HEGYESI v. HUNGARY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
HEGYESI v. HUNGARY (CtEDO, 2006)
Reclamantul, dl János Hegyesi, este un național maghiar care s-a născut în 1975 și locuiește în Budapesta. El este reprezentat în fața Curții de către dl G. Magyar, un avocat care practică în Budapesta. Guvernul contestat este reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 2002 au fost instituite proceduri penale împotriva reclamantului și complicii săi, care au fost acuzați de agresiune corporală letală. După ce procurorul public din Budapesta a preferat o procedură de inculpare în acest caz, la ora 8.45. la 6 februarie 2004, Curtea Regională de Budapesta a organizat o audiere și a prelungit detenția anterioară a reclamantului până la eliberarea deciziei de primă instanță cu privire la fondul. în aceeași zi, instanța a desfășurat o altă audiere (o „sesiune pe cauțiune” (óvadéki ülés) în prezența reclamantului, a avocatului său și a procurorului public, cu privire la cererea reclamantului de eliberare pe cauțiune cu o garanție de 2 milioane de forinti maghiari. În decizia sa de respingere a cererii, Curtea Regională a afirmat că a deținut o „sesiune pe cauțiune” și a constatat că aparența reclamantului pentru proces nu poate fi asigurată decât în cazul în care detenția sa a fost menținută. În motivarea ulterioară a recursului său la Curtea de Apel din Budapesta, avocatul reclamantului a susținut că detenția reclamantului este nejustificată și că cererea de eliberare pe cauțiune a fost respinsă în cadrul procedurilor ilegale. El a afirmat că Curtea Regională nu a avut de fapt o sesiune pe cauțiune, conform articolului 147 alineatul (3) din Noul Cod de Procedură Penală, sau dacă aceasta a făcut-o, nu a auzit procurorul, acuzatul, avocatul sau persoana care propune cauțiunea. La 9 martie 2004, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului, atât în ceea ce privește prelungirea detenției, cât și în ceea ce privește concedierea cererii de eliberare pe cauțiune. Secțiunea 147 alineatul (3) din Legea XIX din 1998 privind noul Cod de procedură penală prevede: „... Curtea decide cu privire la cauțiunea propusă și acceptarea sa în cursul unei sesiuni la care va auzi procurorul public, acuzatul, avocatul apărării și persoana care a propus să pună garanția de cauțiune. Dacă, în ciuda notificării, avocatul apărării nu a apărut pentru sesiune, instanța poate organiza sesiunea în absența sa.”