- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 27 septembrie 2011
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Partielly inadmissible
Dumitru Constantin împotriva României
Traducere în română Auto
ȚĂRII SECȚIUNI PARTICIALE PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 30842/05 de Dumitru CONSTANTIN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 27 septembrie 2011 ca Cameră compusă din: Josep Casadevill, Președinte, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, judecători și Santiago Quesada, Grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 28 iulie 2005, după ce a deliberat, decide după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Dumitru Constantin, este un național român care s-a născut în 1952 și locuiește în Pleașa, comuna Bucov. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează.
Procedura penală împotriva reclamantului La 29 martie 2004, reclamantul, un investigator de poliție, a fost arestat și acuzat de mituire. La 16 iunie 2004, cazul a fost depus la Curtea de Apel Ploiești după acuzarea sa cu privire la trei conturi diferite de mituire. La 27 iulie 2004, după cererea procurorului, cazul a fost atribuit Curtei de Apel Alba Iulia, ținând cont de faptul că reclamantul a fost coleg al procurorilor atașați de Curtea de Apel Ploiești. La 15 decembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia l-a considerat vinovat pentru două conturi de supunere și l-a condamnat la trei ani de închisoare. Reclamantul și procurorul au depus un recurs asupra punctelor de drept. Reclamantul a susținut că dovezile aduse nu sunt suficiente pentru a stabili orice rău de partea sa și că ar fi trebuit să fie judecat de către o instanță militară.
Procurorul a solicitat că reclamantul este, de asemenea, vinovat de a treia acuzație de corupție. Într-o audiere depusă de Înaltul Tribunal de casă și Justiție la 30 Martie 2005, reclamanta a reiterat aceste argumente si a transmis instanta trei volume de documente. Curtea inalta si-a pronunt decizia la 18 aprilie 2005. Curtea a considerat ca reclamanta lucra pentru politia judiciara la momentul evenimentelor si, prin urmare, instanțele civile avea competenta sa revizuiasca cazul. Acuzațiile de corupție și condamnarea la închisoare au fost crescute la patru ani. El a fost, de asemenea, interzis să voteze în timpul condamnării sale și pentru încă trei ani după aceea. În găsirea lui vinovat, tribunalele au luat în considerare declarațiile sale, declarațiile numeroaselor martori, declarațiile de cont bancar și copii ale facturilor care atestă că o a treia persoană plătește facturile telefonice ale reclamantului.
Detenția reclamantului Reclamantul a fost arestat la 29 martie 2004 și eliberat din închisoare la 16 ianuarie 2007. În acest timp, el a fost reținut în diferite centre, după cum urmează: 29-31 martie 2004 într-un blocaj de poliție, de la 31 martie la 7 mai 2004 în închisoarea Jilava, de la 7 mai la 18 iunie 2004 în închisoarea Rahova, de la 18 iunie la 27 iulie în închisoarea Ploiești, de la 27 iulie la 15 decembrie 2004 în închisoarea Aiud, de la 15 decembrie 2004 la 19 ianuarie 2005 în închisoarea Jilava și de la 19 ianuarie la sfârșitul deținerii sale în închisoarea Rahova. Începând cu 12 iulie 2005, el și-a îndeplinit condamnarea în cadrul unui regim deschis, într-o fermă atașată la închisoarea Rahova.
Monitorizarea conversațiilor telefonice ale reclamantului Din dosarul, se pare că procurorul responsabil cu cazul a ordonat discuțiile reclamantului cu N.D., o persoană suspectată de a plăti corupție diferitelor funcționari, să fie monitorizată pentru perioada 12 decembrie 2002-8 februarie 2003. Clădirile penale împotriva terților Reclamantul a depus diverse plângeri penale împotriva judecătorilor, procurorilor și a unora dintre foștii săi colegi pentru presupusele abuzuri de autoritate, fără a fi aderate la cerere civilă. art. 65 din Codul Penal Română (CC), astfel cum este în vigoare la momentul evenimentelor, a autorizat impunerea unor sancțiuni suplimentare pentru o persoană condamnată, în afară de principala sancțiune.
Una dintre aceste sancțiuni suplimentare, astfel cum se prevede la art. 64 din CC, a fost un bar de vot sau de a fi aleasă la biroul public. art. 66 prevedea condamnare suplimentară după ce s-a preluat condamnarea la închisoare. art. 71 din CC, astfel cum este în vigoare la momentul evenimentelor, cu condiția ca o persoană condamnată la închisoare să fie privată automat de toate drepturile enumerate la art. 64 (dreapta de vot, dreptul de a deține oficiul public, drepturile parentale și așa mai departe) pentru perioada de la momentul în care condamnarea a devenit finală până la momentul în care sentința a fost întreținută pe deplin.
Amendamentele legislative aduse acestor dispoziții sunt citate în hotărârea Calmanovici c. România (nr. 42250/02, § 49, 1 iulie 2008). În baza articolului 3 din Convenție, reclamantul se plânge că până la transferul său la închisoarea Ploiești la 18 iunie 2004 și în timpul detenției sale de treizeci și cinci de zile în închisoarea Jilava, care a început la 15 decembrie 2004, el a fost deținut în celule suprapopulate împreună cu prizonieri condamnați; că în timpul primei sale detenții în închisoarea Jilava, de la 31 martie la 7 mai 2004, el a fost păstrat în izolare solitară și că cererea de a fi internat a fost refuzată. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție, că nu a putut depune un recurs asupra punctelor de drept împotriva a două hotărâri interlocutive din 2004, prelungindu-se deținerea anterioară.
Considerând art. 6 § 3 c) din Convenție, el se plânge că, de la 29 martie la 17 iunie 2004, el nu a avut nici un contact cu avocatul său de apărare. În baza articolului 8 din Convenție, reclamantul se plânge că, timp de cincizeci de zile de la arestarea sa, a fost interzis să contacteze familia sa; că a fost transferat la închisoarea Aiud, care era la aproximativ 600 km de la familia sa, și că conversațiile sale telefonice au fost interzise ilegal în perioada 1999-2002. Reclamantul se plânge, în fond, în temeiul articolului 6 din Convenție, că procedura împotriva acestuia era nedreptă, că situația de fapt a fost determinată în mod incorect și că el a fost judecat de către o instanță care nu avea competența de a-și revizui cazul.
Reclamantul se plânge, în fond, în temeiul articolului 6 din Convenție, că plângerile penale depuse de el împotriva unor terți nu au fost examinate rapid și echitabil. Într-o scrisoare din 1 februarie 2008, el se plânge că nu a fost auzit de instanța de apel înainte de a fi condamnat pe o acuzație de care a fost achitat anterior. Într-o scrisoare din 22 martie 2010, el se plânge că nu a putut vota în alegerile parlamentului național și european și că cererea de a fi eliberată în mod condițional nu a fost revizuită rapid. Reclamantul s-a plâns că interzicerea de vot impusă la el prin decizia finală din 18 aprilie 2005 a încălcat art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea plângerii privind interdicția de vot impuse reclamantului în temeiul deciziei finale din 18 martie 2005, și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul Curții, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Răspunderea plângerilor Având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că toate celelalte plângeri formulate de reclamant nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. În consecință, aceste plângeri trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 1, 3 și 4 din Convenție.
Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamantei în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind interdicția de vot impusă la el prin decizia finală din 18 aprilie 2005; Restul cererii sunt inadmisibile. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele Registrului
THIRD SECTION
PARTIAL DECISION
AS TO THE ADMISSIBILITY OF
Application no. 30842/05 by Dumitru CONSTANTIN against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 27 September 2011 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 28 July 2005, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Dumitru Constantin, is a Romanian national who was born in 1952 and lives in Pleașa, Bucov commune. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
Criminal proceedings against the applicant On 29 March 2004 the applicant, a police investigator, was arrested and charged with bribery. On 16 June 2004 the case was referred to the Ploiești Court of Appeal after his indictment on three different counts of bribery. On 27 July 2004, following a prosecutor’s request, the case was assigned to the Alba Iulia Court of Appeal, taking into account that the applicant was a colleague of the prosecutors attached to the Ploiești Court of Appeal. On 15 December 2004 the Alba Iulia Court of Appeal found him guilty on two accounts of bribery and sentenced him to three years imprisonment. The applicant and the prosecutor lodged an appeal on points of law. The applicant argued that the evidence adduced was not sufficient to establish any wrongdoing on his side and that he should have been judged by a military court. The prosecutor asked that the applicant also be found guilty of the third bribery charge. In a hearing held by the High Court of Cassation and Justice on 30 March 2005, the applicant reiterated these arguments and forwarded the court three volumes of documents. The High Court delivered its decision on 18 April 2005. The court considered that the applicant was working for the judicial police at the time of events and therefore the civil courts had jurisdiction to review the case. The applicant was found guilty on all three charges of bribery and his prison sentence was increased to four years. He was also banned from voting during his sentence and for a further three years afterwards. In finding him guilty, the courts took account into his statements, statements by numerous witnesses, bank account statements, and copies of bills certifying that a third person was paying the applicant’s telephone bills.
The applicant’s detention The applicant was arrested on 29 March 2004 and released from prison on 16 January 2007. During this time he was detained in different centres, as follows: 29-31 March 2004 in a police lock-up, from 31 March to 7 May 2004 in Jilava Prison, from 7 May to 18 June 2004 in Rahova Prison, from 18 June to 27 July in Ploiești Prison, from 27 July to 15 December 2004 in Aiud Prison, from 15 December 2004 to 19 January 2005 in Jilava Prison, and from 19 January to the end of his detention in Rahova prison. From 12 July 2005 he served his sentence under an open regime, on a farm attached to Rahova Prison.
Monitoring of the applicant’s phone conversations From the case file, it appears that the prosecutor in charge of the case ordered the applicant’s conversations with N.D., a person suspected of paying bribery to various officials, to be monitored for the period 12 December 2002 to 8 February 2003.
Criminal complaints against third parties The applicant lodged various criminal complaints against judges, prosecutors and some of his former colleagues for alleged abuses of authority, with no joined civil claim. B. Relevant domestic law Article 65 of the Romanian Criminal Code (CC), as in force at the time of the events, authorised the imposition of additional sanctions on a convicted person, besides the main sanction. One of these additional sanctions, as provided for by Article 64 of CC, was a bar on voting or being elected to public office. Article 66 provided additional sentences to be served after the prison sentence had been served. Article 71 of the CC, as in force at the time of events, provided that a person sentenced to imprisonment was automatically deprived of all the rights listed in Article 64 (right to vote, right to hold public office, parental rights and so on) for the period from the moment when the conviction became final up to the moment when the sentence had been fully served. The legislative amendments brought to these provisions are quoted in the judgment of Calmanovici v. Romania , (no. 42250/02, § 49, 1 July 2008). COMPLAINTS 1. Relying on Article 3 of the Convention, the applicant complains that until his transfer to Ploiești prison on 18 June 2004 and during his thirty-five days’ detention in Jilava Prison which started on 15 December 2004, he was held in overcrowded cells together with convicted prisoners; that during his first detention in Jilava Prison, from 31 March to 7 May 2004, he was kept in solitary confinement and that his request to be hospitalised was refused. 2. The applicant complains under Article 5 § 4 of the Convention that he could not lodge an appeal on points of law against two interlocutory judgments from 2004 extending his pre-trial detention. 3. Relying on Article 6 § 3 c) of the Convention he complains that from 29 March to 17 June 2004 he did not have any contact with his defence lawyer. 4. Relying on Article 8 of the Convention, the applicant complains that for fifty days following his arrest he was forbidden to contact his family; that he was transferred to Aiud prison, which was some 600 km away from his family, and that his telephone conversations were unlawfully tapped during the period 1999-2002.
The applicant complains in substance under Article 6 of the Convention that the proceedings against him were unfair, that the factual situation has been wrongfully determined and that he was judged by a court which had no jurisdiction to review his case.
The applicant complains in substance under Article 6 of the Convention that the criminal complaints lodged by him against third parties were not examined speedily and fairly.
In a letter of 1 February 2008, he complains that he was not heard by the appellate court before being convicted on one charge of which he had previously been acquitted.
In a letter of 22 March 2010 he complains that he could not vote in national and European parliament elections and that his request to be conditionally released was not speedily reviewed. THE LAW A. Complaint under Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention The applicant complained that the voting ban imposed on him by the final decision of 18 April 2005 violated Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention. The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of the complaint regarding the voting ban imposed on the applicant by virtue of the final decision of 18 March 2005, and that it is therefore necessary in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of the Court to give notice of this part of the application to the respondent Government. B. Remaining complaints In the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that all the other complaints raised by the applicant do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that these complaints must be rejected in accordance with Article 35 §§ 1, 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to adjourn the examination of the applicant’s complaint under Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention concerning the voting ban imposed on him by the final decision of 18 April 2005; Declares the remainder of the application inadmissible. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President