Jasiuniene și Jurevicius împotriva Lituaniei

Rezoluția CM/ResDH(2011)298 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Jasikienė și Jurevičius împotriva Lituaniei (Recerne nr. 415/98, Hotărârea 06/03/2003, definitivă: 06/06/2003 Cerere n 30165/02, Hotărârea din 14/11/2006, definitivă la 14/07/2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze se referă la nerespectarea de către autorități a obligației lor de a executa hotărâri judiciare obligatorii și la o interferență în exercitarea dreptului reclamanților la respectarea bunurilor lor [încălcări ale articolului 6 alineatul (1) și ale articolului 1 din Protocolul nr 1) (a se vedea detaliile în limba engleză) După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârilor Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de

Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât le-a acordat părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile sale (a se vedea detaliile în lai) prin care se reamintește faptul că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale pentru prevenirea unor încălcări similare DECLARIE,

după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexă) que que quel çélé își îndeplinește funcțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenția din prezentele cauze și DECIDE de la . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011) 298 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Jasíenė și Jurevičius împotriva Lituaniei Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze privesc încălcarea dreptului reclamanților la un proces echitabil din cauza nerespectării de către autorități a obligației lor de a lua măsurile necesare pentru executarea hotărârilor judecătorești obligatorii prin care se dispune restituirea sau despăgubirea bunurilor naționalizate ca urmare a ocupației sovietice a Lituaniei în 1940 [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ]. Acestea se referă, de asemenea, la încălcarea dreptului reclamanților de a-și respecta bunurile din cauza neexecutării hotărârilor judecătorești care au privat reclamanții de posibilitatea de a obține restituirea sau despăgubirea la care aceștia puteau să se aștepte în mod rezonabil (încălcarea articolului 1 din Protocolul 1). În cauza Jasienė, Curtea Regională de la Klaipeda a ordonat autorităților, în decizia sa din 3 aprilie 1996, să ia măsurile corespunzătoare pentru a alege tipul de compensație care trebuie acordată recurentei în cadrul terenului naționalizat de foc al mamei sale.

Curtea Europeană a considerat că nu punerea în aplicare a acestei decizii nu putea fi justificată ca urmare a unui amendament la Legea privind restituirea bunurilor, intrată în vigoare la 2 iunie 1999; de la această dată, autoritățile pot alege tipul de compensație care trebuie acordată pentru bunuri naționalizate, fără aprobarea părții interesate, dar totuși sub rezerva unui control judiciar. Curtea a considerat, de asemenea, că nu a executat această decizie, autoritățile naționale au împiedicat recurenta să obțină compensația la care ar fi putut în mod rezonabil să se aștepte. Când Curtea a pronunțat hotărârea, decizia internă nu a fost încă executată.

În cauza Jurevičius, Curtea Municipală de Kaunas a obligat autoritățile, prin decizia din 5 februarie 1999 să acorde reclamantului o compensație echivalentă pentru apartamentul 1, prin intermediul unui alt apartament, precum și restituirea în natură a apartamentului nr. 2. Această decizie nu a fost executată în ceea ce privește apartamentul nr. 1, în timp ce decizia privind apartamentul nr. 2 a fost executată cu o întârziere de mai mult de patru ani. Plăți ale satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n cerere Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli totale Jasionistanė 4151/98 000 EUR 365 EUR 365 EUR plătit la 10/06/2003 Jurevičius 30165/02 000 EUR plătit la 10/05/2007 b) Măsuri individuale În cauza Jasienė, decizia din 3 aprilie 1996 a fost executată.

În conformitate cu o decizie din 15 aprilie 2004, guvernatorul Klaipeda a alocat un teren recurentei, ceea ce a permis restabilirea drepturilor de proprietate ale acesteia pe terenul de foc al mamei sale. În cauza Jurevičius, hotărârea din 5 februarie 1999 a fost, de asemenea, executată pe deplin, chiar și înainte ca hotărârea Curții să devină definitivă. Comuna Vilnius a ajuns la un acord cu reclamantul; acesta a fost compensat prin acordarea unui alt apartament și a unei sume de bani. În aceste circumstanțe, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul miniștrilor. II.

Măsuri generale După independența Lituaniei în 1990, autoritățile naționale au întreprins o reformă funciară și au luat măsuri pentru a sensibiliza autoritățile în legătură cu încălcările constatate, pentru a preveni încălcări similare în contextul restituirii bunurilor naționale ca urmare a ocupației sovietice a Lituaniei în 1940. Reforma funciară a fost introdusă în 1991 și, în conformitate cu programul guvernului Republicii Lituania pentru perioada 2008-2012, până la sfârșitul anului 2012. În octombrie 2011, 98,25% din bunurile naționale restituite au fost returnate în sectorul rural și 73,90% în cel urban. Autoritățile lituaniene au indicat, de asemenea, că, în conformitate cu alineatul (3) din art. 138 din Constituția lituaniană și cu jurisprudența Curții Constituționale, a Curții Supreme și a Curții Administrative Supreme, Convenția și jurisprudența Curții se aplică direct în Lituania și fac parte integrantă din sistemul juridic lituanian.

În această privință, se observă că principiile juridice enunțate în hotărârile în cauză sunt direct adresate autorităților naționale. Având în vedere că, în speță, încălcările decurg din nerespectarea de către autorități a obligației lor de a aplica în mod corect legislația lituaniană, s-a acordat o atenție deosebită măsurilor de sensibilizare. În acest sens, Hotărârea Jasienė a fost tradusă în lituaniană și publicată pe site-ul Ministerului Justiției (www.tm.ltm). ) și pe site-ul internet al instanțelor naționale. Acesta a apărut, de asemenea, în publicarea anuală a deciziilor și hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului și în avizul Comisiei pentru Drepturile Omului a Națiunilor Unite în cauzele împotriva Lituaniei în ianuarie 2004. Acesta este, de asemenea, inclus în programul de formare privind punerea în aplicare și interpretarea Convenției europene a drepturilor omului, care se adresează în special judecătorilor și altor funcționari lituanieni.

În sfârșit, organismele competente la nivel național, în special cancelarul guvernului, președintele Parlamentului și două comisii ale Parlamentului, precum și autoritățile locale implicate, au fost informate cu privire la hotărârea Curții. Având în vedere toate cele de mai sus, este puțin probabil ca încălcări similare să se repete în viitor. Ca exemplu în care Curtea a ajuns la concluzia că nu există nicio încălcare a articolului 6 și a articolului 1 din Protocolul nr 1, trimiterea se face la cauza Užkurėlienė și alții împotriva Lituaniei (solicitarea n 62988/00, Hotărârea din 07/04/2005. Într-o altă cauză, Curtea a pronunțat o cerere similară ca fiind vădit nefondată și, prin urmare, a declarat inadmisibilă (a se vedea decizia Curții din 06/03/2007 în cauza Kalpokas și Kalpokas împotriva Lituaniei, cauza nr. 14425/03).

Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri și că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Lituania și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor în cadrul procedurii scrise în conformitate cu decizia adoptată în cadrul celei de-a 1128-a ședințe (decembrie 2011) (DH) la punctul F.

Résolution CM/ResDH(2011)298 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme Jasiūnienė et Jurevičius contre Lituanie (Requête n o 41510/98, arrêt du 06/03/2003, définitif le 06/06/2003 Requête n o 30165/02, arrêt du 14/11/2006, définitif le 14/02/2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent le manquement des autorités à leur obligation d’exécuter des décisions judiciaires obligatoires et une ingérence dans la jouissance du droit des requérants au respect de leurs biens (violations de l’article 6, paragraphe 1, et de l’article 1 du Protocole n o 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer aux arrêts de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe) ; Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)298 Information sur les mesures prises pour se conformer aux arrêts dans les affaires Jasiūnienė et Jurevičius contre Lituanie Résumé introductif des affaires Ces affaires concernent les violations du droit des requérants à un procès équitable en raison du manquement des autorités à leur obligation de prendre les mesures nécessaires pour exécuter des décisions judiciaires obligatoires ordonnant la restitution ou l’indemnisation de biens nationalisés suite à l’occupation soviétique de la Lituanie en 1940 (violations de l’article 6, paragraphe 1). Elles concernent aussi la violation du droit des requérants au respect de leurs biens en raison de la non-exécution des décisions judiciaires qui ont privé les requérants de la possibilité d’obtenir la restitution ou l’indemnisation à laquelle ils pouvaient raisonnablement s’attendre (violations de l’article 1 du Protocole n o 1). Dans l’affaire Jasiūnienė, la Cour régionale de Klaipéda a ordonné aux autorités, dans sa décision du 3 avril 1996, de prendre les mesures appropriées pour choisir le type de compensation à accorder à la requérante au titre du terrain nationalisé de feu sa mère.

La Cour européenne a estimé que la non ‑ exécution de cette décision ne pouvait se justifier suite à un amendement à la loi sur la restitution des biens, entré en vigueur le 2 juin 1999. Depuis cette date, les autorités peuvent choisir le type de compensation à octroyer au titre de biens nationalisés, sans l’approbation de la partie intéressée, mais sous réserve toutefois d’un contrôle judiciaire. La Cour a aussi estimé qu’en n’exécutant pas cette décision, les autorités nationales avaient empêché la requérante d’obtenir la compensation à laquelle elle aurait raisonnablement pu s’attendre. Lorsque la Cour a rendu son arrêt, la décision interne n’avait toujours pas été exécutée.

Dans l’affaire Jurevičius, la Cour municipale de Kaunas a obligé les autorités, par décision du 5 février 1999, à accorder au requérant une compensation équivalente pour l’appartement n o 1, par le biais d’un autre appartement, ainsi que la restitution en nature de l’appartement n o 2. Cette décision n’a pas été exécutée en ce qui concerne l’appartement n o 1, alors que la décision concernant l’appartement n o 2 a été exécutée avec un retard de plus de quatre ans. I. Paiements de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails des satisfactions équitables Nom et n o de requête Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total Jasiūnienė 41510/98 9 000 EUR 3 365 EUR 12 365 EUR payé le 10/06/2003 Jurevičius 30165/02 - 6 000 EUR - 6 000 EUR payé le 10/05/2007 b) Mesures individuelles Dans l’affaire Jasiūnienė, la décision du 3 avril 1996 a été exécutée.

Conformément à une décision du 15 avril 2004, le gouverneur de Klaipéda a alloué un terrain à la requérante, ce qui a permis de rétablir les droits de propriété de celle-ci sur le terrain de feu sa mère. Dans l’affaire Jurevičius, l’arrêt du 5 février 1999 a aussi été pleinement exécuté, et ce même avant que l’arrêt de la Cour ne devienne définitif. La commune de Vilnius est parvenue à un accord avec le requérant ; celui-ci a été indemnisé par l’octroi d’un autre appartement et d’une somme d’argent. Dans ces circonstances, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres. II.

Mesures générales Après l’indépendance de la Lituanie en 1990, les autorités nationales ont procédé à une réforme foncière et ont pris des mesures visant à sensibiliser les autorités concernées aux violations constatées, de manière à prévenir des violations similaires dans le contexte de la restitution de biens nationalisés suite à l’occupation soviétique de la Lituanie en 1940. La réforme foncière a été introduite en 1991 et, selon le programme du gouvernement de la République de la Lituanie pour la période 2008-2012, l’achèvement de la restitution des biens est escompté pour la fin de 2012. En octobre 2011, 98,25 % des biens nationalisés devant être restitués avaient été rendus dans le secteur rural et 73,90 % dans le secteur urbain.

Les autorités lituaniennes ont aussi indiqué que conformément au paragraphe 3 de l’article 138 de la Constitution lituanienne et à la jurisprudence établie de la Cour constitutionnelle, de la Cour suprême et de la Cour administrative suprême, la Convention et la jurisprudence de la Cour sont directement applicables en Lituanie et font partie intégrante du système juridique lituanien. A cet égard, il est fait observer que les principes juridiques énoncés dans les arrêts en question s’imposent directement aux autorités nationales. Etant donné qu’en l’espèce les violations découlent du manquement des autorités à leur obligation d’appliquer correctement la législation lituanienne, une attention particulière a été accordée aux mesures de sensibilisation.

A ce sujet, l’arrêt Jasiūnienė a été traduit en lituanien et publié sur le site Internet du Ministère de la Justice ( www.tm.lt ) et sur le site Internet de l’Administration des juridictions nationales. Il est aussi paru dans la publication annuelle « Décisions et arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme et avis de la Commission des droits de l’homme des Nations Unies dans les affaires contre la Lituanie » en janvier 2004. Il est aussi inscrit au programme de formation concernant la mise en œuvre et l’interprétation de la Convention européenne des droits de l’homme, qui s’adresse en particulier aux juges et à d’autres fonctionnaires lituaniens. Enfin, les instances compétentes au niveau national, notamment le Chancelier du Gouvernement, le Président du Parlement et deux commissions du Parlement, ainsi que les autorités locales concernées, ont été informées de l’arrêt de la Cour.

Compte tenu de tout ce qui précède, il est peu probable que des violations semblables se reproduisent à l’avenir. Comme exemple dans lequel la Cour a conclu qu’il n’y avait pas de violation de l’article 6 et de l’article 1 du Protocole n o 1, référence est faite à l’affaire Užkurėlienė et autres contre Lituanie (requête n o 62988/00, arrêt du 07/04/2005). Dans une autre affaire, la Cour a jugé une requête semblable comme étant manifestement mal-fondée et l’a, par conséquent, déclarée irrecevable (voir la décision de la Cour du 06/03/2007 dans l’affaire Kalpokas et Kalpokas contre Lituanie, requête n o 14425/03).

Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences, pour les parties requérantes, de la violation de la Convention constatées par la Cour européenne dans ces affaires, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que la Lituanie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres dans le cadre de la procédure écrite conformément à la décision adoptée lors de la 1128e réunion (décembre 2011) (DH) sous le point F.