CASE OF NAIF DEMIRCI AGAINST TURKEY

Rezoluția CM/ResDH(2011)281 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, Naif Demirci, împotriva Turciei (domanda nr. 17367/02, hotărârea din 26/05/2009, finală din 26/08/2009) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); Având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului după ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în acest caz se referă la ilegalitatea transferului reclamantului în sediul gendarmerie pentru interogatoriu suplimentar după ce a fost plasată în prealabil detenția judiciară în conformitate cu legislația de urgență (violație la art. 5§1), lipsa unui remediu în acest sens (violație la art. 5§4) și lipsa unui drept de compensare (violație la art. 5§5) (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze comitetul cu privire la măsurile luate pentru a-și îndeplini obligația în temeiul articolului 5§5); 46, alin. (1) din Convenție care să respecte hotărârea; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere că, în termenul stabilit, statul reclamant a plătit reclamantului doar satisfacția prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDES pentru a închide examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)281 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Naif Demirci împotriva Turciei Rezumatul cazului introductiv Cazul se referă la ilegalitatea transferului reclamantului către gendarmerie sediul de interogatoriu suplimentar după ce a fost reținut pe baza decretului-Legea nr. 430 privind măsurile suplimentare care trebuie luate în regiunea reglementată de starea de urgență (violația articolului 5§1), lipsa unui remediu în acest sens (violația articolului 5§4) și lipsa unui drept de compensare pentru detenție ilegală (violația articolului 5§5). Plăți pentru satisfacție echitabilă și măsuri individuale Detalii privind doar satisfacția Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total ---- 500 EUR ---- 500 EUR Plătit la 13/11/2009 b) Măsuri individuale Nu a fost considerată necesară de către Comitetul de miniștri, deoarece reclamantul nu mai este reținut. II. Măsuri generale Cazul prezintă similarități cu cele ale lui Dağ și Yașar împotriva Turciei și Karagöz împotriva Turciei închise prin Rezoluția finală CM/ResDH(2007)96, care stabilește măsurile generale necesare deja adoptate de autoritățile turce. În noiembrie 2002 starea de urgență a fost ridicată în toate regiunile din Turcia. Prin urmare, Decretul-Legea nr. 430 nu mai este în vigoare. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în afară de plata satisfacției juste, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Turcia și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 la a 1128-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2011)281

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Naif Demirci against Turkey

(Application No. 17367/02, judgment of 26/05/2009, final on 26/08/2009)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the unlawfulness of the applicant’s transfer to

gendarmerie

premises for further interrogation after being placed in pre

‑

trial detention under the state of emergency legislation (violation of Article 5§1), lack of a remedy in this respect (violation of Article 5§4) and lack of a right to compensation (violation of Article 5§5) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)281

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Naif Demirci against Turkey

Introductory case summary

The case concerns the unlawfulness of the applicant’s transfer to

gendarmerie

premises for further interrogation after being detained on remand on the basis of Decree-Law No. 430 on additional measures to be taken in the region covered by the state of emergency (violation of Article 5§1), lack of a remedy in this respect (violation of Article 5§4), and lack of a right to compensation for unlawful detention (violation of Article 5§5).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

----

4

500 EUR

----

4

500 EUR

Paid on 13/11/2009

b) Individual measures

No individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers, since the applicant is no longer detained.

II.

General measures

The case presents similarities to those of Dağ and Yașar against Turkey and Karagöz against Turkey closed by final Resolution

CM/ResDH(2007)96

which set out the necessary general measures already adopted by the Turkish authorities. In November 2002 the state of emergency was lifted in all regions in Turkey. Consequently, Decree-Law No. 430 is no longer in force.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that no individual measure is required apart from the payment of the just satisfaction, that the general measures adopted will prevent similar violations and that Turkey has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2011 at the 1128th Meeting of the Ministers’ Deputies