TÖRKÖLY v. HUNGARY

Reclamantul, dl Tibor Törköly, este un cetățen maghiar care s-a născut în 1969 și este reținut la închisoarea Szeged. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A. Cech, un avocat care practică în Budapesta. Guvernul maghiar (“ Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Administrației Publice și Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 decembrie 2004, reclamantul a fost arestat în acuzație de crimă. La 11 ianuarie 2005, Curtea Regională a Județeanului Bács-Kiskun a condamnat reclamantul, un recidivist multiple, de tentativă de agresiune corporală gravă și de crimă agravată comisă cu o cruzime specială. Curtea a stabilit că reclamantul a bătut în primul rând soția sa de drept comun. Trei zile mai târziu, în timp ce au fost colectarea lemnului de foc într-o pădure, el a bătut-o din nou și a lovit-o, a legat-o, a spânzurat-o pe un copac și apoi a tăiat-o, învelit-o față și capul cu bandă adeziv, și în sfârșit a ucis-o cu un minim de nouă înjunghiări cu un cuțit. Crima a fost comisă din gelozie. Curtea a impus o condamnare pe viață reclamantului, cu eligibilitate pentru eliberare eliberată în eliberare condiționată după 40 de ani, adică la 25 iulie 2044. Perioada petrecută în detenție preventivă după 5 decembrie 2004 a fost creditată în fața termenului de închisoare. La impunerea sentinței, instanța a luat în considerare condamnările anterioare ale reclamantului pentru infracțiuni violente, precum și faptul că victima sa a fost soția sa de drept comun și mama copiilor lor minore. Prin apel, la 16 iunie 2005, Curtea de Apel Szeged a susținut această condamnare la o audiere publică. Această hotărâre a fost judecată la 30 iunie 2005. La 5 septembrie 2005, Curtea Supremă a respins, fără a fi examinată în fond, petiția de reexaminare a reclamantului ca fiind inadmisibilă, deoarece era incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Penală. La 15 decembrie 2005, cererea sa de reexaminare a fost respinsă. Constituția prevede următoarele: „(1) Președintele Republicii ... exercită dreptul de a acorda permisiunea individuală. (2) Contrasemnatul Primului Ministru sau ministrul responsabil este necesar pentru toate măsurile ... ale Președintelui Republicii enumerate la alineatul (1) ...” Legea nr. IV din 1978 privind Codul Penal prevede: „Execuția pedepsei este exclusă de ... c) o scutire ...” Legea nr. XIX din 1998 privind Codul de Procedință Penală prevede în mod relevant: „(1) Moțiuni de iertare ... în ceea ce privește suprimarea sau reducerea sancțiunilor care nu sunt încă executate ... se depune – de oficiu sau la cerere – Președintele Republicii – de către ministrul responsabil de justiție. (2) [Aceasta cerere poate fi introdusă de inculpat, avocatul sau ... rude. ... (4) O [pardon] cerere ... privind o sancțiune care nu este încă executată trebuie introdusă în instanța de judecată de primă instanță. (5) În cursul procedurii de iertare, instanța obține ... astfel de informații personale ale inculpatului, în cazul în care este necesară decizia privind iertare.” (1) Curtea ... transmite documentele de caz și cererea ministrului responsabil de justiție. ... (3) Ministrul responsabil cu justiția transmite cererea președintelui Republicii chiar dacă nu o susține.”

The applicant, Mr Tibor Törköly, is a Hungarian national who was born in 1969 and is detained at Szeged Prison. He was represented before the Court by Mr A. Cech, a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Public Administration and Justice. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 5 December 2004 the applicant was arrested on a charge of murder. On 11 January 2005 the Bács-Kiskun County Regional Court convicted the applicant, a multiple recidivist, of attempted grave bodily assault and of aggravated murder committed with special cruelty. The court established that the applicant had first severely beaten up his common-law wife. Three days later, while they were collecting firewood in a forest, he had again beaten and kicked her, tied her up, hanged her on a tree and then cut her loose, wrapped her face and head with adhesive tape, and finally killed her with a minimum of nine stabs with a knife. The crime was committed out of jealousy. The court imposed a life sentence on the applicant, with eligibility for release on parole after 40 years, i.e. on 25 July 2044. The period spent in pre-trial detention after 5 December 2004 was credited towards the prison term. When imposing the sentence, the court took into account the applicant’s previous convictions for violent crimes, as well as the fact that his victim was his common-law wife and the mother of their two minor children. On appeal, on 16 June 2005 the Szeged Court of Appeal upheld this sentence at a public hearing. This judgment was served on 30 June 2005. On 5 September 2005 the Supreme Court dismissed, without an examination on the merits, the applicant’s petition for review as inadmissible, since it was incompatible ratione materiae with the relevant provisions of the Code of Criminal Procedure. On 15 December 2005 his request for re-trial was dismissed. The Constitution provides as follows: “(1) The President of the Republic shall ... exercise the right to grant individual pardon. (2) The counter-signature of the Prime Minister or the responsible Minister is required for all the measures ... of the President of the Republic listed in paragraph (1) ...” Act No. IV of 1978 on the Criminal Code provides: “The enforcement of the punishment is precluded by ... c) a pardon ...” Act No. XIX of 1998 on the Code of Criminal Procedure provides as relevant: “(1) Motions for pardon ... in respect of suppressing or reducing sanctions not yet executed ... shall be submitted – ex officio or on request – to the President of the Republic – by the minister in charge of justice. (2) [Such a r]equest may be introduced by the defendant, his/her lawyer or ... relative. ... (4) A [pardon] request ... concerning a sanction not yet executed must be introduced to the first-instance trial court. (5) In the course of the pardon procedure, the court shall obtain ... such personal particulars of the defendant as necessary for the decision on pardon.” “(1) The court ... shall forward the case documents and the request to the minister in charge of justice. ... (3) The minister in charge of justice shall forward the request to the President of the Republic even if s/he does not endorse it.”