Culev împotriva Republicii Moldova

HOTĂRÂREA CAUZULUI CULEV v. MOLDOVA (Declarația nr. 60179/09) JUDGMENT Strasburg 17 aprilie 2012 FINAL 17/07/2012 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție.

Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale În cazul Culev v. Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: Josep Casadevill, președinte, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Mihai Poalelungi, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având deliberat în privat la 27 martie 2012, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 60179/09) împotriva Republicii Moldova depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național moldovenesc, dl Vasile Culev („reclamantul”), la 29 octombrie 2009. Reclamantul a fost reprezentat de dl V. Sîrghi, avocat practicant la Chișinău.

Guvernul Moldovei (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu.3. Reclamantul a pretins, în special, că a fost reținut în condiții inumane de detenție și că instanțele nu au dedus din termenul de închisoare în timp ce a petrecut în detenție în așteptarea procesului. La 20 ianuarie 2010, cererea a fost comunicată guvernului. De asemenea, s-a hotărât să se pronunțe asupra admisibilității și a fondurilor cererii în același timp (art. 29 § 1). FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1961 și trăiește în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Arestarea și condamnarea reclamantului La 8 august 2006, reclamantul a fost arestat pe baza suspiciunilor de forjare a documentelor oficiale, deținerea marijuana pentru utilizare personală și vânzarea de monede străine contrafăcute.

El a invocat vinovat pentru prima acuzație, dar a refuzat să comită celelalte infracțiuni. La 10 august 2006, el a fost eliberat, dar el a fost arestat din nou la 16 august 2006 și a fost plasat în închisoare nr. 13 la Chișinău la 26 august 2006. La 20 februarie 2007, el a fost condamnat pentru infracțiunea la care a mărturisit și a achitat restul conturilor. A fost condamnat la un termen de închisoare de șase luni și șase zile și eliberat imediat, deoarece era deja reținut pentru o perioadă echivalentă de timp în așteptarea procesului. La 18 septembrie 2007, Curtea de Apel Chișinău a anulat parțial această hotărâre și a sporit condamnarea reclamantului la doi ani. La 3 martie 2008, el a fost arestat din nou și a fost reținut în închisoare nr. 13 la Chișinău între 6 martie 2008 și 27 decembrie 2009 (când a fost transferat la închisoare nr. 5 la Cahul).

La 10 aprilie 2010, el a fost transferat la spitalul de închisoare nr. La 15 iulie 2008, Curtea Supremă de Justiție a ordonat o recerere a cazului de către Curtea de Apel Chișinău. 12. La 16 decembrie 2008, Curtea de Apel Chișinău a condamnat reclamantul pentru toate conturile (a se vedea punctul 7 mai sus), condamnându-l la șapte ani și șase luni de închisoare. 13. La 30 iunie 2009, Curtea Supremă de Justiție a susținut parțial această condamnare, condamnând reclamantul la șapte ani și două luni de închisoare. La 17 noiembrie 2009, Curtea Supremă de Justiție a adoptat o hotărâre prin care a corectat o greșeală făcută în hotărârea sa finală de 30 de ani. Iunie 2009. Ca urmare a întregii perioade de detenție a reclamantului în așteptarea procesului a fost dedus din închisoarea reclamantului.

Reclamantul continuă să-și îndeplinească condamnarea. Condiții de detenție Reclamantul a fost reținut în închisoare nr. 13 din 16 august 2006 până la 20 februarie 2007, precum și din 6 martie 2008 până la 27 decembrie 2009. El a descris condițiile de detenție după cum urmează. 16. Celula a măsurat 20 de metri pătrați și a cazat 13 până la douăzeci de deținuți pe rând. Era umed și murdar. În vara a fost extrem de fierbinte, forțand toată lumea să meargă jumatate goală; în timpul iernii a fost foarte rece. 17. Reclamantul a fost supus fumului pasiv în ciuda tuberculozei sale, din care autoritățile închisorii au fost conștienți de la începutul detenției sale. Unul mic fereastră a fost acoperit de o foaie de metal cu găuri mici, împiedicând să ajungă la celulă.

18. Apă de tap nu a fost întotdeauna disponibilă, ceea ce a făcut imposibil de a elimina mirosul din toaletă, situat la doar 1,5 metri de masa de mese. Accesul la un duș a fost asigurat doar o dată pe săptămână. Celula a fost infestat cu insecte parazitare. 19. Reclamantul a solicitat în o serie de ocazii să primească asistență medicală adecvată, dar acest lucru a fost refuzat deoarece medicamentul necesar nu era disponibil ( reclamantul nu a specificat care medicament și pentru ce boală a fost necesară). De asemenea, el a cerut mâncare mai bună și timp suplimentar pentru plimbările sale zilnice pentru a îmbunătăți starea de sănătate, dar aceste cereri au fost, de asemenea, refuzate. Potrivit reclamantului, mâncarea servită a mirosit rău și a fost practic inedibil.

Într-o scrisoare din 8 decembrie 2006 ca răspuns la o plângere a reclamantului, șeful Departamentului Penitenciarilor i-a informat că, în timpul unui control, s-a stabilit că celula în care reclamantul și alte cinci persoane au fost reținute, celula nr. 57, a fost concepută pentru a găzdui douăsprezece persoane. 22. La 21 septembrie 2009, reclamantul a luat o grevă de foame și a fost mutat într-o altă celulă. Guvernul a furnizat detalii privind condițiile de detenție ale reclamantului, inclusiv suprafața fiecărei celule în care a fost reținut în închisoare nr. 13, cum ar fi celula nr. 57, care a măsurat 22.3 metri pătrați. Fiecare celulă a fost bine aprinsă și a avut o fereastră și ventilație de lucru.

Fiecare celulă a fost echipată cu o chiuvetă și o toaletă separată de restul celulei de un zid. Alimentele au fost preparate în conformitate cu reglementările și au verificat periodic calitatea de către medicul închisorii. Încălzirea a fost asigurată prin utilizarea generatorului termic autonom al închisorii. Fumatul a fost interzis în celule și a fost autorizat numai în zone special desemnate; reclamantul însuși a fumat douăzeci de țigări pe zi. În plus, reclamantul a fost testat în mod extensiv pentru tuberculoza de la prima sa plasare într-o celulă în închisoare nr. 13. El a suferit de această boală în 2004 în Ucraina și, prin urmare, a fost cunoscut că are un risc crescut de repetare și a fost tratat în consecință.

Guvernul a prezentat dovezi privind astfel de verificări medicale și tratamente, care au inclus, de asemenea, tratamentul pentru alte boli de care suferă. II. DREPTUL DOMETIC ȘI PRACTICĂ RELEVANT, LA STABILITATE ȘI RAPPORTURI INTERNAȚIONALE În temeiul articolului 225 din Codul de executare (în vigoare începând cu 1 iulie 2005 și republicat la 5 noiembrie 2010), spațiul de viață minim pentru fiecare deținut este de 4 metri pătrați. Guvernul anexat la observațiile lor exemplare ale hotărârilor în cazul Drogaliov c. Ministerul Internului și Ministerul Finanțelor , și Gristiuc c. Ministerul Finanțelor și Departamentul Penitenciarilor . În ambele cazuri, reclamanții au primit compensații pentru maltratament și/sau condiții inumane de detenție.

În raportul său pentru 2010 (pagina 142 și secunda, capitolul „Condiții de detenție”), Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova („Centrul”, care este instituția Ombudsmanului din Moldova) a constatat, printre altele, că: „Observanța spațiului de viață legal (4 metri pătrați) în blocurile de viață ale instituției [1] a devenit o problemă neplăcută; a devenit un deficit sistemic al închisorilor din toată țara… Aceeași situație a fost confirmată în timpul vizitei la închisoare nr. 13 la Chișinău la 9 Septembrie 2010. În unele celule spațiul de viață nu a fost proporțional cu numărul de deținuți. La momentul vizitei se aflau opt persoane deținute în celulă nr. 38, care măsoară 24 de metri pătrați.

Această situație a fost testată în repetate rânduri în timpul vizitelor personalului Centrului la centrul de detenție preventivă din Chișinău. Rezultate similare au fost făcute în timpul vizitelor la închisoare nr. 7 la Rusca, la 19 mai 2010, unde au fost deținute șase persoane într-o celulă de 15,5 metri pătrați și închisoarea nr. 4 la Cricova, unde peste douăzeci de persoane au fost deținute într-o celulă de 65 metri pătrați în secțiunea vii nr. Suprapopularea este o chestiune de relevanță directă pentru mandatul Ombudsmanului, astfel cum este acoperită de Mecanismul Național de Prevenție a Torturii, care a stabilit suprapopularea în închisoarea țării în multe ocazii… [Departamentul de Penitenciare a informat ombudsmanul că carnea și produsele peștelui sunt furnizate [penitră] ori de câte ori este posibil.

Cu toate acestea, autoritatea respectivă a afirmat că, datorită situației financiare dificile, în cursul anului 2010 deținuți în închisoare nr. 17 din Rezina au primit doar 75% din produsele de carne necesare și 80% din produsele de pește necesare. În acest sens, Ministrul Justiției a prezentat informații privind cheltuielile pentru hrana deținuților în 2010. 24.05 mln, în timp ce suma necesară pentru acea perioadă de timp a fost, potrivit Ministerului Finanțelor atunci când a prezentat proiectul de lege bugetară, MDL 29.05 mln. Costul zilnic al hrănirii unui deținut în 2010 a fost MDL 10.24, în timp ce ce cerința zilnică a fost MDL 12.35. Acest fapt a fost adesea citat de administrațiile de închisoare ca motiv pentru imposibilitatea furnizării deținuților de carne și pește…

În ceea ce privește condițiile sanitare, problemele de iluminare și ventilație continuă să existe în majoritatea blocurilor de locuință din închisoarea Republicii Moldova, cu excepția penitenciarilor nr. 1 în Taraclia și nr. 7 în Rusca. Republica Moldovei a moștenit vechile penitenciare de tip gulag cu clădiri în jos, care corespunde standardelor sovietice. Aceste penitenciare nu îndeplinesc cerințele standardelor naționale și internaționale, dar mijloacele financiare reduse ale statului nu permit reconstrucția sau renovarea lor. În închisoare, cu excepția închisoarei nr. 1 în Taraclia, deținuții sunt deținuți în celule de capacitate mare insuficient echipate pentru a satisface nevoile zilnice ale deținuților: spațiu pentru dormit, pentru viața zilnică și pentru instalații sanitare.

Deținuții sunt ținuți în spații extrem de înguste, întunecate, umede, neventilate, pline de fum de țigară. În anumite închisori, paturile cu căldură împiedică în esență să ajungă la locul de viață.” Partele relevante din raportul Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor sau Puncturilor Inumane sau Degradante (CPT) privind vizita sa în Moldova între 14 și 24 septembrie 2007 (CPT/Inf (2008 39) au citit după cum urmează (traducere neoficială): „46. La începutul vizitei din 2007, directorul Departamentului Penitenciarilor al Ministerului Justiției a furnizat delegației informații detaliate privind măsurile deja luate sau planificate în vederea reformei sistemului penitenciar al Moldovei și punerii în aplicare a recomandărilor CPT.

Un rezultat deosebit de salutat al acestor măsuri este reducerea populației închisorii din țară. La momentul vizitei din 2007, numărul total de deținuți a fost de 8.033 (inclusiv 1.290 de prizonieri în reținere), comparativ cu 10.591 în 2004. Această tendință pozitivă poate fi atribuită modificărilor legislative în ultimii ani, inclusiv intrarea în vigoare a unui nou Cod de execuție a condamnărilor în iulie 2005 și adoptarea amendamentelor Codului Penal și Codul de Procedură Penală. În consecință, s-a înregistrat o creștere a numărului de eliberari anticipate condiționale, precum și o utilizare mai largă a alternativelor la încarcerarea și o aplicare mai selectivă a custodiei în reținere de către instanțe.

În plus, punerea în aplicare a „Conceptului de reformă a sistemului penitenciar în perioada 2004-2013” a fost susținută de o creștere a alocației bugetare (de la 75,8 milioane lei în 2004, la 166,1 milioane lei în 2007), precum și de o contribuție în creștere a ajutorului extern. , ameliorarea alimentelor furnizate de prizonieri, îmbunătățirea asistenței medicale și realizarea lucrărilor de renovare la mai multe unități penitenciare (de exemplu nr. 1 în Taraclia, nr. 7 în Rusca și nr. 17 în Rezina). În ultimul rând, dar nu mai puțin, a existat o schimbare importantă în mentalitate prin îmbunătățirea procedurilor de recrutare și formare a personalului. Delegația a fost informată că directorii de multe unități penitenciare au fost schimbate în ultimul an, după o concurență și o perioadă de probă.

În continuare, au fost dezvoltate noi programe de formare pentru personal, acordând o atenție specială la aspectele legate de drepturile omului ... 47. CPT poate primi doar salutarea măsurilor menționate mai sus de autoritățile moldove. Cu toate acestea, informațiile colectate de delegația Comitetului în cursul vizitei din 2007 arată că mai sunt multe de făcut. În special, suprapopularea continuă să fie o problemă; în ciuda faptului că toate unitățile vizitate funcționează bine sub capacitatea lor oficială, în medie erau doar 2 m2 de spațiu de viață per prizonier, în loc de standardul de 4 m2 prevăzut în legislația moldovenească. CPT este convins că singura modalitate viabilă de a controla suprapopularea și de a atinge standardul de cel puțin 4 m2 de spațiu de viață pe prizonier este de a adopta politici concepute pentru a limita sau a modula numărul de persoane trimise la închisoare.

În acest sens, Comitetul trebuie să sublinieze necesitatea unei strategii care să acopere atât admiterea la închisoare cât și eliberarea din închisoare pentru a se asigura că închisoarea este într-adevăr ultima soluție. Acest lucru implică, în primul rând, accentul asupra măsurilor care nu sunt private de libertate în perioada de înaintea impunerii unei propoziții și, în al doilea rând, adoptarea unor măsuri care facilitează reintegrarea în societate a persoanelor care au fost private de libertate. CPT are încredere că autoritățile moldovenești vor continua eforturile de combatere a suprapopulației închisorii și, în acest fel, vor fi ghidate de Recomandarea Rec(99)22 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind suprapopulația închisorii și inflația populației închisorii, precum și Recomandarea Rec(2003)22 privind eliberarea condițională (parole)”.

Reclamantul s-a plâns că condițiile de detenție în închisoare nr. 13 erau inumane, în contradicție cu cerințele art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus torturii, tratamente sau pedepsele inumane sau degradante”. Admisibilitatea 29. Guvernul a susținut că reclamantul nu a scăpat de căile de recurs interne disponibile prin cererea de compensare pentru daunele presupuse de detenție în condiții inumane. Ei au făcut trimitere la jurisprudența instanțelor interne în acest sens (a se vedea punctul 25 de mai sus). 30. Curtea observă că a constatat deja o încălcare a articolului 13 din Convenția din Malai v. Moldova (n. 7101/06, §§ 45-46, 13 noiembrie 2008), în I.D.

c. Moldova (n. 47203/06, § 50, 30 noiembrie 2010) și în Rotaru c. Moldova (n. 51216/06, § 47, 15 februarie 2011) din cauza lipsei de remedii eficace în Moldova pentru condițiile de detenție inumane și degradante. De asemenea, observă că remediul invocat de guvern nu are un efect preventiv în sensul îmbunătățirii condițiilor de detenție a reclamantului, dar doar un efect compensatoriu (a se vedea, de exemplu, Holomiov v. Moldova, nr. 30649/05, § 107, 7 noiembrie 2006). Prin urmare, nu este eficace în cazul persoanelor încă reținute în astfel de condiții la momentul depunerii cererii la Curte (a se vedea, de exemplu, Oprea c. Moldova, nr. 38055/06, § 33, 21 decembrie 2010), care a fost situația reclamantului.

31. Prin urmare, obiecția preliminară a Guvernului trebuie respinsă. 32. Curtea se referă la jurisprudența sa, astfel cum este rezumat în I.D. c. Moldova (citată mai sus, §§ 27-31), privind aplicarea reglementării de șase luni stabilite în art. 35 § 1 din Convenție la plângerile privind condițiile de detenție, în cazul în care detenția reclamantului este întreruptă. 13 (între 26 august 2006 și 20 februarie 2007) trebuie considerat separat de cea de-a doua perioadă de detenție (care a început la 6 martie 2008). Este adevărat că reclamantul a fost reținut în cadrul aceleiași proceduri penale în ambele perioade de detenție.

Cu toate acestea, având în vedere diferența semnificativă – în exces de un an – între cele două perioade de detenție cu care se referă plângerile, Curtea nu le poate trata ca parte a unei situații continui, astfel cum s-a descris mai sus, chiar dacă sunt îndeplinite celelalte condiții (a se vedea Haritonov c. Moldova , nr. 15868/07, § 26, 5 iulie 2011). Reclamantul și-a depus plângerea la 29 octombrie 2009 și nu există nimic care să sugereze că a fost în nici un fel împiedicat de autoritățile să se plângă înainte de data respectivă. În consecință, în măsura în care se referă la prima sa perioadă de detenție, reclamația reclamantului a fost depusă mai mult de șase luni de la presupusa încălcare și trebuie declarată inadmisibilă în temeiul articolului 35 § § § 1 și 4 din Convenție.

33. Curtea constată că, în observațiile sale cu privire la fondul cauzei primite la 30 august 2010, reclamantul s-a plâns de asistența medicală supusă insuficientă în închisoare nr. 16, în cazul în care a fost tratat pentru tuberculoză. Această nouă plângere nu făcea parte din cererea inițială și nu a fost formulată în nicio corespondență înainte de comunicarea prezentei cereri către guvernul contestat. Prin urmare, aceasta a fost înregistrată ca o cerere separată ca fiind în afara domeniului de aplicare al prezentului caz și nu va fi examinată aici. 34. Curtea constată că plângerea privind condițiile de detenție în timpul celei de-a doua perioade de detenție a reclamantului la închisoare nr. 13 (între 6 martie 2008 și 27 decembrie 2009) nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție.

De asemenea, constată că aceasta nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Reclamantul a făcut referire la descrierea condițiilor de detenție în închisoare nr. 13, în special, suprapopularea, accesul insuficient la zi și ventilație, calitatea alimentelor furnizate și calitatea asistenței medicale furnizate (a se vedea punctele 15-20 de mai sus). El a susținut, de asemenea, că a fost privat de asistență medicală necesară de condiția sa. Guvernul a susținut că în închisoare nr. 13 reclamantul a fost reținut în celule care oferă 4 metri pătrați de spațiu de viață per deținut, în conformitate cu cerințele legale (a se vedea punctul 24 de mai sus) și a considerat că condițiile de detenție au fost acceptabile (a se vedea punctul 23 de mai sus).

În plus, greva de foame a reclamantului nu a fost în legătură cu condițiile de detenție, iar reclamantul însuși a declarat acest lucru în timpul acțiunii sale de protest la 21 septembrie 2009. 37. Curtea este de acord cu Guvernul că, în anumite aspecte, reclamantul nu a susținut afirmațiile sale, în special în ceea ce privește inadecvația tratamentului medical în închisoare nr. 13 (a se vedea punctul 23 mai sus).

38. Curtea observă că în Țurcan v. Moldova (nr. 10809/06, §§ 39, 27 noiembrie 2007) a constatat o încălcare a articolului 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile sărace ale detenției reclamantului în închisoare nr. 13 între februarie și septembrie 2006. În Haritonov v. Moldova (citată mai sus) s-a constatat o situație similară pentru condițiile de detenție ale reclamantului în aceeași închisoare, în perioada cuprinsă între 6 septembrie 2006 și 17 ianuarie 2007. 39. Întrucât acest caz se referă la aceeași instituție de detenție (prizonul nr. 13) ca și cea în cauză de către Țurcan și Haritonov. Hotărârile și având în vedere concluziile CPT (a se vedea punctul 27 de mai sus) și Ombudsmanul național (a se vedea punctul 26 de mai sus), precum și lipsa de dovezi concludente aducute de Guvern pentru a dovedi că situația s-a schimbat semnificativ, Curtea consideră că nu există motive să se depărteze de concluziile obținute în cazurile menționate mai sus.

Prin urmare, Curtea consideră că dificultățile suferite de reclamant în timpul detenției sale între 6 martie 2008 și 27 decembrie 2009 au depășit nivelul inevitabil de dificultăți inerente la detenție și au atins un prag de severitate în contradicție cu art. 3 din Convenție. În consecință, s-a constatat o încălcare a articolului 3 din Convenție. II. 40. Reclamantul s-a plâns de o încălcare a articolului 5 din Convenție din cauza eșecului Curții Supreme de Justiție de a deduce timpul petrecut în detenție în așteptarea procesului său de la închisoare, conform legii. El a afirmat că nu a fost informat de nici o decizie ulterioară în acest sens până după ce a citit observațiile Guvernului. 41. Guvernul se referă la hotărârea din 17 noiembrie 2009 (a se vedea punctul 14 de mai sus).

42. Curtea consideră că, având în vedere hotărârea din 17 noiembrie 2009, această plângere nu susține nicio problemă în temeiul articolului 5 din Convenție. 43. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în temeiul articolului 35 § § 3 și 4 din Convenție. 44. De asemenea, reclamantul s-a plâns, în conformitate cu aceeași dispoziție, că a fost reținut ilegal pe baza unor hotărâri incorecte adoptate de instanțe interne. Curtea consideră că această plângere repetă în esență ceea ce a făcut în temeiul articolului 6 examinat mai jos. III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 AL CONVENȚIEI 45. De asemenea, reclamantul s-a plâns de încălcarea articolului 6 din Convenție din cauza presupusei incorecte și prejudecăți examinarea probelor de către instanțele interne care au dus la hotărâri greșite și nemotivate.

46. După examinarea cazului, Curtea nu vede nici o indicație de arbitrare în hotărârile instanțelor interne. Prin urmare, nu are nici un motiv să pună la îndoială aceste hotărâri, nici nu este rolul său de a acționa ca „curte de a patra instanță” pentru a decide vinovăția sau nevinovăția unei persoane, ceea ce este în esență ceea ce solicită reclamantul. Prin urmare, această plângere trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. IV.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEIUNEI 47. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudicii materiale 48. Reclamantul a solicitat 9.500 de euro (EUR) în compensarea pentru cheltuielile pe care se presupune că le-a suportat pentru medicamente și tratament. 49. Guvernul a contestat această afirmație, considerând că aceasta nu a fost justificată. 50. Curtea observă absența oricăror dovezi care susțin afirmația reclamantului că a trebuit să plătească orice medicament sau tratament.

Mai degrabă, aceasta ar urma din lista extensă de intervenții medicale prezentate de guvern că orice control medical și tratament au fost plătite de stat deoarece el a fost un deținut. Prin urmare, Curtea nu face nicio atribuire pentru prejudicii materiale. De asemenea, reclamantul a solicitat un milion de euro în ceea ce privește prejudiciile morale care i-au cauzat ca urmare a detenției sale în condiții inumane. 52. Guvernul a considerat că nicio compensație nu a fost datorată în absența unei încălcări a drepturilor convenției. În orice caz, suma pretinsă a fost excesivă. 53. Având în vedere încălcarea articolului 3 din Convenție constatată mai sus, Curtea consideră că o atribuire a compensației pentru prejudicii morale este justificată în acest caz.

Evaluarea sa pe o bază echitabilă și, în special, având în vedere perioada lungă de timp în care reclamantul a fost reținut în condiții inumane, Curtea aprobă reclamantul 4,500 EUR. Costuri și cheltuieli 54. Reclamantul a solicitat 300 de euro pentru costuri juridice. El a prezentat pachete de plată în ceea ce privește plățile efectuate avocatului său. 55. Guvernul a considerat că costurile suportate nu au nici o relevanță pentru presupusa încălcare a articolului 3 din Convenție și, prin urmare, nu a putut fi recuperate, deoarece scăderea plății se referă la reprezentarea în procedura penală internă. 56. Curtea remarcă că unul dintre lipsurile de plată menționează în mod expres costurile de reprezentare pentru pregătirea prezentei cereri, care reprezintă 4.784 lei moldoveni (300 EUR).

Prin urmare, este satisfăcut că reclamantul a efectuat, de fapt, plata și că s-a făcut în mod specific să plătească pentru serviciile avocatului său în ceea ce privește reprezentarea acestuia în cadrul prezentului proces. În plus, suma susținută nu este excesivă în ceea ce privește cuantitatea și, prin urmare, Curtea aprobă suma reclamată în totalitate. Dobânzile implicite 57. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

plângerea în temeiul articolului 3 privind condițiile de detenție în timpul celei de-a doua perioade de detenție ale reclamantului, admisibilă și restul cererii inadmisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 3 din convenție; deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în lei moldoveni la rata aplicabilă la data decontare: (i) 4.500 EUR (patru mii cinci sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 300 EUR (3 sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitant, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 17 aprilie 2012, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Santiago Quesada Josep Casadevall Președintele grefierului [1] Instituția menționată în acea parte a raportului a fost închisoarea nr. 3 la Leova.

THIRD SECTION

CASE OF CULEV v. MOLDOVA (Application no. 60179/09) JUDGMENT STRASBOURG 17 April 2012 FINAL 17/07/2012 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision . In the case of Culev v. Moldova, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Mihai Poalelungi, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar, Having deliberated in private on 27 March 2012, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5. The applicant was born in 1961 and lives in Chișinău.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION

28. The applicant complained that the conditions of his detention in prison no. 13 had been inhuman, contrary to the requirements of Article 3 of the Convention, which reads as follows: “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.” A. Admissibility 29. The Government submitted that the applicant had failed to exhaust available domestic remedies by claiming compensation for the damage allegedly caused by his detention in inhuman conditions. They referred to the case-law of the domestic courts in this regard (see paragraph 25 above). 30. The Court observes that it has already found a violation of Article 13 of the Convention in Malai v. Moldova (no. 7101/06, §§ 45-46, 13 November 2008), in I.D.

v. Moldova (no. 47203/06, § 50, 30 November 2010), and in Rotaru v. Moldova (no. 51216/06, § 47, 15 February 2011) on account of the lack of effective remedies in Moldova for inhuman and degrading conditions of detention. It also observes that the remedy invoked by the Government does not have a preventive effect in the sense of improving the conditions of an applicant’s detention, but only a compensatory effect (see, for instance, Holomiov v. Moldova , no. 30649/05, § 107, 7 November 2006). Therefore, it is not effective in the case of persons still detained in such conditions at the time of lodging their application with the Court (see, for instance, Oprea v. Moldova , no. 38055/06, § 33, 21 December 2010), which was the applicant’s situation.

31. Therefore, the Government’s preliminary objection must be rejected. 32. The Court refers to its case-law, as summarised in I.D. v. Moldova (cited above, §§ 27-31), concerning the application of the six-month rule established in Article 35 § 1 of the Convention to complaints about conditions of detention, where the applicant’s detention is interrupted. It finds that the applicant’s first period of detention in prison no. 13 (between 26 August 2006 and 20 February 2007) is to be considered as separate from his second detention period (which started on 6 March 2008). It is true that the applicant was detained within the framework of the same criminal proceedings during both periods of his detention.

Nonetheless, in view of the significant gap – in excess of a year – between the two periods of detention with which the complaints are concerned the Court cannot treat them as a part of a continuing situation as described above, even if the other conditions are met (see Haritonov v. Moldova , no. 15868/07, § 26, 5 July 2011). The applicant lodged his complaint on 29 October 2009 and there is nothing to suggest that he was in any way prevented by the authorities from complaining before that date. Consequently, in so far as it refers to his first period of detention, the applicant’s complaint has been lodged more than six months after the alleged breach took place and must be declared inadmissible under Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention.

33. The Court notes that in his observations on the merits of the case received on 30 August 2010 the applicant complained about the allegedly insufficient medical assistance in prison no. 16, where he was treated for tuberculosis. This new complaint had not been part of the initial application and had not been raised in any of the correspondence before communication of the present application to the respondent Government. It was therefore registered as a separate application as falling outside the scope of the present case and will not be examined here. 34. The Court notes that the complaint concerning the conditions of detention during the applicant’s second period of detention at prison no. 13 (between 6 March 2008 and 27 December 2009) is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention.

It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible. B. Merits 35. The applicant referred to his description of the conditions of detention in prison no. 13, in particular, the overcrowding, insufficient access to daylight and ventilation, the quality of the food provided and the quality of medical assistance provided (see paragraphs 15-20 above). He also claimed that he had been deprived of medical assistance required by his condition. 36 . The Government submitted that in prison no. 13 the applicant had been detained in cells offering 4 square metres of living space per detainee, in accordance with the legal requirements (see paragraph 24 above).

They considered that the conditions of detention had been acceptable (see paragraph 23 above). Moreover, the applicant’s hunger strike had not been in relation to the conditions of detention, and the applicant himself had stated this during his protest action on 21 September 2009. 37. The Court agrees with the Government that in certain aspects the applicant did not substantiate his claims, notably concerning the inadequacy of medical treatment in prison no. 13 (see paragraph 23 above).

38. The Court observes that in Țurcan v. Moldova (no. 10809/06, §§ 35 ‑ 39, 27 November 2007) it found a violation of Article 3 of the Convention in respect of the poor conditions of the applicant’s detention in Prison no. 13 between February and September 2006. In Haritonov v. Moldova (cited above) a similar finding was made for the applicant’s conditions of detention at the same prison in the period between 6 September 2006 and 17 January 2007. 39. Since the present case refers to the same detention facility (prison no. 13) as that concerned by the Țurcan and Haritonov judgments and in view of the findings of the CPT (see paragraph 27 above) and the national Ombudsman (see paragraph 26 above), as well as the lack of conclusive evidence adduced by the Government to prove that the situation had changed significantly, the Court considers that there are no reasons to depart from the conclusions reached in the above-mentioned cases.

The Court thus considers that the hardship endured by the applicant during his detention between 6 March 2008 and 27 December 2009 went beyond the unavoidable level of hardship inherent in detention and reached a threshold of severity contrary to Article 3 of the Convention. Accordingly, there has been a violation of Article 3 of the Convention. II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 OF THE CONVENTION

40. The applicant complained of a violation of Article 5 of the Convention on account of the failure of the Supreme Court of Justice to deduct the time spent in detention pending trial from his prison term, as required by law. He claimed that he had not been informed of any subsequent decision in that regard until after reading the Government’s observations. 41. The Government referred to the judgment of 17 November 2009 (see paragraph 14 above). 42. The Court considers that in the light of the judgment of 17 November 2009 this complaint does not raise any issue under Article 5 of the Convention. 43. It follows that this part of the application must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

44. The applicant also complained, under the same provision, that he had been detained unlawfully on the basis of incorrect judgments adopted by the domestic courts. The Court considers that this complaint essentially repeats that made under Article 6, examined below. III.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION

45. The applicant also complained of a violation of Article 6 of the Convention on account of the allegedly incorrect and biased examination of evidence by the domestic courts which resulted in wrong and unmotivated judgments. 46. Having examined the case file, the Court does not see any indication of arbitrariness in the judgments of the domestic courts. It therefore has no reason to question those judgments, nor is it its role to act as a “fourth-instance court” in deciding upon a person’s guilt or innocence, which is essentially what the applicant is requesting. It follows that this complaint must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

IV.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

47. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Pecuniary damage 48. The applicant claimed 9,500 euros (EUR) in compensation for expenses which he had allegedly incurred for medication and treatment. 49. The Government contested this claim, finding it unsubstantiated. 50. The Court notes the absence of any evidence in support of the applicant’s claim that he had had to pay for any medication or treatment. It would rather follow from the extensive list of medical interventions submitted by the Government that any medical check-ups and treatment were paid for by the State since he was a detainee.

The Court therefore does not make any award for pecuniary damage. B. Non-pecuniary damage 51. The applicant also claimed EUR 1 million in respect of non-pecuniary damage caused to him as a result of his detention in inhuman conditions. 52. The Government considered that no compensation was due in the absence of a violation of any Convention rights. In any event, the sum claimed was excessive. 53. Having regard to the violation of Article 3 of the Convention found above, the Court considers that an award of compensation for non-pecuniary damage is justified in this case. Making its assessment on an equitable basis, and considering in particular the long period of time during which the applicant was detained in inhuman conditions, the Court awards the applicant EUR 4,500.

C. Costs and expenses 54. The applicant claimed EUR 300 for legal costs. He submitted payment slips in respect of payments made to his lawyer. 55. The Government considered that the costs incurred did not have any relevance to the alleged violation of Article 3 of the Convention and could therefore not be recovered, because the payment slips concerned representation in the domestic criminal proceedings. 56. The Court notes that one of the payment slips expressly mentions the costs of representation for the preparation of the present application, amounting to 4,784 Moldovan lei (EUR 300). It is therefore satisfied that the applicant has in fact made the payment and that it was made specifically to pay for his lawyer’s services in representing him in the present proceedings.

Moreover, the amount claimed is not excessive as to quantum, and therefore the Court awards the amount claimed in full. D. Default interest 57. The Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1. Declares the complaint under Article 3, concerning the conditions of detention during the applicant’s second period of detention, admissible and the remainder of the application inadmissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 3 of the Convention; 3. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months of the date on which the judgment becomes final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, the following amounts, to be converted into Moldovan lei at the rate applicable on the date of settlement: (i) EUR 4,500 (four thousand five hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage; (ii) EUR 300 (three hundred euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 4. Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 17 April 2012, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President [1] The institution referred to in that part of the report was prison no. 3 in Leova.