplicare a pedepsei. În cazul în care acesta respinge plângerea, deținuții pot aduce cazul în fața instanței de primă instanță competente în locul în care se află închisoarea. Publicație și difuzare Traducerea hotărârii Curții Europene a fost publicată în Jurnalul Oficial nr. 422 din 19 mai 2005 și pe site-ul internet al Înaltei Curți de Casație și Justiție (http://www.scj.ro/decizii_strasburg.asp . Pe de altă parte, hotărârea a fost trimisă tuturor instituțiilor aflate sub autoritatea autorității naționale a închisorilor.

III. Constatările din partea statului pârât Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în această cauză în afara plății satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că România și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 2 decembrie 2010, cu ocazia celei de-a 1100-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)180 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme dans l’affaire Cotleț contre Roumanie (Requête n o 38565/97, arrêt du 3 juin 2003, définitif le 3 septembre 2003) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent les ingérences des autorités pénitentiaires dans le droit du requérant au respect de sa correspondance avec les organes de la Convention (violations de l’article 8) et l’entrave au droit de recours individuel du requérant (violation de l’article 34) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que,

dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)180 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Cotleț contre Roumanie Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne les ingérences des autorités pénitentiaires dans le droit du requérant au respect de sa correspondance, en raison du retard dans l’acheminement de son courrier à la Commission, du contrôle de sa correspondance et du refus de lui fournir les matériels nécessaires pour sa correspondance avec les organes de la Convention (violations de l’article 8). S’agissant du retard dans l’acheminement des lettres du requérant à la Commission entre le 16 novembre 1995 et le 20 octobre 1997 et le contrôle de la correspondance du requérant avant le 24 novembre 1997, la Cour européenne a noté que l’affaire soulevait des problèmes similaires à l’affaire Petra c. Roumanie (Résolution CM/DH(2007)92).

Elle a dès lors réitéré ses conclusions dans l’affaire Petra, à savoir que les dispositions internes en vigueur à l’époque, qui avaient servi de base à ladite ingérence ne répondaient pas aux exigences d’une « loi » au sens de l’article 8, paragraphe 2 puisque le droit interne ne définissait pas avec assez de clarté l’étendue et les modalités d’exercice du pouvoir d’appréciation des autorités pénitentiaires. La Cour européenne est parvenue à la même conclusion s’agissant du contrôle de la correspondance du requérant après le 24 novembre 1997, vu que l’arrêté nº 2036/C du ministre de la Justice, sur lequel l’ingérence était fondée après cette date, n’avait pas été publié.

En dernier lieu, la Cour européenne a jugé que le refus des autorités pénitentiaires de fournir au requérant du papier, des enveloppes et des timbres poste pour sa correspondance avec les organes de la Conventions méconnaissait les obligations positives de l’Etat d’assurer le respect effectif du droit du requérant à la correspondance. L’affaire concerne également l’ingérence dans le droit du requérant au recours individuel (violation de l’article 34). A cet égard, la Cour européenne a retenu les allégations non démenties du requérant qu’il craignait les conséquences du mécontentement des gardiens du fait de sa correspondance avec les organes de la Convention. Elle a également noté que, pour les mêmes raisons, le requérant avait refusé de dévoiler le nom d’un codétenu qui l’avait aidé à envoyer ses lettres.

Pour la Cour européenne, de tels actes d’intimidation, combinés avec les ingérences susmentionnées dans le droit du requérant au respect de sa correspondance, représentent une forme de pression illicite et inacceptable ayant entravé son droit de recours individuel. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total 2 500 EUR 3 300 EUR (moins 920 EUR perçus au titre de l’assistance judiciaire) 4 880 EUR Payé le 27/11/2003 b) Mesures individuelles La Cour européenne a octroyé au requérant une satisfaction équitable au titre du préjudice matériel et moral ainsi que des frais et dépens. Dans les circonstances de la présente affaire, aucune autre mesure individuelle ne semble nécessaire.

II.

Mesures générales Mesures législatives Le gouvernement a renvoyé dans un premier temps aux mesures qui avaient été prises afin d’éviter des nouvelles violations similaires à la suite de l’arrêt de la Cour européenne dans l’affaire Petra, présentées dans la Résolution CM/ResDH(2007)92 (en particulier, le règlement d’urgence nº 56/2003 sur les droits des personnes condamnés à des peines de prison, approuvé par le parlement le 7 octobre 2003). En même temps, le gouvernement a précisé qu’après l’arrêt de la Cour européenne dans la présente affaire, le directeur de l’Administration nationale des prisons a envoyé plusieurs circulaires au personnel pénitentiaire sous son autorité, leur ordonnant de respecter la confidentialité de la correspondance et des pétitions des détenus et de prendre diverses mesures afin d’assurer l’exercice effectif de ces droits (l’accès journalier des détenus à des boites postales, la remise aux détenus sous signature de la correspondance et des réponses aux pétitions, l’accès des fournisseurs de services de poste à l’intérieur des prisons pour collecter la correspondance des détenus etc.).

Ces mesures étaient fondées dans un premier temps sur l’arrêté nº 2036/C du ministre de la Justice, et ensuite, sur le règlement d’urgence susmentionné. Par la suite, le gouvernement a fait savoir que le règlement d’urgence nº 56/2003 a été abrogé par la loi nº 275/2006 sur l’exécution des peines, publiée au Journal Officiel nº 627 du 20 juillet 2006. La loi nº 275/2006 garantit la confidentialité de la correspondance et des pétitions des personnes condamnées ou placées en détention provisoire. En application de cette loi et de son règlement d’application, adopté par l’arrêté du gouvernement nº 1897 du 21 décembre 2006 et publié au Journal Officiel nº 24 du 16 janvier 2007, l’administration pénitentiaire doit notifier aux détenus leurs droits et obligations.

En vertu de la loi nº 275/2006, la correspondance peut être ouverte (sans être lue) en présence du détenu afin de prévenir l’introduction des substances ou d’objets dangereux dans la prison. L’interception, permise uniquement s’il y a des indices forts qu’une infraction a été commise, est ordonnée dans tous les cas par le juge de l’application des peines, qui est obligé d’indiquer les raisons justifiant cette mesure. Le détenu dont la correspondance a été interceptée en est aussitôt informé. En dernier lieu, de telles mesures ne peuvent pas être prises à l’égard de la correspondance avec le conseil, avec des organisations non gouvernementales activant pour la défense des droits de l’homme et avec des organisations ou juridictions internationales.

Par ailleurs, en application de la loi nº 275/2006, les mesures précédemment ordonnées par l’Administration nationale des prisons afin d’assurer l’exercice effectif du droit à la correspondance et du droit de pétition (voir supra ) acquièrent force de loi. En même temps, cette loi garantit aux détenus démunis le droit de recevoir gratuitement de l’administration pénitentiaire les matériaux nécessaires pour leur correspondance et leurs pétitions. Enfin, la loi nº 275/2006 prévoit que les détenus peuvent contester les mesures prises par l’administration pénitentiaire touchant l’exercice de leurs droits par voie de plainte devant le juge de l’application des peines. Lorsque ce dernier rejette la plainte, les détenus peuvent porter l’affaire devant le tribunal de première instance compétent à l’endroit où se trouve la prison.

Publication et diffusion La traduction de l’arrêt de la Cour européenne a été publiée au Journal Officiel nº 422 du 19 mai 2005 et sur le site internet de la Haute Cour de cassation et de justice ( http://www.scj.ro/decizii_strasbourg.asp ) . Par ailleurs, l’arrêt a été envoyé à tous les établissements pénitentiaires sous l’autorité de l’Administration nationale des prisons. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Roumanie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2010 lors de la 1100e réunion des Délégués des Ministres.