CASE OF BARTOS AGAINST ROMANIA

Rezoluția CM/ResDH(2011)258 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Bartos împotriva României Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”) [2] având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului odată ce a devenit finală; Denumirea cauzei (apel nr.) Hotărârea finală privind Bartos (12050/02) 20 iulie 2006 20 octombrie 2006 reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, mai mult și mai mult decât plata satisfacției juste acordate în hotărârile, adoptarea de către Statul pârât, după caz, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și, în măsura posibil, pentru a remedia consecințele acestora pentru reclamantul și măsurile generale de prevenire a încălcărilor noi și similare; având în vedere, în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, examinat raportul de acțiune furnizat de guvern (a se vedea apendicele); având în vedere că Statul pârât a plătit reclamantului o satisfacție echitabilă, astfel cum se prevede în hotărâre; DECLAREA, care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestora. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)258 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul Bartos împotriva României Raportul de acțiune Bartoș v. România (Aplicația nr. 12050/02, Hotărârea din 20 iulie 2006, finală la 20 octombrie 2006) Raportul inițial Acest caz se referă la anularea de către Curtea Supremă de Justiție, în 2002, a unei hotărâri finale, în urma unei cereri de nulitate de către Procurorul General în temeiul articolelor 330 și 3301 din Codul de Procedură Civilă (violații la art. 6, alineatul (1) și la art. 1 din Protocolul nr. 1). II. Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale. În ceea ce privește prejudiciu material, trebuie subliniat că decizia anulată ulterior de Curtea Supremă de Justiție a ordonat chiriașilor să-și plătească anumite sume, care au fost primite efectiv de către solicitant. După anularea acestei hotărâri, autoritatea a fost condamnată să plătească anumite sume chiriașilor. Întrucât procedura de execuție forțată împotriva reclamantului a fost întreruptă în urma hotărârii Curții, guvernul consideră că nu există o consecință negativă a încălcării constatate pentru reclamant. În plus, trebuie remarcat că, în urma hotărârii Curții Europene, reclamantul a depus, în noiembrie 2010, o cerere de revizuire a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 2002, care a anulat hotărârea finală emise în favoarea sa. Înalta Curte de Casare și Justiție i-a permis cererea și, într-o hotărâre finală din 22 iunie 2011, a anulat decizia Curții Supreme de Justiție din 2002. III. Măsuri generale Guvernul a menționat măsurile luate pentru a evita încălcări similare, astfel cum se prevede în Rezoluția CM/ResDH(2007)90 (în special faptul că articolele 330 și 3301 din Codul de procedură civilă au fost abrogate prin art. 1 §17 din Ordinul de urgență nr. 58 din 25 iunie 2003 a adoptat guvernul, publicat în Jurnalul Oficial la 28 iunie 2003, care a primit aprobarea parlamentară la 25 mai 2004. Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală, în afară de plata satisfacției echitabile, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că România a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 la a 1128-a reuniune a Deputaților Miniștri [2] A se vedea, de asemenea, recomandările adoptate de Comitetul de miniștri în contextul supravegherii hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului și, în special, Recomandarea Rec(2004)6 a Comitetului de Miniștri statelor membre cu privire la îmbunătățirea remediilor interne.

Resolution CM/ResDH(2011)258

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Bartos against Romania

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”)

[2]

,

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it became final;

Case name (App. No.)

Judgment of

Final on

Bartos (12050/02)

20 July 2006

20 October 2006

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of individual measures to put an end to the violations and as far as possible to remedy their consequences for the applicant and general measures to prevent new, similar violations;

Having, in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention, examined the action report provided by the government (see appendix);

Having noted that the respondent state paid the applicant the just satisfaction, as provided in the judgment;

DECLARES, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination thereof.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)258

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Bartos against Romania

Action Report

Bartoș v. Romania

(Application No. 12050/02, judgment of 20 July 2006, final on 20 October 2006)

I.

Introductory case summary

This case concerns the annulment by the Supreme Court of Justice, in 2002, of a final judgment, following an application for nullity by the Procurator General under Articles 330 and 3301 of the Code of Civil Procedure (violations of Article 6, paragraph 1, and of Article

1 of Protocol No. 1).

II.

Individual measures

The European Court awarded the applicant just satisfaction in respect of non-pecuniary damage.

Where pecuniary damage is concerned, it should be pointed out that the decision subsequently annulled by the Supreme Court of Justice ordered the applicant’s tenants to pay her certain sums, which were effectively received by the applicant. Following the annulment of this judgment, it was the applicant who was ordered to pay certain sums to the tenants. Since the forced execution procedure against the applicant was discontinued following the Court’s judgement, the Government considers that no negative consequence of the violation found remains for the applicant.

Furthermore, it should be noted that, following the judgement of the European Court, the applicant lodged, in November 2010, an application for review of the decision of the Supreme Court of Justice of 2002 which had annulled the final judgement delivered in her favour. The High Court of Cassation and Justice allowed her application and, in a final judgement of 22 June 2011, annulled the decision of the Supreme Court of Justice of 2002.

III.

General measures

The government referred to the measures that had been taken to avoid similar violations, as set out in Resolution CM/ResDH(2007)90 (in particular the fact that Articles 330 and 330¹ of the Code of Civil Procedure were repealed by Article 1 §17 of Emergency Ordinance No. 58 of 25 June 2003 passed by the government, published in the Official Journal on 28 June 2003, which received parliamentary approval on 25 May 2004).

IV.

Conclusions

The government considers that no individual measure is required, apart from the payment of the just satisfaction, that the general measures adopted will prevent similar violations and that Romania has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2011 at the 1128th Meeting of the Ministers’ Deputies

[2]

See also the Recommendations adopted by the Committee of Ministers in the context of the supervision of judgments of the European Court of Human Rights and in particular Recommendation Rec(2004)6 of the Committee of Ministers to member states on the improvement of domestic remedies.