T.N.B. AND C.D. v. ROMANIA

Reclamanții, dl Traian Nicolae Butan și dna Constanța Dragomir, sunt cetățeni români născuți în 1977 și, respectiv, în 1946 și locuiesc în Bucuresti. Primul reclamant este fiul celui de-al doilea reclamant. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, al Ministerului Afacerilor Externe. La 15 mai 2006, reclamanții au depus o cerere la Curte (depunerea nr. 40067/06) împotriva României în temeiul articolului 34 din Convenție. Ele au susținut că articolele 3, 6 § 1, 8, 13, 14 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost încălcat ca urmare a neexecuției unei hotărâri finale din 22 noiembrie 2005 care obliga societatea locală de aprovizionare cu apă să încheie un contract de aprovizionare cu al doilea reclamant, distinctiv de cel încheiat cu asociația tuturor proprietarilor care locuiesc în aceeași clădire.

Într-o hotărâre din 14 februarie 2008, Curtea a analizat toate plângerile formulate de reclamanții numai în temeiul articolului 6 § 1 și a susținut că a existat o încălcare a acestui articol din cauza neexecuției hotărârii finale în favoarea reclamanților. În ceea ce privește aplicarea articolului 41, Curtea a ordonat Guvernului României să plătească împreună reclamanților 10.000 de euro în ceea ce privește prejudiciu material și moral. La 21 august 2008, Guvernul României a plătit daunele, astfel cum a ordonat Curtea.

În cadrul celei de-a 1100-a ședințe care au avut loc la 30 noiembrie 2010, deputații au hotărât să amâne examinarea acestui caz în următoarea ședință, având în vedere faptul că au fost în curs contactele bilaterale pentru a evalua informații noi primite de la Guvern cu privire la problema neexecuției continue a hotărârii instanței interne din 22 noiembrie 2005. În acest caz, este încă în suspensie adoptarea unei rezoluții, faptele prezentate de părți pot fi rezumate după cum urmează. În urma adoptării hotărârii Curții din 14 februarie 2008, societatea de aprovizionare cu apă a trimis mai multe scrisori reclamanților care își exprimă dorința de a încheia un contract cu ei.

Prin urmare, prin scrisorile trimise la 21 februarie, 3 martie, 14 aprilie și 3 iunie 2008, societatea a informat reclamanții că, pentru a încheia un contract distinctiv de aprovizionare cu apă, era necesară o nouă ramificare cu scopul de a separa aprovizionarea la apartamentul lor de aprovizionarea comună a întregii clădiri. În două ocazii, la 28 februarie și 9 aprilie 2008, reprezentanții companiei de aprovizionare cu apă au venit la clădirea reclamanților pentru a efectua lucrările necesare, dar nu le-au găsit acasă. Prin scrisoarea din 7 martie 2008 adresată societății de aprovizionare cu apă, reclamanții și-au exprimat dezacordul pentru construcția unei ramuri separate care invocă atât hotărârea internă, cât și hotărârea Curții care nu a făcut o decizie expresă în acest sens.

Legislația internă relevantă privind executarea hotărârilor finale, și anume fragmentele Codului de procedură civilă și Legea nr. 188/2000 privind competențele și funcțiile judecătorilor, este rezumat în hotărârea Curții în cazul Topciov c. România (dec.), nr. 17369/02, 15 iunie 2006).

The applicants, Mr Traian Nicolae Butan and Mrs Constanța Dragomir, are Romanian nationals who were born in 1977 and 1946 respectively and live in Bucuresti. The first applicant is the son of the second applicant. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Răzvan-Horațiu Radu, of the Ministry of Foreign Affairs.