AFFAIRES ARMONIENE ET BIRIUK CONTRE LA LITUANIE

Rezoluția CM/ResDH(2010) 174 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Armonianė și Biriuk împotriva Lituaniei (solicitări n 36919/02 și n 23373/03, Hotărârile din 25/11/2008, definitive la 25/02/2009) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cauze se referă la nerespectarea de către instanțele naționale a obligației lor de a proteja viața privată a recurentelor din cauza plafonului foarte scăzut al daunelor-interese care au fost alocate reclamanților ca urmare a unor încălcări grave ale vieții lor private (încălcarea art. 8 din Convenție) (a se vedea detaliile în acest sens) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile sale (a se vedea detaliile în la - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE de la: examinare.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010) 174 Informație privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Armoniene Aceste cauze privesc nerespectarea de către instanțele naționale a obligației lor de a garanta respectarea vieții private a recurentelor deoarece le-a fost alocată o sumă derizorie de daune-interese ca urmare a prejudiciului moral în cadrul procedurilor introduse de acestea din urmă. În cauza Armonienė, în ianuarie 2001, un ziar important publicase un articol pe prima pagină privind riscurile SIDA, care oferea, printre altele, informații privind starea de sănătate a soțului reclamantei, și anume că a fost HIV-pozitiv și că a fost tatăl a doi copii ai unei alte femei care suferea, de asemenea, de SIDA.

În cauza Biriuk, același articol oferea informații cu privire la starea de sănătate a recurentei și la viața sa sexuală. Recurentele au solicitat despăgubiri din cauza încălcării dreptului lor la viață privată. Instanțele le-au acordat recurentelor câștig de cauză și le-au acordat suma maximă prevăzută la art. 54 alineatul (1) din Legea privind difuzarea de informații către public, care era de 10 000 litai (aproximativ 2 896 EUR).

Curtea Europeană a concluzionat că, în cazuri atât de flagrante de abuz de libertatea presei, restricțiile severe impuse de lege puterii discreționare a judecătorului de a remedia prejudiciul suferit de victime au avut drept consecință faptul că recurentele au fost private de măsurile de protecție a vieții private pe care le aveau (încălcarea articolului 8). Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii pentru satisfacții echitabile Nume și n cerere Daune materiale Premiu și cheltuieli totale Armonianė (36919/02) 500 EUR 500 EUR Plata la 8/04/2009 Biriuk (23373/03) 500 EUR 500 EUR Plata la 8/04/2009 b) Măsuri individuale Nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul miniștrilor, cu excepția plății satisfacției echitabile acordate de Curtea Europeană pentru prejudicii morale.

II. Măsuri generale Noul Cod civil, care a intrat în vigoare la 1/07/2001, a eliminat plafonul contestat în aceste hotărâri, din suma landurilor prevăzute la art. 54 alineatul (1) din Legea privind difuzarea de informații către public. Pe de altă parte, hotărârile în cauză au fost traduse în lituaniană și au fost plasate pe site-ul oficial al Ministerului Justiției cu o notă explicativă. Toate instituțiile relevante și toate instanțele naționale au fost informate cu privire la hotărârile și conținutul acestora. III. Concluziile din partea statului pârât Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în aceste cazuri în afara plății satisfacției echitabile și că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Lituania și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 2 decembrie 2010, cu ocazia celei de-a 1100-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)174 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme Armonienė et Biriuk contre Lituanie (Requêtes n o 36919/02 et n o 23373/03, arrêts du 25/11/2008, définitifs le 25/02/2009) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que, la violation de la Convention constatée par la Cour dans ces affaires concernent le non-respect par les juridictions nationales de leur obligation de protéger la vie privée des requérantes en raison du plafond très bas des dommages-intérêts qui ont été alloués aux requérants à la suite d’atteintes graves à leur vie privée (violations de l’article 8 de la Convention) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2,

de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)174 Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Armonienė et Biriuk contre Lituanie Résumé introductif des affaires Ces affaires concernent le non-respect par les juridictions nationales de leur obligation de garantir le respect de la vie privée des requérantes du fait qu’une somme dérisoire de dommages-intérêts leur a été allouée au titre du préjudice moral dans le cadre de procédures introduites par ces dernières. Dans l’affaire Armonienė, en janvier 2001, un grand quotidien avait publié un article en première page sur les risques du SIDA, donnant notamment des informations sur l’état de santé du mari de la requérante, à savoir qu’il était HIV-positif et qu’il était père de deux enfants d’une autre femme qui souffrait également du SIDA.

Dans l’affaire Biriuk, le même article donnait des informations sur l’état de santé de la requérante ainsi que sur sa vie sexuelle. Les requérantes ont réclamé au journal des dommages et intérêts en raison de la violation de leur droit à la vie privée. Les juridictions ont donné gain de cause aux requérantes et leur ont accordé la somme maximale prévue par l’article 54§1 de la loi sur la diffusion d’informations au public, qui était de 10 000 litai (environ 2 896 EUR).

La Cour européenne a conclu que, dans des cas aussi flagrants d’abus de la liberté de la presse, les restrictions sévères imposées par la loi au pouvoir discrétionnaire du juge de réparer le préjudice subi par les victimes ont eu pour conséquence que les requérantes avaient été privées des mesures de protection de leur vie privée qu’elles étaient en droit d’espérer (violations de l’article 8). I. Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles a) Détails des satisfactions équitables Nom et n o requête Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total Armonienė (36919/02) - 6 500 EUR - 6 500 EUR Payé le 8/04/2009 Biriuk (23373/03) - 6 500 EUR - 6 500 EUR Payé le 8/04/2009 b) Mesures individuelles Aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres, à part le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour européenne pour préjudice moral.

II. Mesures générales Le nouveau Code civil, entré en vigueur le 1/07/2001, a supprimé le plafond contesté dans ces arrêts, du montant de l’indemnisation prévue par l’article 54§1 de la loi sur la diffusion d’informations au public. Par ailleurs, les arrêts en question ont été traduits en lituanien et ont été placés sur le site Internet officiel du Ministère de la Justice avec une note explicative. Toutes les institutions pertinentes et tous les tribunaux nationaux ont été informés des arrêts et de leurs contenus. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans ces affaires en dehors du paiement de la satisfaction équitable et que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Lituanie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2010 lors de la 1100e réunion des Délégués des Ministres.