Soti împotriva Ungariei

Reclamantul, dl Tamás József Sóti, este un cetățen maghiar care s-a născut în 1974 și trăiește în Budapesta. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl P. Sebes, un avocat practicant în Budapesta. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 4 septembrie 1998, reclamantul a fost condamnat la patru luni de închisoare („prima condamnare”). La 19 noiembrie 2002, el a fost condamnat la doi ani și patru luni de închisoare în alt caz („a doua condamnare”). Între timp, de la 18 aprilie 2001 până la 19 noiembrie 2002, el a fost reținut în reținere în contextul unui alt caz.

În cadrul acestei proceduri, la 22 decembrie 2004, el a fost condamnat la trei ani de închisoare, detenția sa anterioară a fost creditată spre condamnarea („a treia condamnare”). În ceea ce privește a doua și a treia condamnare, s-a pronunțat o condamnare cumulativă în care reclamantul a fost supus cuprinsă între trei ani și șapte luni (de exemplu, 43 de luni). Această decizie a devenit finală la 22 decembrie 2004. Având în vedere condamnarea cumulativă și cea legată de prima condamnare, el a fost responsabil să fie deținut timp de 47 de luni. Detenția sa a început la 18 aprilie 2001; prin urmare, ar fi trebuit să fie încheiat până la 18 martie 2005. Cu toate acestea, el a fost eliberat numai la 23 aprilie 2005. În respingerea plângerii ulteriore a reclamantului, guvernatorul închisorii a făcut trimitere la Decretul nr. 17/1997.

(V.9.) IM. al ministrului Justiției privind determinarea primei și ultimei zile de încarcerare. Guvernatorul a stabilit că perioada teoretic corespunzător condamnării cumulative a fost, într-adevăr, îndeplinită de reclamant până la 17 noiembrie 2004. Cu toate acestea, decizia privind condamnarea cumulativă a devenit finală numai la 22 decembrie 2004, iar de la acea zi, retragerea continuă a reclamantului ar putea fi considerată corespunzătoare termenului de patru luni de închisoare care rezultă din prima condamnare. Perioada de intervenție de o lună și cinci zile, deși reclamantul l-a petrecut în închisoare, nu a putut fi dedusă de la acest termen. Secțiunea 339 alineatul (1) din Codul Civil prevede: „Cine, în mod ilegal, cauzează leziuni unei alte persoane, este obligat să plătească compensații.

S/el este exculpat în cazul în care s/el dovedește că s/el a decurs în așa fel cum se poate aștepta în general în situația dată.” Secțiunea 349 prevede: „(1) Responsabilitatea pentru daunele cauzate de administrația de stat se stabilește numai dacă daunele nu pot fi prevenite prin intermediul unor remedii legale ordinare sau dacă persoana în cauză a recurgat la remediile legale ordinare adecvate pentru prevenirea daunelor… (3) Aceste norme se aplică, de asemenea, răspunderii pentru daunele cauzate de instanțe sau de autoritățile judiciare, cu excepția cazului în care legea prevede altfel.”

The applicant, Mr Tamás József Sóti, is a Hungarian national who was born in 1974 and lives in Budapest. He was represented before the Court by Mr P. Sebes, a lawyer practising in Budapest. The respondent Government were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 4 September 1998 the applicant was sentenced to four months' imprisonment (“first conviction”). On 19 November 2002 he was sentenced to two years and four months' imprisonment in another case (“second conviction”). Meanwhile, from 18 April 2001 until 19 November 2002, he had been detained on remand in the context of yet another case.

In these proceedings, on 22 December 2004 he was sentenced to three years' imprisonment. His pre-trial detention was credited towards the sentence (“third conviction”). In respect of the second and third convictions, a cumulative sentence was passed in which the applicant was subjected to altogether three years and seven months' (i.e. 43 months') imprisonment. This decision became final on 22 December 2004. Having regard to the cumulative sentence and to the one relating to the first conviction, he was liable to detention for altogether 47 months. His detention started on 18 April 2001; consequently, it should have been terminated by 18 March 2005. However, he was released only on 23 April 2005. In dismissing the applicant's ensuing complaint, the prison governor made reference to Decree no. 17/1997.

(V.9.) IM. of the Minister of Justice on the Determination of the First and Last Day of Imprisonment. The governor established that the period theoretically corresponding to the cumulative sentence had indeed been served by the applicant by 17 November 2004. However, the decision on the cumulative sentence had become final only on 22 December 2004, and it was only from that day onwards that the applicant's continued detention could be regarded as corresponding to the four-month prison term flowing from the first conviction. The intervening period of one month and five days, although the applicant had spent it in prison, could not be deducted from this term. Section 339(1) of the Civil Code provides: “Anyone who unlawfully causes damage to another person shall be obliged to pay compensation.

S/he shall be exculpated if s/he proves that s/he proceeded in such a manner as can generally be expected in the given situation.” Section 349 provides: “(1) Liability for damage caused by the State administration shall only be established if damage could not be prevented by means of ordinary legal remedies or if the person concerned has resorted to ordinary legal remedies appropriate for preventing damage… (3) These rules shall also apply to liability for damage caused by the courts or the prosecution authorities, unless otherwise provided by law.”