CASE OF CULEV v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Degrading treatment;Inhuman treatment) (Substantive aspect)
CASE OF CULEV v. MOLDOVA (CtEDO, 2012)
HOTĂRÂREA CAUZULUI CULEV v. MOLDOVA (Declarația nr. 60179/09) JUDGMENT Strasburg 17 aprilie 2012 FINAL 17/07/2012 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale În cazul Culev v. Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: Josep Casadevill, președinte, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Mihai Poalelungi, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având deliberat în privat la 27 martie 2012, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 60179/09) împotriva Republicii Moldova depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național moldovenesc, dl Vasile Culev („reclamantul”), la 29 octombrie 2009. Reclamantul a fost reprezentat de dl V. Sîrghi, avocat practicant la Chișinău. Guvernul Moldovei (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu.3. Reclamantul a pretins, în special, că a fost reținut în condiții inumane de detenție și că instanțele nu au dedus din termenul de închisoare în timp ce a petrecut în detenție în așteptarea procesului. La 20 ianuarie 2010, cererea a fost comunicată guvernului. De asemenea, s-a hotărât să se pronunțe asupra admisibilității și a fondurilor cererii în același timp (art. 29 § 1). FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1961 și trăiește în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Arestarea și condamnarea reclamantului La 8 august 2006, reclamantul a fost arestat pe baza suspiciunilor de forjare a documentelor oficiale, deținerea marijuana pentru utilizare personală și vânzarea de monede străine contrafăcute. El a invocat vinovat pentru prima acuzație, dar a refuzat să comită celelalte infracțiuni. La 10 august 2006, el a fost eliberat, dar el a fost arestat din nou la 16 august 2006 și a fost plasat în închisoare nr. 13 la Chișinău la 26 august 2006. La 20 februarie 2007, el a fost condamnat pentru infracțiunea la care a mărturisit și a achitat restul conturilor. A fost condamnat la un termen de închisoare de șase luni și șase zile și eliberat imediat, deoarece era deja reținut pentru o perioadă echivalentă de timp în așteptarea procesului. La 18 septembrie 2007, Curtea de Apel Chișinău a anulat parțial această hotărâre și a sporit condamnarea reclamantului la doi ani. La 3 martie 2008, el a fost arestat din nou și a fost reținut în închisoare nr. 13 la Chișinău între 6 martie 2008 și 27 decembrie 2009 (când a fost transferat la închisoare nr. 5 la Cahul). La 10 aprilie 2010, el a fost transferat la spitalul de închisoare nr. La 15 iulie 2008, Curtea Supremă de Justiție a ordonat o recerere a cazului de către Curtea de Apel Chișinău. 12. La 16 decembrie 2008, Curtea de Apel Chișinău a condamnat reclamantul pentru toate conturile (a se vedea punctul 7 mai sus), condamnându-l la șapte ani și șase luni de închisoare. 13. La 30 iunie 2009, Curtea Supremă de Justiție a susținut parțial această condamnare, condamnând reclamantul la șapte ani și două luni de închisoare. La 17 noiembrie 2009, Curtea Supremă de Justiție a adoptat o hotărâre prin care a corectat o greșeală făcută în hotărârea sa finală de 30 de ani. Iunie 2009. Ca urmare a întregii perioade de detenție a reclamantului în așteptarea procesului a fost dedus din închisoarea reclamantului. Reclamantul continuă să-și îndeplinească condamnarea. Condiții de detenție Reclamantul a fost reținut în închisoare nr. 13 din 16 august 2006 până la 20 februarie 2007, precum și din 6 martie 2008 până la 27 decembrie 2009. El a descris condițiile de detenție după cum urmează. 16. Celula a măsurat 20 de metri pătrați și a cazat 13 până la douăzeci de deținuți pe rând. Era umed și murdar. În vara a fost extrem de fierbinte, forțand toată lumea să meargă jumatate goală; în timpul iernii a fost foarte rece. 17. Reclamantul a fost supus fumului pasiv în ciuda tuberculozei sale, din care autoritățile închisorii au fost conștienți de la începutul detenției sale. Unul mic fereastră a fost acoperit de o foaie de metal cu găuri mici, împiedicând să ajungă la celulă. 18. Apă de tap nu a fost întotdeauna disponibilă, ceea ce a făcut imposibil de a elimina mirosul din toaletă, situat la doar 1,5 metri de masa de mese. Accesul la un duș a fost asigurat doar o dată pe săptămână. Celula a fost infestat cu insecte parazitare. 19. Reclamantul a solicitat în o serie de ocazii să primească asistență medicală adecvată, dar acest lucru a fost refuzat deoarece medicamentul necesar nu era disponibil ( reclamantul nu a specificat care medicament și pentru ce boală a fost necesară). De asemenea, el a cerut mâncare mai bună și timp suplimentar pentru plimbările sale zilnice pentru a îmbunătăți starea de sănătate, dar aceste cereri au fost, de asemenea, refuzate. Potrivit reclamantului, mâncarea servită a mirosit rău și a fost practic inedibil. Într-o scrisoare din 8 decembrie 2006 ca răspuns la o plângere a reclamantului, șeful Departamentului Penitenciarilor i-a informat că, în timpul unui control, s-a stabilit că celula în care reclamantul și alte cinci persoane au fost reținute, celula nr. 57, a fost concepută pentru a găzdui douăsprezece persoane. 22. La 21 septembrie 2009, reclamantul a luat o grevă de foame și a fost mutat într-o altă celulă. Guvernul a furnizat detalii privind condițiile de detenție ale reclamantului, inclusiv suprafața fiecărei celule în care a fost reținut în închisoare nr. 13, cum ar fi celula nr. 57, care a măsurat 22.3 metri pătrați. Fiecare celulă a fost bine aprinsă și a avut o fereastră și ventilație de lucru. Fiecare celulă a fost echipată cu o chiuvetă și o toaletă separată de restul celulei de un zid. Alimentele au fost preparate în conformitate cu reglementările și au verificat periodic calitatea de către medicul închisorii. Încălzirea a fost asigurată prin utilizarea generatorului termic autonom al închisorii. Fumatul a fost interzis în celule și a fost autorizat numai în zone special desemnate; reclamantul însuși a fumat douăzeci de țigări pe zi. În plus, reclamantul a fost testat în mod extensiv pentru tuberculoza de la prima sa plasare într-o celulă în închisoare nr. 13. El a suferit de această boală în 2004 în Ucraina și, prin urmare, a fost cunoscut că are un risc crescut de repetare și a fost tratat în consecință. Guvernul a prezentat dovezi privind astfel de verificări medicale și tratamente, care au inclus, de asemenea, tratamentul pentru alte boli de care suferă. II. DREPTUL DOMETIC ȘI PRACTICĂ RELEVANT, LA STABILITATE ȘI RAPPORTURI INTERNAȚIONALE În temeiul articolului 225 din Codul de executare (în vigoare începând cu 1 iulie 2005 și republicat la 5 noiembrie 2010), spațiul de viață minim pentru fiecare deținut este de 4 metri pătrați. Guvernul anexat la observațiile lor exemplare ale hotărârilor în cazul Drogaliov c. Ministerul Internului și Ministerul Finanțelor , și Gristiuc c. Ministerul Finanțelor și Departamentul Penitenciarilor . În ambele cazuri, reclamanții au primit compensații pentru maltratament și/sau condiții inumane de detenție. În raportul său pentru 2010 (pagina 142 și secunda, capitolul „Condiții de detenție”), Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova („Centrul”, care este instituția Ombudsmanului din Moldova) a constatat, printre altele, că: „Observanța spațiului de viață legal (4 metri pătrați) în blocurile de viață ale instituției [1] a devenit o problemă neplăcută; a devenit un deficit sistemic al închisorilor din toată țara. ... Aceeași situație a fost confirmată în timpul vizitei la închisoare nr. 13 la Chișinău la 9 Septembrie 2010. În unele celule spațiul de viață nu a fost proporțional cu numărul de deținuți. La momentul vizitei se aflau opt persoane deținute în celulă nr. 38, care măsoară 24 de metri pătrați. Această situație a fost testată în repetate rânduri în timpul vizitelor personalului Centrului la centrul de detenție preventivă din Chișinău. Rezultate similare au fost făcute în timpul vizitelor la închisoare nr. 7 la Rusca, la 19 mai 2010, unde au fost deținute șase persoane într-o celulă de 15,5 metri pătrați și închisoarea nr. 4 la Cricova, unde peste douăzeci de persoane au fost deținute într-o celulă de 65 metri pătrați în secțiunea vii nr. Suprapopularea este o chestiune de relevanță directă pentru mandatul Ombudsmanului, astfel cum este acoperită de Mecanismul Național de Prevenție a Torturii, care a stabilit suprapopularea în închisoarea țării în multe ocazii. ... ... [Departamentul de Penitenciare a informat ombudsmanul că carnea și produsele peștelui sunt furnizate [penitră] ori de câte ori este posibil. Cu toate acestea, autoritatea respectivă a afirmat că, datorită situației financiare dificile, în cursul anului 2010 deținuți în închisoare nr. 17 din Rezina au primit doar 75% din produsele de carne necesare și 80% din produsele de pește necesare. În acest sens, Ministrul Justiției a prezentat informații privind cheltuielile pentru hrana deținuților în 2010. 24.05 mln, în timp ce suma necesară pentru acea perioadă de timp a fost, potrivit Ministerului Finanțelor atunci când a prezentat proiectul de lege bugetară, MDL 29.05 mln. Costul zilnic al hrănirii unui deținut în 2010 a fost MDL 10.24, în timp ce ce cerința zilnică a fost MDL 12.35. Acest fapt a fost adesea citat de administrațiile de închisoare ca motiv pentru imposibilitatea furnizării deținuților de carne și pește. ... În ceea ce privește condițiile sanitare, problemele de iluminare și ventilație continuă să existe în majoritatea blocurilor de locuință din închisoarea Republicii Moldova, cu excepția penitenciarilor nr. 1 în Taraclia și nr. 7 în Rusca. Republica Moldovei a moștenit vechile penitenciare de tip gulag cu clădiri în jos, care corespunde standardelor sovietice. Aceste penitenciare nu îndeplinesc cerințele standardelor naționale și internaționale, dar mijloacele financiare reduse ale statului nu permit reconstrucția sau renovarea lor. În închisoare, cu excepția închisoarei nr. 1 în Taraclia, deținuții sunt deținuți în celule de capacitate mare insuficient echipate pentru a satisface nevoile zilnice ale deținuților: spațiu pentru dormit, pentru viața zilnică și pentru instalații sanitare. Deținuții sunt ținuți în spații extrem de înguste, întunecate, umede, neventilate, pline de fum de țigară. În anumite închisori, paturile cu căldură împiedică în esență să ajungă la locul de viață.” Partele relevante din raportul Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor sau Puncturilor Inumane sau Degradante (CPT) privind vizita sa în Moldova între 14 și 24 septembrie 2007 (CPT/Inf (2008 39) au citit după cum urmează (traducere neoficială): „46. La începutul vizitei din 2007, directorul Departamentului Penitenciarilor al Ministerului Justiției a furnizat delegației informații detaliate privind măsurile deja luate sau planificate în vederea reformei sistemului penitenciar al Moldovei și punerii în aplicare a recomandărilor CPT. Un rezultat deosebit de salutat al acestor măsuri este reducerea populației închisorii din țară. La momentul vizitei din 2007, numărul total de deținuți a fost de 8.033 (inclusiv 1.290 de prizonieri în reținere), comparativ cu 10.591 în 2004. Această tendință pozitivă poate fi atribuită modificărilor legislative în ultimii ani, inclusiv intrarea în vigoare a unui nou Cod de execuție a condamnărilor în iulie 2005 și adoptarea amendamentelor Codului Penal și Codul de Procedură Penală. În consecință, s-a înregistrat o creștere a numărului de eliberari anticipate condiționale, precum și o utilizare mai largă a alternativelor la încarcerarea și o aplicare mai selectivă a custodiei în reținere de către instanțe. În plus, punerea în aplicare a „Conceptului de reformă a sistemului penitenciar în perioada 2004-2013” a fost susținută de o creștere a alocației bugetare (de la 75,8 milioane lei în 2004, la 166,1 milioane lei în 2007), precum și de o contribuție în creștere a ajutorului extern. , ameliorarea alimentelor furnizate de prizonieri, îmbunătățirea asistenței medicale și realizarea lucrărilor de renovare la mai multe unități penitenciare (de exemplu nr. 1 în Taraclia, nr. 7 în Rusca și nr. 17 în Rezina). În ultimul rând, dar nu mai puțin, a existat o schimbare importantă în mentalitate prin îmbunătățirea procedurilor de recrutare și formare a personalului. Delegația a fost informată că directorii de multe unități penitenciare au fost schimbate în ultimul an, după o concurență și o perioadă de probă. În continuare, au fost dezvoltate noi programe de formare pentru personal, acordând o atenție specială la aspectele legate de drepturile omului ... 47. CPT poate primi doar salutarea măsurilor menționate mai sus de autoritățile moldove. Cu toate acestea, informațiile colectate de delegația Comitetului în cursul vizitei din 2007 arată că mai sunt multe de făcut. În special, suprapopularea continuă să fie o problemă; în ciuda faptului că toate unitățile vizitate funcționează bine sub capacitatea lor oficială, în medie erau doar 2 m2 de spațiu de viață per prizonier, în loc de standardul de 4 m2 prevăzut în legislația moldovenească. CPT este convins că singura modalitate viabilă de a controla suprapopularea și de a atinge standardul de cel puțin 4 m2 de spațiu de viață pe prizonier este de a adopta politici concepute pentru a limita sau a modula numărul de persoane trimise la închisoare. În acest sens, Comitetul trebuie să sublinieze necesitatea unei strategii care să acopere atât admiterea la închisoare cât și eliberarea din închisoare pentru a se asigura că închisoarea este într-adevăr ultima soluție. Acest lucru implică, în primul rând, accentul asupra măsurilor care nu sunt private de libertate în perioada de înaintea impunerii unei propoziții și, în al doilea rând, adoptarea unor măsuri care facilitează reintegrarea în societate a persoanelor care au fost private de libertate. CPT are încredere că autoritățile moldovenești vor continua eforturile de combatere a suprapopulației închisorii și, în acest fel, vor fi ghidate de Recomandarea Rec(99)22 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind suprapopulația închisorii și inflația populației închisorii, precum și Recomandarea Rec(2003)22 privind eliberarea condițională (parole)”. Reclamantul s-a plâns că condițiile de detenție în închisoare nr. 13 erau inumane, în contradicție cu cerințele art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus torturii, tratamente sau pedepsele inumane sau degradante”. Admisibilitatea 29. Guvernul a susținut că reclamantul nu a scăpat de căile de recurs interne disponibile prin cererea de compensare pentru daunele presupuse de detenție în condiții inumane. Ei au făcut trimitere la jurisprudența instanțelor interne în acest sens (a se vedea punctul 25 de mai sus). 30. Curtea observă că a constatat deja o încălcare a articolului 13 din Convenția din Malai v. Moldova (n. 7101/06, §§ 45-46, 13 noiembrie 2008), în I.D. c. Moldova (n. 47203/06, § 50, 30 noiembrie 2010) și în Rotaru c. Moldova (n. 51216/06, § 47, 15 februarie 2011) din cauza lipsei de remedii eficace în Moldova pentru condițiile de detenție inumane și degradante. De asemenea, observă că remediul invocat de guvern nu are un efect preventiv în sensul îmbunătățirii condițiilor de detenție a reclamantului, dar doar un efect compensatoriu (a se vedea, de exemplu, Holomiov v. Moldova, nr. 30649/05, § 107, 7 noiembrie 2006). Prin urmare, nu este eficace în cazul persoanelor încă reținute în astfel de condiții la momentul depunerii cererii la Curte (a se vedea, de exemplu, Oprea c. Moldova, nr. 38055/06, § 33, 21 decembrie 2010), care a fost situația reclamantului. 31. Prin urmare, obiecția preliminară a Guvernului trebuie respinsă. 32. Curtea se referă la jurisprudența sa, astfel cum este rezumat în I.D. c. Moldova (citată mai sus, §§ 27-31), privind aplicarea reglementării de șase luni stabilite în art. 35 § 1 din Convenție la plângerile privind condițiile de detenție, în cazul în care detenția reclamantului este întreruptă. 13 (între 26 august 2006 și 20 februarie 2007) trebuie considerat separat de cea de-a doua perioadă de detenție (care a început la 6 martie 2008). Este adevărat că reclamantul a fost reținut în cadrul aceleiași proceduri penale în ambele perioade de detenție. Cu toate acestea, având în vedere diferența semnificativă – în exces de un an – între cele două perioade de detenție cu care se referă plângerile, Curtea nu le poate trata ca parte a unei situații continui, astfel cum s-a descris mai sus, chiar dacă sunt îndeplinite celelalte condiții (a se vedea Haritonov c. Moldova , nr. 15868/07, § 26, 5 iulie 2011). Reclamantul și-a depus plângerea la 29 octombrie 2009 și nu există nimic care să sugereze că a fost în nici un fel împiedicat de autoritățile să se plângă înainte de data respectivă. În consecință, în măsura în care se referă la prima sa perioadă de detenție, reclamația reclamantului a fost depusă mai mult de șase luni de la presupusa încălcare și trebuie declarată inadmisibilă în temeiul articolului 35 § § § 1 și 4 din Convenție. 33. Curtea constată că, în observațiile sale cu privire la fondul cauzei primite la 30 august 2010, reclamantul s-a plâns de asistența medicală supusă insuficientă în închisoare nr. 16, în cazul în care a fost tratat pentru tuberculoză. Această nouă plângere nu făcea parte din cererea inițială și nu a fost formulată în nicio corespondență înainte de comunicarea prezentei cereri către guvernul contestat. Prin urmare, aceasta a fost înregistrată ca o cerere separată ca fiind în afara domeniului de aplicare al prezentului caz și nu va fi examinată aici. 34. Curtea constată că plângerea privind condițiile de detenție în timpul celei de-a doua perioade de detenție a reclamantului la închisoare nr. 13 (între 6 martie 2008 și 27 decembrie 2009) nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție. De asemenea, constată că aceasta nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Reclamantul a făcut referire la descrierea condițiilor de detenție în închisoare nr. 13, în special, suprapopularea, accesul insuficient la zi și ventilație, calitatea alimentelor furnizate și calitatea asistenței medicale furnizate (a se vedea punctele 15-20 de mai sus). El a susținut, de asemenea, că a fost privat de asistență medicală necesară de condiția sa. Guvernul a susținut că în închisoare nr. 13 reclamantul a fost reținut în celule care oferă 4 metri pătrați de spațiu de viață per deținut, în conformitate cu cerințele legale (a se vedea punctul 24 de mai sus) și a considerat că condițiile de detenție au fost acceptabile (a se vedea punctul 23 de mai sus). În plus, greva de foame a reclamantului nu a fost în legătură cu condițiile de detenție, iar reclamantul însuși a declarat acest lucru în timpul acțiunii sale de protest la 21 septembrie 2009. 37. Curtea este de acord cu Guvernul că, în anumite aspecte, reclamantul nu a susținut afirmațiile sale, în special în ceea ce privește inadecvația tratamentului medical în închisoare nr. 13 (a se vedea punctul 23 mai sus). 38. Curtea observă că în Țurcan v. Moldova (nr. 10809/06, §§ 39, 27 noiembrie 2007) a constatat o încălcare a articolului 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile sărace ale detenției reclamantului în închisoare nr. 13 între februarie și septembrie 2006. În Haritonov v. Moldova (citată mai sus) s-a constatat o situație similară pentru condițiile de detenție ale reclamantului în aceeași închisoare, în perioada cuprinsă între 6 septembrie 2006 și 17 ianuarie 2007. 39. Întrucât acest caz se referă la aceeași instituție de detenție (prizonul nr. 13) ca și cea în cauză de către Țurcan și Haritonov. Hotărârile și având în vedere concluziile CPT (a se vedea punctul 27 de mai sus) și Ombudsmanul național (a se vedea punctul 26 de mai sus), precum și lipsa de dovezi concludente aducute de Guvern pentru a dovedi că situația s-a schimbat semnificativ, Curtea consideră că nu există motive să se depărteze de concluziile obținute în cazurile menționate mai sus. Prin urmare, Curtea consideră că dificultățile suferite de reclamant în timpul detenției sale între 6 martie 2008 și 27 decembrie 2009 au depășit nivelul inevitabil de dificultăți inerente la detenție și au atins un prag de severitate în contradicție cu art. 3 din Convenție. În consecință, s-a constatat o încălcare a articolului 3 din Convenție. II. 40. Reclamantul s-a plâns de o încălcare a articolului 5 din Convenție din cauza eșecului Curții Supreme de Justiție de a deduce timpul petrecut în detenție în așteptarea procesului său de la închisoare, conform legii. El a afirmat că nu a fost informat de nici o decizie ulterioară în acest sens până după ce a citit observațiile Guvernului. 41. Guvernul se referă la hotărârea din 17 noiembrie 2009 (a se vedea punctul 14 de mai sus). 42. Curtea consideră că, având în vedere hotărârea din 17 noiembrie 2009, această plângere nu susține nicio problemă în temeiul articolului 5 din Convenție. 43. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în temeiul articolului 35 § § 3 și 4 din Convenție. 44. De asemenea, reclamantul s-a plâns, în conformitate cu aceeași dispoziție, că a fost reținut ilegal pe baza unor hotărâri incorecte adoptate de instanțe interne. Curtea consideră că această plângere repetă în esență ceea ce a făcut în temeiul articolului 6 examinat mai jos. III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 AL CONVENȚIEI 45. De asemenea, reclamantul s-a plâns de încălcarea articolului 6 din Convenție din cauza presupusei incorecte și prejudecăți examinarea probelor de către instanțele interne care au dus la hotărâri greșite și nemotivate. 46. După examinarea cazului, Curtea nu vede nici o indicație de arbitrare în hotărârile instanțelor interne. Prin urmare, nu are nici un motiv să pună la îndoială aceste hotărâri, nici nu este rolul său de a acționa ca „curte de a patra instanță” pentru a decide vinovăția sau nevinovăția unei persoane, ceea ce este în esență ceea ce solicită reclamantul. Prin urmare, această plângere trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEIUNEI 47. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudicii materiale 48. Reclamantul a solicitat 9.500 de euro (EUR) în compensarea pentru cheltuielile pe care se presupune că le-a suportat pentru medicamente și tratament. 49. Guvernul a contestat această afirmație, considerând că aceasta nu a fost justificată. 50. Curtea observă absența oricăror dovezi care susțin afirmația reclamantului că a trebuit să plătească orice medicament sau tratament. Mai degrabă, aceasta ar urma din lista extensă de intervenții medicale prezentate de guvern că orice control medical și tratament au fost plătite de stat deoarece el a fost un deținut. Prin urmare, Curtea nu face nicio atribuire pentru prejudicii materiale. De asemenea, reclamantul a solicitat un milion de euro în ceea ce privește prejudiciile morale care i-au cauzat ca urmare a detenției sale în condiții inumane. 52. Guvernul a considerat că nicio compensație nu a fost datorată în absența unei încălcări a drepturilor convenției. În orice caz, suma pretinsă a fost excesivă. 53. Având în vedere încălcarea articolului 3 din Convenție constatată mai sus, Curtea consideră că o atribuire a compensației pentru prejudicii morale este justificată în acest caz. Evaluarea sa pe o bază echitabilă și, în special, având în vedere perioada lungă de timp în care reclamantul a fost reținut în condiții inumane, Curtea aprobă reclamantul 4,500 EUR. Costuri și cheltuieli 54. Reclamantul a solicitat 300 de euro pentru costuri juridice. El a prezentat pachete de plată în ceea ce privește plățile efectuate avocatului său. 55. Guvernul a considerat că costurile suportate nu au nici o relevanță pentru presupusa încălcare a articolului 3 din Convenție și, prin urmare, nu a putut fi recuperate, deoarece scăderea plății se referă la reprezentarea în procedura penală internă. 56. Curtea remarcă că unul dintre lipsurile de plată menționează în mod expres costurile de reprezentare pentru pregătirea prezentei cereri, care reprezintă 4.784 lei moldoveni (300 EUR). Prin urmare, este satisfăcut că reclamantul a efectuat, de fapt, plata și că s-a făcut în mod specific să plătească pentru serviciile avocatului său în ceea ce privește reprezentarea acestuia în cadrul prezentului proces. În plus, suma susținută nu este excesivă în ceea ce privește cuantitatea și, prin urmare, Curtea aprobă suma reclamată în totalitate. Dobânzile implicite 57. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerea în temeiul articolului 3 privind condițiile de detenție în timpul celei de-a doua perioade de detenție ale reclamantului, admisibilă și restul cererii inadmisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 3 din convenție; deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în lei moldoveni la rata aplicabilă la data decontare: (i) 4.500 EUR (patru mii cinci sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 300 EUR (3 sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitant, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 17 aprilie 2012, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Santiago Quesada Josep Casadevall Președintele grefierului [1] Instituția menționată în acea parte a raportului a fost închisoarea nr. 3 la Leova.