CASE OF TSYGONIY v. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

24.11.2011

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Remainder inadmissible;Violation of Art. 3 (substantive aspect);Violation of Art. 5-1;Violation of Art. 5-3;Violation of Art. 5-4;Violation of Art. 13;Non-pecuniary damage - award

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF TSYGONIY v. UKRAINE (CtEDO, 2011)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1976 și trăiește în Yevpatoriya. La 25 februarie 2004, reclamantul a fost arestat de către poliție cu suspiciune de trafic de droguri. În aceeași dată, un plic de paie de paie de padure de padure a fost confiscat din buzunar. În aceeași dată, reclamantul s-a plâns la Procuratura lui Yevpatoriya că a fost tratat rău în timpul arestării sale, în special că a fost încătușat, bătut și orbit cu o pălărie întunecată tricotată și că a suferit abraziuni pe mâini, față și înapoi ca urmare a fost tratat rău. La 16 martie 2004, Biroul Procurorilor a refuzat să instituie proceduri penale în cazul plângerilor reclamantei, după ce nu a constatat nici o apariție a comportamentului penal din partea ofițerilor de poliție. La 13 aprilie 2004, Biroul Procurorilor ARC a revocat această decizie și a ordonat o anchetă suplimentară. După examinarea dovezilor disponibile și a interogat martorii, la 15 mai 2004, Procuratura din Yevpatoriya a refuzat din nou să intenteze proceduri penale pentru lipsa de probe a oricărui maltrat. Pe baza materialelor disponibile, reclamantul nu a apelat împotriva prezentei decizii. 10. La o dată neespecificată, reclamantul s-a plâns de asemenea Curtea Yevpatoriya că detenția sa era ilegală. La 24 martie 2004, Curtea Yevpatoriya a respins această plângere, adăugând în greutate faptul că, la 27 februarie 2004, legalitatea detenției reclamantului a fost verificată de către un judecător în termenul de șaptezeci și două ore legale. La 18 mai 2004, Curtea de Apel a susținut această decizie. 11. La 25 februarie 2004 au fost instituite proceduri penale împotriva reclamantului cu suspiciune de trafic de droguri și după arestarea sa, el a fost reținut într-o secție de poliție. 12. La 27 februarie 2004, reclamantul a fost adus la Curtea Yevpatoriya, care a permis cererea investigatorului de a continua deținerea sa timp de zece zile până la decizia dacă ar trebui să fie acuzat. Curtea a făcut referire la faptul că reclamantul a fost suspectat că a comis o infracțiune gravă și că a fost găsit pe el un plic de paie de padure de padure de padure de padure. 13. La 3 martie 2004, reclamantul a fost inculpat pentru traficul de droguri. 14. La 5 martie 2004, Curtea Yevpatoriya a hotărât, în prezența reclamantului, să fie retras în custodie timp de două luni în așteptarea rezultatului anchetei preliminare. Prin raționament, instanța a citat art. 148 din Codul de Procedință Penală și a remarcat că reclamantul ar putea abscinde, așa cum a fost acuzat de o infracțiune gravă, și, de asemenea, că ar putea manipula probele. În plus, instanța a remarcat că reclamantul a comis o infracțiune în timp ce a fost supus unei angajamente care nu s-a absonat în legătură cu o anchetă pentru o altă infracțiune neespecificată, care, în momentul material, a fost în așteptare din 2001. 15. În aceeași dată, reclamantul, reprezentat de doi avocați, a recursat. El a susținut, în special, că el a fost fost un fost polițist cu un dosar curat și că el nu a fost niciodată condamnat. În plus, el a declarat că trăiește permanent în Yevpatoriya, a avut un copil, și a suferit de condiții de sănătate cronice, în special pielonefrite. Reclamantul a recunoscut că, în momentul material, el a fost supus unei angajamente care nu s-a încheiat în legătură cu o anchetă penală diferită, însă a remarcat că nu a încălcat această angajare din moment ce a fost pusă în aplicare în 2001. Într-o dată neespecificată, Curtea de apel a Crimeei a organizat o audiere și a respins recursul reclamantului. La 22 aprilie 2004, Curtea Yevpatoriya, care a desfășurat o audiere în prezența reclamantului, a permis cererea investigatorului de a prelungi detenția reclamantului până la 25 mai 2004. Prin raționare, Curtea a remarcat că urmărirea penală are nevoie obiectiv de mai mult timp pentru a finaliza ancheta. Curtea a respins, de asemenea, propunerea mamei reclamantului de a-și pronunța apartamentul ca cauțiune pentru eliberarea reclamantului, referindu-se la riscul ca reclamantul să renunțe la comportamentul său anterior. Referind la un certificat medical, instanța a respins, de asemenea, acuzațiile reclamantului că starea sa de sănătate este incompatibilă cu continuarea sa detenție. 17. Reclamantul a apelat, solicitând să fie transportat la Curtea de Apel pentru audiere, susținând că cazul nu este complex și că eșecul autorităților investigative de a încheia ancheta nu a fost decât din cauza lipsei de diligență din partea lor. La 1 iunie 2004, Curtea de Apel al Crimeei a examinat problema în prezența avocatului reclamantului, dar în absența reclamantului însuși și a susținut decizia anterioară. 18. Între timp, la 24 mai 2004, Tribunalul Yevpatoriya, care a avut o audiere în prezența reclamantului, și-a prelungit detenția până la 15 iunie 2004, în esență, pentru aceleași motive ca anterior. În plus, a remarcat că ancheta nu a fost încheiată din cauza lipsei de cooperare a reclamantului, în special, nu a fost de acord să se confrunte, avocatul său a fost implicat în alte activități la 14 mai și, la 17 mai, a fost, de asemenea, examinat de specialiști medicali. Reclamantul a susținut, în esență, aceleași argumente menționate mai sus, iar instanța le-a respins, referindu-se în esență la aceleași motive ca anterior. La 8 iunie 2004, Curtea de Apel a susținut decizia din 24 mai 2004. Reclamantul nu a informat Curtea dacă a fost prezent la această ședință. 19. La 10 iunie 2004, Tribunalul Yevpatoriya, care a organizat o audiere privind prelungirea detenției reclamantului în prezența sa, a autorizat prelungirea până la 25 iunie 2004, pe baza necesității de a desfășura activități de investigație suplimentare, în special pentru a lua în considerare o cerere a avocatului reclamantului de a efectua o altă evaluare expertă. Reclamantul a invocat, susținând, în esență, aceleași argumente ca înainte, și observând că, din momentul în care investigația a fost aproape finalizată, nu există nici un risc ca acesta să modifice dovezile sau să intervină în alt mod în eficacitatea acesteia. La 6 iulie 2004, Curtea de Apel al Crimeei a susținut decizia din 10 iunie 2004. Între timp, la 17 iunie 2004, Curtea de Apel al Crimeei a considerat, ca instanță de primă instanță, cererea investigatorului de prelungire a detenției reclamantei și a autorizat prelungirea acesteia până la 25 iulie 2004. Acesta a constatat că situația a rămas neschimbată de la momentul revizuirii anterioare, că detenția reclamantului era necesară pentru a finaliza activitățile de investigație și că nu exista niciun motiv pentru a elibera reclamantul. La auzul însuși reclamantul a fost absent, dar a fost reprezentat de avocatul său. 21. La 23 iulie 2004, cazul a fost transferat procurorului interregional Saky pentru aprobarea acuzației. Până la 28 iulie 2004, cazul a fost trimis Curții Yevpatoriya pentru începerea procedurii de proces. Reclamantul a rămas în custodie, nu a fost luată o nouă decizie de extindere a acesteia. 22. La 31 august 2004, Curtea Yevpatoriya a pronunțat o audiere preliminară și a constatat că cazul era pregătit pentru proces. Curtea a ordonat ca reclamantul să rămână în detenție, fără a specifica motivele. 23. Între 1 septembrie 2004 și 1 iulie 2005, Curtea Yevpatoriya a examinat cererile reclamantului de detenție în așteptarea procesului său care urmează să fie ridicate în aproximativ 14 ocazii, în fiecare caz făcând acest lucru în aceeași dată în care a fost depusă cererea. Curtea a respins toate aceste cereri ca fiind nesubstanțiate. 24. La 1 iulie 2005, reclamantul a fost considerat vinovat de trafic de droguri și abuz de birou și condamnat la cinci ani de închisoare. La 20 decembrie 2005 și 17 martie 2007, Curtea de Apel a Crimeei și, respectiv, Curtea Supremă a respins apelurile reclamantului. Între februarie și august 2004, reclamantul a fost deținut alternativ în Centrul de Detenție Temporară Yevpatoriya (Centroul de Detenție Temporară „IVS”) și alte două facilități. 26. Potrivit reclamantului, celula în care a fost cel mai adesea deținut în Yevpatoriya IVS (Centro nr. 12) a măsurat aproximativ patru metri pătrați și a fost împărtășită de el cu unul la trei alți deținuți. Uneori un ventilator a fost activat, dar aerul adus a venit din alte celule, inclusiv două celule în care deținuții bolnavi cu tuberculoză au fost ținuți. O lumină electrică a fost activată tot timpul, interferând cu capacitatea deținuților de a dormi. Pe de altă parte, această lumină a fost atât de dim încât nu a fost posibil să citească. Celula nu a avut mobilier. Deținuții au dormit cu două saltele goale și-au pus mâncarea și lucrurile personale pe podea în apropiere de ele. Toaleta nu a fost separată de zona de zi, iar deținuții nu aveau intimitate atunci când au folosit-o. Nu a fost o chiuvetă și un robinet era situat la aproximativ 40 de centimetri deasupra toaletei. Apa din robinet a fost folosită pentru a bea, spăla și spăla toaleta. Alimentația a fost foarte săracă. Mai ales, deținuții au primit o bucată de pâine cu ceai pentru micul dejun și cină, și un bol de supă și o farfurie de porridge pentru prânz. Celula a fost infestat cu insecte. Între 10 și 13 martie 2004 reclamantul a fost reținut în celula nr. 3, în cazul în care șapte deținuți au luat schimburi de somn pe două paturi superioare. Deținuți nu au fost luate pentru exercițiu și nu au fost în măsură să facă un duș. În numeroase ocazii reclamantul a cerut să vadă un medic, dar cererile sale au fost refuzate din cauza lipsei de fonduri. 27. Guvernul a recunoscut că celula nr. 12 nu a avut o fereastră sau paturi. Cu toate acestea, ei au remarcat că avea planje de lemn pe care deținuții puteau dormi, o toaletă și ventilație. Au remarcat, de asemenea, că celula nr. 3 a fost echipată cu patru paturi superioare. Guvernul a susținut în continuare că reclamantul nu a putut lua un duș între 1 și 18 martie 2004 și între 20 aprilie și 21 mai 2004 având în vedere starea medicală. Din același motiv, el nu a fost întotdeauna luat în afara pentru plimbări. Guvernul a observat, în plus, că reclamantul a primit un acces suficient la servicii medicale și că în timpul perioadei în cauză el a fost vizitat de un medic de cel puțin de douăsprezece ori. 28. La 18 martie 2004, reclamantul a fost diagnosticat cu pneumonie și plasat în tratament în pacient în spitalul Simferopol SIZO pentru o perioadă de aproximativ o lună. La întoarcerea sa la SIV, la 15 și, respectiv, 17 mai 2004, reclamantul a fost examinat de către medici, diagnosticat cu prostatită cronică și scabie și a prescris un tratament neespecificat. 29. La 4 iunie 2004, s-a constatat că reclamantul are nevoie de tratament în pacient pentru scabie, deoarece recomandările medicale anterioare nu au fost urmate. 30. La 8 iunie 2004, reclamantul a fost spitalizat la spitalul Saky și a fost tratat până la 24 iunie 2004. Potrivit reclamantului, în spital, el a stat într-o cameră cu ferestre ferestre ferestre închise la etajul al cincilea, care era păzit de doi polițiști, și a fost încătușat la patul său în orice moment. El a prezentat o fotografie de el însuși fiind bătut la un pat în susținerea acuzațiilor sale. 31. La 17 iunie 2004, șeful Departamentului de Poliție Yevpatoriya a efectuat o anchetă internă în urma plângerilor reclamantului cu privire la condițiile de detenție. El a remarcat, în special, că, la data plasării sale în Yevpatoriya IVS (25 februarie 2004), SIV a fost suprapopulat cu peste jumătate din capacitatea sa. El a remarcat în continuare că nr. celulă. 12, în care reclamantul a fost reținut la acea vreme, nu era echipat cu paturi, dar aveam plăci de lemn și un raft pentru bunuri personale, că deținuții aveau fost furnizate salte și lenjerie, că celula era bine ventilată, și că oferia suficientă lumină artificială. De asemenea, el a remarcat că, în perioada de ședere în cadrul SIV, reclamantul a luat de două ori un duș. 32. Potrivit reclamantului, între februarie și iulie 2004, a pierdut patruzeci de kilograme în greutate. 33. La 1 iunie 2009, reclamantul a depus o acțiune civilă la Tribunalul Yevpatoriya plângând de condițiile de detenție în Yevpatoriya IVS și căutând daune morale. 34. La 3 iunie 2009, reclamantul a primit un termen de rectificare a deficiențelor procedurale ale observațiilor sale, în special pentru a prezenta dovezi în sprijinul acuzațiilor sale, motive pentru a-l elibera din necesitatea de a prezenta astfel de dovezi, pentru a specifica, care au fost acțiunile ilegale sau omisiunile autorităților de stat care i-au cauzat daune și pentru a-și prezenta calculele pentru cantitatea de daune reclamate. 35. La 11 iunie 2009, Curtea a hotărât să părăsească cererea reclamantului fără a fi luată în considerare că el nu a rectificat deficiențele procedurale ale argumentelor sale. 36. Dispozițiile relevante ale Constituției Ucrainei pot fi găsite în hotărârea în cazul Svershov v. Ucraina, nr. 35231/02, § 39, 27 noiembrie 2008. 37. Dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală din Ucraina din 1960 se găsesc în hotărârile din Molodorych c. Ucraina, nr. 2161/02, § 57, 28 octombrie 2010 (în măsura în care se referă la articolele 148, 149, 150 și 237); Khayredinov c. Ucraina, nr. 38717/04, § 21, 14 octombrie 2010 și Znaykin c. Ucraina, nr. 37538/05 (Sect. 5) (Eng).

The applicant was born in 1976 and lives in Yevpatoriya. 6. On 25 February 2004 the applicant was arrested by the police on suspicion of drug dealing. On the same date a sachet of poppy straw was seized from his pocket. 7. On the same date the applicant complained to the Yevpatoriya Prosecutors’ Office that he had been ill-treated during his arrest, in particular that he had been handcuffed, beaten and blinded with a dark knitted hat and that he had suffered abrasions on his hands, face and back as a result of having been ill-treated. 8. On 16 March 2004 the Prosecutors’ Office refused to institute criminal proceedings into the applicant’s complaints, having found no appearance of criminal conduct on the part of the police officers. 9. On 13 April 2004 the Prosecutors’ Office of the ARC revoked this decision and ordered a further inquiry. Having examined available evidence and questioned witnesses, on 15 May 2004 the Yevpatoriya Prosecutors’ Office again refused to institute criminal proceedings for want of evidence of any ill-treatment. Based on the available materials, the applicant did not appeal against this decision. 10. On an unspecified date the applicant also complained to the Yevpatoriya Court that his detention had been unlawful. On 24 March 2004 the Yevpatoriya Court dismissed this complaint, attaching weight to the fact that on 27 February 2004 the lawfulness of the applicant’s detention was verified by a judge within the statutory seventy-two-hour time-limit. On 18 May 2004 the Court of Appeal of the Crimea upheld this decision. 11. On 25 February 2004 criminal proceedings were instituted against the applicant on suspicion of drug dealing and following his arrest he was detained in a police station. 12. On 27 February 2004 the applicant was brought before the Yevpatoriya Court, which allowed the investigator’s request to continue his detention for ten days pending a determination of whether he should be charged. The court referred to the fact that the applicant was suspected of having committed a serious offence and that a sachet of poppy straw had been found on him. 13. On 3 March 2004 the applicant was indicted for drug dealing. 14. On 5 March 2004 the Yevpatoriya Court decided, in the applicant’s presence, that he should be remanded in custody for two months pending the outcome of the pre-trial investigation. By way of reasoning, the court cited Article 148 of the Code of Criminal Procedure and noted that the applicant might abscond, as he had been charged with a serious offence, and also that he might tamper with evidence. Moreover, the court noted that the applicant was alleged to have committed the offence while he had been subject to an undertaking not to abscond in connection with an investigation for another unspecified offence, which, at the material time, had been pending since 2001. 15. On the same date the applicant, represented by two lawyers, appealed. He maintained, in particular, that he was a former policeman with a clean record and that he had never previously been convicted. Furthermore, he stated that he lived permanently in Yevpatoriya, had a child, and suffered from chronic health conditions, in particular pyelonephritis. The applicant acknowledged that at the material time he had been subject to an undertaking not to abscond in connection with a different criminal investigation, but noted that he had never breached that undertaking since it had been put in place in 2001. On an unspecified date the Court of Appeal of the Crimea held a hearing and dismissed the applicant’s appeal. The applicant did not inform the Court whether he had been present at that hearing. 16. On 22 April 2004 the Yevpatoriya Court, having held a hearing in the applicant’s presence, allowed the investigator’s request to extend the applicant’s detention until 25 May 2004. By way of reasoning, the court noted that the prosecution objectively needed more time to complete the investigation. The court further rejected the applicant’s mother’s proposal to pledge her apartment as bail for the applicant’s release, referring to a risk that the applicant would reoffend given his previous conduct. Referring to a medical certificate, the court also dismissed the applicant’s allegations that his state of health was incompatible with his continued detention. 17. The applicant appealed, requesting that he be transported to the Court of Appeal for the hearing. He maintained that the case was not complex and that the failure of the investigative authorities to complete the investigation was only on account of a lack of diligence on their part. On 1 June 2004 the Court of Appeal of the Crimea considered the matter in the presence of the applicant’s advocate, but in the absence of the applicant himself, and upheld the previous decision. 18. In the meantime, on 24 May 2004 the Yevpatoriya Court, having held a hearing in the applicant’s presence, extended his detention until 15 June 2004 on essentially the same grounds as before. It additionally noted that the investigation had not been completed on account of the applicant’s own lack of cooperation. In particular, he had not agreed to confrontations taking place, his lawyer had been engaged in other activities on 14 May, and on 17 May he had also been examined by medical specialists. The applicant raised essentially the same arguments as stated above, and the court rejected them, referring to essentially the same reasons as it had previously. On 8 June 2004 the Court of Appeal of the Crimea upheld the decision of 24 May 2004. The applicant did not inform the Court whether he had been present at this hearing. 19. On 10 June 2004 the Yevpatoriya Court, having held a hearing concerning the extension of the applicant’s detention in his presence, authorised the extension until 25 June 2004 based on the necessity to carry out additional investigative activities, in particular to consider a request by the applicant’s lawyer to conduct another expert assessment. The applicant appealed, raising essentially the same arguments as before, and noting that since the investigation had almost been completed there was no risk that he would tamper with evidence or otherwise interfere with its effectiveness. On 6 July 2004 the Court of Appeal of the Crimea upheld the decision of 10 June 2004. The applicant did not inform the Court whether he had been present at this hearing. 20. In the meantime, on 17 June 2004 the Court of Appeal of the Crimea considered, as a court of first instance, the investigator’s request for an extension of the applicant’s detention and authorised the extension until 25 July 2004. It found that the situation remained unchanged from the time of the previous review, that the applicant’s detention was necessary to finish up the investigative activities, and that there was no reason to release the applicant. At the hearing the applicant himself was absent, but was represented by his advocate. 21. On 23 July 2004 the case was transferred to the Saky inter-regional prosecutor for approval of the indictment. By 28 July 2004 the case had been remitted to the Yevpatoriya Court for the commencement of trial proceedings. The applicant remained in custody, no new decision extending it having been taken. 22. On 31 August 2004 the Yevpatoriya Court held a preliminary hearing and found that the case was ready for trial. The court ordered that the applicant remain in detention, without specifying any reasons. 23. Between 1 September 2004 and 1 July 2005 the Yevpatoriya Court considered the applicant’s requests for his detention pending trial to be lifted on some fourteen occasions, in each case doing so on the same date as the request was lodged. The court dismissed all of these requests as unsubstantiated. 24. On 1 July 2005 the applicant was found guilty of drug dealing and abuse of office and sentenced to five years’ imprisonment. On 20 December 2005 and 17 March 2007 the Court of Appeal of the Crimea and the Supreme Court, respectively, dismissed the applicant’s appeals. The applicant did not present copies of the court decisions taken on the merits of his criminal case. 25. Between February and August 2004 the applicant was alternately held in the Yevpatoriya Temporary Detention Centre (the “IVS”) and two other facilities. 26. According to the applicant, the cell in which he was most often held in the Yevpatoriya IVS (cell no. 12) had measured about four square metres and had been shared by him with one to three other inmates. The cell had had no window. Sometimes a ventilator had been switched on, but the air it brought had come from other cells, including two cells where detainees who were sick with tuberculosis had been held. An electric light had been switched on all the time, interfering with detainees’ ability to sleep. On the other hand, this light had been so dim that it had not been possible to read. The cell had had no furniture. Detainees had taken turns to sleep on two bare mattresses and had put their food and personal belongings on the floor near them. The toilet had not been separated from the living area, and detainees had lacked privacy when using it. There had not been a sink and a tap had been situated some forty centimetres above the toilet. The water from the tap had been used for drinking, washing and flushing the toilet. The food had been very poor. Specifically, detainees had been given a piece of bread with tea for breakfast and dinner, and a bowl of soup and a plate of porridge for lunch. The cell had been infested with insects. Between 10 and 13 March 2004 the applicant had been detained in cell no. 3, where seven detainees had taken turns to sleep on two bunk beds. Detainees had not been taken out for exercise and had not been able to take a shower. On numerous occasions the applicant had asked to see a doctor, but his requests had been refused on account of a lack of funds. 27. The Government acknowledged that cell no. 12 had not had a window or beds. They noted, however, that it had had wooden planks on which the detainees could sleep, a toilet and ventilation. They further noted that cell no. 3 had been equipped with four bunk beds. The Government further submitted that the applicant had not been able to take a shower between 1 and 18 March 2004 and between 20 April and 21 May 2004 in view of his medical condition. For the same reason he had not always been taken outside for walks. The Government additionally noted that the applicant had been given sufficient access to medical services and that during the period at issue he had been visited by a doctor at least twelve times. 28. On 18 March 2004 the applicant was diagnosed with pneumonia and placed on in-patient treatment in the Simferopol SIZO hospital for a period of about one month. Upon his return to the IVS, on 15 and 17 May 2004 respectively the applicant was examined by doctors, diagnosed with chronic prostatitis and scabies and prescribed an unspecified treatment. 29. On 4 June 2004 the applicant was found to need in-patient treatment for scabies, as the previous doctors’ recommendations had not been followed. 30. On 8 June 2004 the applicant was hospitalised in the Saky hospital and was treated until 24 June 2004. According to the applicant, in the hospital he had stayed in a room with barred windows located on the fifth floor which had been guarded by two policemen, and he had been handcuffed to his bed at all times. He presented a photo of himself being handcuffed to a bed in support of his allegations. 31. On 17 June 2004 the Head of the Yevpatoriya Police Department conducted an internal investigation following the applicant’s complaints about the conditions of his detention. He noted, in particular, that as of the date of his placement in the Yevpatoriya IVS (25 February 2004), the IVS had been overpopulated by more than half of its capacity. He further noted that cell no. 12, in which the applicant had been held at that time, had not been equipped with beds but had had wooden planks and a shelf for personal belongings, that the detainees had been provided with mattresses and linen, that the cell had been well ventilated, and that it had offered sufficient artificial light. He further noted that during the period of his stay in the IVS the applicant had twice taken a shower. 32. According to the applicant, between February and July 2004 he lost forty kilograms in weight altogether. 33. On 1 June 2009 the applicant lodged a civil action with the Yevpatoriya Court complaining about the conditions of his detention in the Yevpatoriya IVS and seeking moral damages. 34. On 3 June 2009 the applicant was given a time-limit to rectify the procedural shortcomings of his submissions, in particular, to present evidence in support of his allegations, grounds for releasing him from the need to present such evidence, to specify, what were the unlawful actions or omissions of the State authorities causing him damage and to present his calculations for the amount of damage claimed. 35. On 11 June 2009 the court decided to leave the applicant’s claim without consideration on the basis that he had not rectified the procedural shortcomings of his submissions. 36. The relevant provisions of the Constitution of Ukraine can be found in the judgment in the case of Svershov v. Ukraine, no. 35231/02, § 39, 27 November 2008. 37. The relevant provisions of the Code of Criminal Procedure of Ukraine of 1960 can be found in the judgments in the cases of Molodorych v. Ukraine, no. 2161/02, § 57, 28 October 2010 (insofar as it refers to Articles 148, 149, 150 and 237); Khayredinov v. Ukraine, no. 38717/04, § 21, 14 October 2010 and Znaykin v. Ukraine, no. 37538/05 (Sect. 5) (Eng).

§ Cauze similare