Simonavicius și alte 3 cauze împotriva Lituaniei

Rezoluția CM/ResDH(2011)228 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Simonavičius, Gečas, Norkunas și Novikas împotriva Lituaniei (Cercetarea nr. 37415/02, Hotărârea din 27/06/2006, definitivă la 27/09/2006, Hotărârea nr. 418/04, Hotărârea din 17/07/2007, 17/10/2007, Cerere nr. 302/05, Hotărârea din 20/01/2009, definitivă la 20/04/2009, Cerere n 45756/05, Hotărârea din 20/04/2010, definitivă la 20/07/2010) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul controlează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea") Având în vedere hotărârile prezentate de Curte Comitetului odată definitive reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în aceste cauze privește durata excesivă a procedurilor penale (încălcarea articolului 6§1) (a se vedea detaliile în la mai) ; După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârilor Curții,

având în vedere obligația pe care Lituania o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile judecătorești (a se vedea detaliile în laiul de judecată), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE în .A se vedea anexa la Rezoluția CM/ResDH(2011)228 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Simonavičius, Gečas,

Norkunas și Novikas împotriva Lituaniei Sinteza cauzelor Aceste cauze privesc durata excesivă a procedurilor penale (încălcarea articolului 6 alineatul (1)). În cauza Simonavičius, procedura era pe rol de șase ani și nouă luni în fața a două niveluri de instanță atunci când Curtea Europeană a pronunțat hotărârea (1999-2006). În cauza Gečas, procedura a durat aproape cinci ani și unsprezece luni pentru trei niveluri de jurisdicție (1997-2003). În cauza Norkunas, procedura a durat șapte ani și aproape cinci luni pentru trei niveluri de jurisdicție (1997-2004).

În cauza Novikas, procedura a durat șapte ani și două luni pentru trei niveluri de jurisdicție (1998 2005). Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii pentru satisfacții echitabile Nume și n cerere Daune materiale Premiu și cheltuieli totale Simonavičius (37415/02) 000 EUR 000 EUR 000 EUR Plătit la 02/11/2006 Gečas (418/04) 900 EUR 581 EUR 1 481 EUR 1 481 EUR Plata la 29/11/2007 Norkunas (302/05) 000 EUR 725 EUR 725 EUR Plata la 12/05/2009 Novikas (45756/05) 800 EUR 500 EUR 300 EUR Plătit la 20/10/2010 b) Măsuri individuale În cauza Simonavičius, Curtea Supremă și-a pronunțat hotărârea definitivă în noiembrie 2006. În cauzele Gečas, Norkuna și Novikas, nu era necesară nicio măsură individuală n Aceste cauze trebuie să fie apropiate de cauza Girdauskas împotriva Lituaniei, a cărei examinare a fost închisă prin Rezoluția finală CM/ResDH(2007)127, ca urmare a adoptării de măsuri generale.

Cu toate acestea, alte probleme în acest domeniu au fost evidențiate prin hotărâri mai recente ale Curții. Măsurile adoptate sau preconizate de autoritățile lituaniene fac obiectul supravegherii Comitetului de Miniștri în cadrul Grupului Šulcas (n 35624/04, Hotărârea din 05/01/2010). În această hotărâre Curtea a constatat, de asemenea, o încălcare a articolului 13 din convenție. Hotărârile Curții au fost traduse în lituaniană și au fost plasate, însoțite de o notă explicativă, pe site-ul internet al Ministerului Justiției. De asemenea, traducerile hotărârilor au fost plasate pe site-ul oficial al instanțelor naționale. Lachagent al guvernului a difuzat tuturor instituțiilor și tribunalelor naționale în cauză hotărârile și o notă explicativă.

III. Concluziile instanței pârâte Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru părțile reclamante ale încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Lituania și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)228 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme Simonavičius, Gečas, Norkunas et Novikas contre Lituanie (Requête n o 37415/02, arrêt du 27/06/2006, définitif le 27/09/2006, Requête n o 418/04, arrêt du 17/07/2007, définitif le 17/10/2007, Requête n o 302/05, arrêt du 20/01/2009, définitif le 20/04/2009, Requête n o 45756/05, arrêt du 20/04/2010, définitif le 20/07/2010) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci ‑ après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans ces affaires concerne la durée excessive des procédures pénales (violations de l’article 6§1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite aux arrêts de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la Lituanie de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)228 Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Simonavičius, Gečas, Norkunas et Novikas contre Lituanie Résumé introductif des affaires Ces affaires concernent la durée excessive de procédures pénales (violations de l’article 6 § 1). Dans l’affaire Simonavičius, la procédure était pendante depuis six ans et neuf mois devant deux niveaux de juridiction lorsque la Cour européenne a rendu son arrêt (1999-2006). Dans l’affaire Gečas, la procédure a duré depuis près de cinq ans et onze mois pour trois niveaux de juridiction (1997-2003). Dans l’affaire Norkunas, la procédure a duré sept ans et presque cinq mois pour trois niveaux de juridiction (1997-2004).

Dans l’affaire Novikas, la procédure a duré sept ans et deux mois pour trois niveaux de juridiction (1998 ‑ 2005). I. Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles a) Détails des satisfactions équitables Nom et n o requête Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total Simonavičius (37415/02) - 2 000 EUR 1 000 EUR 3 000 EUR Payé le 02/11/2006 Gečas (418/04) - 900 EUR 581 EUR 1 481 EUR Payé le 29/11/2007 Norkunas (302/05) - 2 000 EUR 725 EUR 2 725 EUR Payé le 12/05/2009 Novikas (45756/05) - 1 800 EUR 1 500 EUR 3 300 EUR Payé le 20/10/2010 b) Mesures individuelles Dans l’affaire Simonavičius, la Cour suprême a rendu son arrêt définitif en novembre 2006. Dans les affaires Gečas, Norkunas et Novikas, aucune mesure individuelle n’était requise étant donné que les procédures étaient déjà terminées lorsque la Cour européenne a rendu ses arrêts.

II. Mesures générales Ces affaires sont à rapprocher de l’affaire Girdauskas contre la Lituanie dont l’examen a été clos par la Résolution finale CM/ResDH(2007)127 , suite à l’adoption de mesures générales. Cependant, d’autres problèmes dans ce domaine ont été mis en évidence par des arrêts plus récents de la Cour. Les mesures adoptées ou envisagées par les autorités lituaniennes font l’objet de la surveillance du Comité des Ministres dans le cadre du groupe Šulcas (n o 35624/04, arrêt du 05/01/2010). Dans cet arrêt la Cour a également constaté une violation de l’article 13 de la Convention. Les arrêts de la Cour ont été traduits en lituanien et ont été placés, accompagnés d’une note explicative, sur le site Internet du Ministère de la Justice.

Les traductions des arrêts ont également été placées sur le site Internet officiel de l’Administration des juridictions nationales. L’agent du gouvernement a diffusé à toutes les institutions et tous les tribunaux nationaux concernés les arrêts et une note explicative. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour les parties requérantes de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans ces affaires, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que la Lituanie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.