Gulijev împotriva Lituaniei

Rezoluția CM/ResDH(2010)175 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Gulijev împotriva Lituaniei (Recherche n 10425/03, Hotărârea din 16/12/2008, definitivă la 16/03/2009) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la respingerea cererii reclamantului de reînnoire a permisului său de ședere și, în consecință, a expulzării ulterioare a acestuia de pe teritoriul Lituaniei, unde locuiesc cei doi copii ai săi și soția sa, pe baza unui document □ secret (a se vedea detaliile în limba engleză) (a se vedea detaliile în limba engleză) Am invitat guvernul statului pârât să informeze Comisia cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

După ce a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția S Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de către statul pârât (a se vedea Anexa) că a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE d . . . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)175 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Gulijev împotriva Lituaniei Rezumatul introductiv al cauzei Acest caz se referă la o interferență nejustificată a autorităților în dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată și de familie din cauza respingerii cererii sale de reînnoire a permisului de ședere temporară în 2002 și, prin urmare, a expulzării sale ulterioare.

Reclamantul, resortisant al Azerbaidjanului, care a trăit în momentul faptelor cu soția și cei doi copii ai săi (cetățeni lituanieni) în Lituania, a refuzat reînnoirea permisului său de ședere pe baza unui raport clasificat ca secret al serviciului de securitate al statului. Acest raport a reprezentat o amenințare la adresa securității naționale și a ordinii publice. Curtea Europeană a observat că acest raport ..secret al serviciului de securitate … Cu toate acestea, niciun element obiectiv nu a fost prezentat Curții pentru a stabili că autoritățile naționale au avut motive întemeiate să suspecteze că reclamantul constituie o astfel de amenințare.

Curtea a concluzionat că expulzarea reclamantului și interzicerea sa de pe teritoriul lituanian unde locuiesc cei doi copii ai săi și soția sa au fost disproporționate și nu au putut fi considerate necesare într-o societate democratică (încălcarea articolului 8). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii ale satisfacției echitabile Daune materiale Daune morale Proaspăte & Cheltuire Total 000 EUR 700 EUR 700 EUR Plătit la 11/05/2009 (b) Măsuri individuale printr-o decizie din 22 mai 2009 a departamentului de imigrare din Lituania, datele referitoare la reclamant au fost eliminate de pe lista națională a străinilor interziceți să se afle pe teritoriul Republicii Lituania. Prin urmare, reclamantul poate călători în Lituania atunci când dorește acest lucru și se poate adresa departamentului de imigrație pentru a obține un permis de ședere temporar în conformitate cu procedura comună prevăzută de Legea privind statutul legal al străinilor.

Conform informațiilor furnizate de autoritățile lituaniene, reclamantul, soția sa și cei doi copii ai acestora locuiesc în prezent în Austria. În consecință, Comitetul miniștrilor a considerat necesară nici o altă măsură individuală. II. Măsuri generale Autoritățile lituaniene consideră că încălcarea constatată în cauza prezentă se datora în principal interpretării greșite și aplicării greșite a dispozițiilor juridice interne, întrucât, în pofida articolului 57 alineatul (3) din Codul de procedură administrativă care interzice luarea în considerare a documentelor clasificate secret În calitate de element de probă, expulzarea reclamantului a fost efectuată pe baza unui document secret În plus, într-o hotărâre din 15/05/2007, Curtea Constituțională a precizat în mod clar că, în temeiul articolului 57 alineatul (3) din Codul de procedură administrativă, reclamantul nu a avut acces în timpul procedurii de expulzare.

În acest sens, autoritățile consideră că încălcarea constatată în speță este un caz izolat care nu necesită modificarea legislației în vigoare. Tribunalul Curții Europene a fost tradus în lituanian și plasat pe site-ul oficial al Ministerului Justiției. La agent al guvernului a informat în scris toate autoritățile în cauză și instanțele naționale cu privire la hotărârea și conținutul acesteia. III. Concluziile din partea statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Lituania și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 2 decembrie 2010, cu ocazia celei de-a 1100-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)175 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Gulijev contre Lituanie (Requête n o 10425/03, arrêt du 16/12/2008, définitif le 16/03/2009) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que, la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le rejet de la demande du requérant du renouvellement de son titre de séjour et partant de son expulsion consécutive du territoire de Lituanie où vivent ses deux enfants et son épouse, sur la base d’un document classifié « secret » du Service de sûreté de l’Etat (violation de l’article 8) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)175 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Gulijev contre Lituanie Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne une ingérence injustifiée des autorités dans le droit du requérant au respect de sa vie privée et familiale en raison du rejet de sa demande de renouvellement de titre de séjour temporaire en 2002 et partant de son expulsion consécutive. Le requérant, ressortissant d’Azerbaïdjan, qui vivait au moment des faits avec sa femme et ses deux enfants (des citoyens lituaniens) en Lituanie, s’est vu refuser le renouvellement de son titre de séjour sur le fondement d’un rapport classé « secret » du service de sûreté de l’Etat.

Ce rapport indiquait que l’intéressé représentait une menace pour la sécurité nationale et l’ordre public. La Cour européenne a observé que ce rapport « secret » du service de sûreté de l’Etat auquel le requérant n’avait pas eu accès constituait le seul fondement du refus de lui délivrer un titre de séjour temporaire et ce, malgré l’article 57, paragraphe 3, du code de procédure administrative, qui dispose qu’un document classé « secret » ne pouvait être pris en considération par les tribunaux comme élément de preuve jusqu’à ce qu’il soit déclassifié. Cependant, aucun élément objectif n’a été présenté à la Cour pour établir que les autorités nationales avaient de bonnes raisons de soupçonner que le requérant constituait pareille menace.

La Cour a conclu que l’expulsion du requérant et son interdiction du territoire lituanien où vivent ses deux enfants et sa femme avaient été disproportionnées et ne pouvaient être considérées comme « nécessaires dans une société démocratique » (violation de l’article 8). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 5 000 EUR 700 EUR 5 700 EUR Payé le 11/05/2009 b) Mesures individuelles Par une décision du 22 mai 2009 du Département d’immigration de Lituanie, les données concernant le requérant ont été supprimées de la liste nationale des étrangers interdits de séjour sur le territoire de la République de Lituanie.

Le requérant peut donc se rendre en Lituanie quand il le désire et peut s’adresser au département d’immigration pour obtenir une carte de séjour temporaire conformément à la procédure commune prévue par la loi sur le statut légal des étrangers. Selon les informations fournies par les autorités lituaniennes, le requérant, son épouse et leurs deux enfants résident actuellement en Autriche. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres. II.

Mesures générales Les autorités lituaniennes considèrent que la violation constatée dans l’affaire présente était essentiellement due à une mauvaise interprétation et à une application erronée des dispositions juridiques internes, puisque malgré l’article 57, paragraphe 3, du Code de procédure administrative qui interdit la prise en considération des documents classés « secret » en tant qu’élément de preuve, l’expulsion du requérant a été effectuée sur le fondement d’un document « secret » préparé par le Service de sûreté, auquel le requérant n’avait pas eu d’accès pendant la procédure d’expulsion.

Par ailleurs, dans un arrêt du 15/05/2007, la Cour constitutionnelle, en interprétant l’article 57, paragraphe 3, du Code de procédure administrative, a clairement indiqué qu’ « aucune décision judiciaire ne peut être exclusivement fondée sur une information classée secrète et qui n’est pas accessible aux parties au litige ». Les autorités estiment à cet égard que la violation constatée en l’espèce est un cas isolé qui ne requiert pas d’amendement de la législation en vigueur. L’arrêt de la Cour européenne a été traduit en lituanien et placé sur le site internet officiel du Ministère de la Justice. L’agent du gouvernement a informé par écrit toutes les autorités concernées et les juridictions nationales de l’arrêt et de son contenu.

III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que la Lituanie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2010 lors de la 1100e réunion des Délégués des Ministres.