- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 ianuarie 2012
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
T.N.B. and împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamanții, dl Traian Nicolae Butan și dna Constanța Dragomir, sunt cetățeni români născuți în 1977 și, respectiv, în 1946 și locuiesc în Bucuresti. Primul reclamant este fiul celui de-al doilea reclamant. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, al Ministerului Afacerilor Externe. La 15 mai 2006, reclamanții au depus o cerere la Curte (depunerea nr. 40067/06) împotriva României în temeiul articolului 34 din Convenție. Ele au susținut că articolele 3, 6 § 1, 8, 13, 14 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost încălcat ca urmare a neexecuției unei hotărâri finale din 22 noiembrie 2005 care obliga societatea locală de aprovizionare cu apă să încheie un contract de aprovizionare cu al doilea reclamant, distinctiv de cel încheiat cu asociația tuturor proprietarilor care locuiesc în aceeași clădire.
Într-o hotărâre din 14 februarie 2008, Curtea a analizat toate plângerile formulate de reclamanții numai în temeiul articolului 6 § 1 și a susținut că a existat o încălcare a acestui articol din cauza neexecuției hotărârii finale în favoarea reclamanților. În ceea ce privește aplicarea articolului 41, Curtea a ordonat Guvernului României să plătească împreună reclamanților 10.000 de euro în ceea ce privește prejudiciu material și moral. La 21 august 2008, Guvernul României a plătit daunele, astfel cum a ordonat Curtea.
În cadrul celei de-a 1100-a ședințe care au avut loc la 30 noiembrie 2010, deputații au hotărât să amâne examinarea acestui caz în următoarea ședință, având în vedere faptul că au fost în curs contactele bilaterale pentru a evalua informații noi primite de la Guvern cu privire la problema neexecuției continue a hotărârii instanței interne din 22 noiembrie 2005. În acest caz, este încă în suspensie adoptarea unei rezoluții, faptele prezentate de părți pot fi rezumate după cum urmează. În urma adoptării hotărârii Curții din 14 februarie 2008, societatea de aprovizionare cu apă a trimis mai multe scrisori reclamanților care își exprimă dorința de a încheia un contract cu ei.
Prin urmare, prin scrisorile trimise la 21 februarie, 3 martie, 14 aprilie și 3 iunie 2008, societatea a informat reclamanții că, pentru a încheia un contract distinctiv de aprovizionare cu apă, era necesară o nouă ramificare cu scopul de a separa aprovizionarea la apartamentul lor de aprovizionarea comună a întregii clădiri. În două ocazii, la 28 februarie și 9 aprilie 2008, reprezentanții companiei de aprovizionare cu apă au venit la clădirea reclamanților pentru a efectua lucrările necesare, dar nu le-au găsit acasă. Prin scrisoarea din 7 martie 2008 adresată societății de aprovizionare cu apă, reclamanții și-au exprimat dezacordul pentru construcția unei ramuri separate care invocă atât hotărârea internă, cât și hotărârea Curții care nu a făcut o decizie expresă în acest sens.
Legislația internă relevantă privind executarea hotărârilor finale, și anume fragmentele Codului de procedură civilă și Legea nr. 188/2000 privind competențele și funcțiile judecătorilor, este rezumat în hotărârea Curții în cazul Topciov c. România (dec.), nr. 17369/02, 15 iunie 2006).
The applicants, Mr Traian Nicolae Butan and Mrs Constanța Dragomir, are Romanian nationals who were born in 1977 and 1946 respectively and live in Bucuresti. The first applicant is the son of the second applicant. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Răzvan-Horațiu Radu, of the Ministry of Foreign Affairs.
On 15 May 2006 the applicants lodged an application with the Court (application no. 40067/06) against Romania under Article 34 of the Convention. They alleged that Articles 3, 6 § 1, 8, 13, 14 and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention had been violated as a result of the non-enforcement of a final judgment of 22 November 2005 obliging the local water supply company to conclude a contract for water supply with the second applicant, distinctive than the one concluded with the association of all landlords living in the same building.
In a judgment of 14 February 2008 the Court analysed all the complaints raised by the applicants only under Article 6 § 1 and held that there had been a violation of this article due to the non-enforcement of the final judgment in the applicants’ favour. As to the application of Article 41, the Court ordered the Romanian Government to pay the applicants jointly 10,000 euros in respect of pecuniary and non-pecuniary damages. On 21 August 2008 the Romanian Government paid the damages as ordered by the Court. At their 1100th meeting held on 30 November 2010, the Deputies decided to postpone the examination of this case at their next meeting in view of the fact that bilateral contacts were under way in order to assess new information received from the Government on the issue of the continuing non-enforcement of the domestic court judgment of 22 November 2005. The adoption of a resolution is still pending in this case.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
Following the adoption of the Court’s judgment of 14 February 2008, the water supply company sent several letters to the applicants expressing its willingness to conclude a contract with them. Hence, by letters sent on 21 February, 3 March, 14 April and 3 June 2008, the company informed the applicants that in order to conclude a distinctive water supply contract a new branching was necessary with the purpose to separate the supply to their apartment from the common supply of the entire building. On two occasions, on 28 February and 9 April 2008, representatives of the water supply company came to the applicants’ building in order to perform the necessary works but did not find them at home.
By a letter of 7 March 2008 addressed to the water supply company the applicants expressed their disagreement for the construction of a separate branching invoking both the domestic judgment as well as the Court’s judgment which made no express order in this respect.
According to the parties’ submissions, the judgment of 22 November 2005 remained non-enforced to date.
The relevant domestic law concerning the execution of final judgments, namely excerpts of the Civil Procedure Code and Law no. 188/2000 on the powers and functions of bailiffs, is summed up in the Court’s judgment in the case of Topciov v. Romania ((dec.), no. 17369/02, 15 June 2006).