CASE OF CIORAP v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (No. 3) - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

CASE OF CIORAP v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (No. 3) - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights" (CtEDO, 2012)

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către organizația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

CAUZA

CIORAP c. REPUBLICII MOLDOVA (Nr. 3)

(Cererea nr. 32896/07)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

4 decembrie 2012

Hotărârea va rămâne definitivă în circumstanțele stabilite în articolul 44 § 2 al Convenției. Ea poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza Ciorap c. Republicii Moldova (nr. 3),

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:

Josep Casadevall,

președinte,

Alvina Gyulumyan,

Corneliu Bîrsan,

Ján Šikuta,

Luis López Guerra,

Nona Tsotsoria,

Kristina Pardalos,

judecători,

și Santiago Quesada,

Grefier al Secției,

Deliberând la 13 noiembrie 2012 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:

PROCEDURA

1.

La originea cauzei se află o cerere (nr. 32896/07) depusă la Curte la 2 iulie 2007 împotriva Republicii Moldova, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”), de către un cetățean al Republicii Moldova, dl Tudor Ciorap („reclamant”).

2.

Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.

3.

Reclamantul a invocat încălcarea articolului 3 al Convenției pe motivul detenției sale în condiții inumane și încălcarea drepturilor sale prevăzute de articolele 6, 8 și 10.

4.

La 6 ianuarie 2010, cererea a fost comunicată Guvernului. De asemenea, s-a decis examinarea fondului cererii împreună cu admisibilitatea ei (Articolul 29 § 1).

5.

Ca urmare a demisiei dlui Mihai Poalelungi, judecător ales din partea Republicii Moldova (articolul 6 al Regulamentului Curții), președintele camerei l-a desemnat pe dl Ján Šikuta în calitate de judecător

ad hoc

(articolul 26 §

4 al Convenției și articolul 29 § 1 al Regulamentului Curții).

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

6.

Reclamantul s-a născut în anul 1965 și locuiește în Chișinău.

7.

Cu excepția unor scurte întreruperi, reclamantul se afla în detenție începând cu octombrie 2000. Într-o cauză anterioară care-l vizează pe reclamant (a se vedea

Ciorap v. Moldova,

nr. 12066/02, 19

iunie 2007) Curtea a constatat,

inter alia,

încălcarea articolului 3 pe motivul condițiilor de detenție a reclamantului și a articolului 8 pe motivul respingerii solicitării de a i se acorda vizite prelungite din partea soției sale.

A.

Condițiile de detenție

8.

Reclamantul a invocat în prezenta cauză condițiile rele de detenție, care, potrivit lui, nu s-au schimbat din 2007, când Curtea a adoptat hotărârea în cauza

Ciorap

.

1.

Condițiile de detenție în opinia reclamantului

9.

Potrivit reclamantului, datorită condițiilor foarte proaste de detenție, el s-a îmbolnăvit de tromboflebită, pneumonie streptococică și anemie. Deseori a trebuit sa-și cumpere singur diverse medicamente. A primit certificat de invaliditate de gradul 2, cu necesitatea respectării unei anumite diete.

10

.

De asemenea, reclamantul s-a plâns de faptul că autoritățile nu i-au asigurat o alimentație de calitatea și în cantitatea necesară, în conformitate cu reglementările interne. În scrisoarea din 21 octombrie 2008 către conducerea Penitenciarului nr.15, reclamantul a solicitat să fie informat dacă din data de 17 iunie 2008 el a primit vreodată carne, pește, unt sau brânză, în ce cantitate și de câte ori. În răspunsul din 31 octombrie 2008, Departamentul Instituțiilor Penitenciare a confirmat faptul că din 17 iunie 2008 el nu a primit carne și unt deoarece în această perioadă închisoarea în care este deținut (Penitenciarul nr.15) nu a primit asemenea produse. În scrisoarea din 16 octombrie 2008 reclamantul a fost informat de Ministerul Afacerilor Interne că el va primi lapte, carne și pește, în conformitate cu prescripțiile doctorului. Alte produse, cum sunt ouăle, îi vor fi distribuite conform disponibilității.

11

.

De asemenea, reclamantul s-a plâns de condițiile proaste de detenție în timpul transferurilor de la o închisoare la alta și în timp ce era escortat la ședințele de judecată. El a menționat, în special, că atunci când a fost escortat la o ședință de judecată, s-a aflat în afara închisorii de la ora 7.30 la ora 19-19.30, ceea ce înseamnă că a plecat din închisoare înainte de ora mesei și s-a întors după ora mesei. Cei care au fost escortați la ședințele de judecată în acea zi nu au primit mâncare pe tot parcursul zilei. Întrucât el a avut câteva sute de ședințe de judecată în ultimii ani, reiese că a fost lipsit de hrană în mod regulat. Departamentul Instituțiilor Penitenciare a emis ordinul 142d prin care li s-a permis rudelor deținuților să le aducă acestora mâncare în zilele în care aceștia se află în instanța de judecată. Reclamantul a fost informat prin scrisoare din 24 octombrie 2008 că acest ordin a fost ulterior anulat. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, că în zilele în care avea ședințe de judecată el trebuia să aștepte câte câteva ore într-o celulă foarte mică care nu avea lumină naturală, apă și nici grup sanitar.

12

.

Potrivit reclamantului, celula era infestată cu paraziți și șobolani, iar autoritățile nu au folosit banii publici pentru a asigura condiții mai bune de detenție. Reclamantul s-a plâns și de asistența medicală insuficientă, confirmată de numeroasele plângeri depuse la diverse autorități.

13

.

De asemenea, reclamantul a sesizat instanța de judecată cu o acțiune în despăgubire pentru condițiile inumane de detenție. La 11 mai 2007, Judecătoria Buiucani a admis parțial cererea reclamantului, constatând încălcarea dreptului lui de a nu fi deținut în condiții inumane. Instanța de judecată i-a adjudecat 2 700 de lei moldovenești (MDL, echivalent a 162 de euro (EUR) la acea vreme). La 8 decembrie 2008, Curtea de Apel Chișinău a redus suma la 100 MDL (7,58 EUR). Părțile nu au informat Curtea despre un eventual recurs împotriva acestei hotărâri.

2.

Condițiile de detenție în opinia Guvernului

14

.

Potrivit Guvernului, reclamantul a fost deținut în Penitenciarele nr.3 și 15 în celule în care exista suficient spațiu de locuit, lumină, ventilare și încălzire. El primea câte 3 mese calde pe zi, așa cum prevedeau reglementările aplicabile. Avea acces la duș, iar lenjeria de pat era schimbată regulat.

15

.

Toți deținuții primeau mâncare, inclusiv cei care erau transportați la ședințe de judecată, cazuri în care mâncarea li se distribuia în momentele în care nu se aflau pe drum spre și dinspre instanța de judecată.

B.

Accesul la justiție și recursul efectiv

16.

Reclamantul a susținut că Comitetul pentru Plângerile Deținuților („Comitetul”) a funcționat impropriu și nu a emis nicio decizie pe marginea plângerilor sale. În lipsa unei decizii a Comitetului, plângerile sale nu au putut fi examinate de instanța de judecată. Singurele răspunsuri pe care le-a primit de la Comitet se refereau la transmiterea plângerilor lui autorităților vizate. Unele din plângeri se refereau la sancțiunile care i-au fost aplicate de către administrația închisori și pe care el le considera ilegale.

17

.

În plus, în conformitate cu regulamentul Comitetului, reprezentantul unui deținut are dreptul să participe la ședința Comitetului în cadrul căreia se examinează plângerea acestuia. Însă, reclamantul și reprezentantul lui nu au fost niciodată informați despre vreo ședință în cadrul căreia urma să se examineze numeroasele lui plângeri depuse la Comitet. Reclamantul nu a specificat procedurile la care se referă în plângerea întemeiată pe articolul 6 al Convenției. Dosarul conține câteva decizii ale instanțelor de judecată care anulau sancțiunile aplicate reclamantului de către administrația închisorii. Potrivit reclamantului, în câteva rânduri el nu a fost transportat la ședințele de judecată, deoarece instanța de judecată nu l-a citat la ședință.

C.

Vizitele familiei

18.

Reclamantul solicita în mod regulat permisiunea de a fi vizitat de către familie (atât vizite scurte, cât și vizite prelungite), la care avea dreptul orice persoană condamnată. Aceste solicitări, însă, au fost respinse.

19

.

La 17 iunie 2008, reclamantul a fost transferat la Penitenciarul nr.15, unde a solicitat permisiunea la vizite prelungite din partea familiei. El a invocat hotărârea Curții în cauza

Ciorap

din 19 iunie 2007, citată mai sus.

20

.

La 21 iulie 2008, în răspuns la plângerea lui din 8 iulie 2008, Departamentul Instituțiilor Penitenciare l-a informat pe reclamant că pe parcursul primelor nouă luni de la condamnare el este deținut în Penitenciarul nr.15 „în regim inițial” și nu are dreptul la vizite prelungite. Reclamantul a fost condamnat ultima dată la 29 decembrie 2005.

21

.

În scrisoarea din 5 septembrie 2008, Procuratura Chișinău i-a amintit reclamantului că el a beneficiat de permisiunea de a-și întâlni soția de patru ori între 17 iunie și 22 august 2008 și că doar vizitele prelungite sunt interzise în cadrul acestui regim inițial. De asemenea, i s-a reamintit reclamantului că camera de vizite utilizată pentru vizitele scurte nu avea gratii și, prin urmare, a putut avea contact direct cu vizitatorii săi.

22

.

Reclamantul a depus o plângere la judecătorul de instrucție, solicitând permisiunea de a avea vizitele în intervalele orare în care le sunt permise vizitele persoanelor deținute în „regim normal”. La 5 decembrie 2008, judecătorul de instrucție a admis plângerea lui, iar ulterior s-a permis familiei reclamantului să-l viziteze.

23

.

În paralel, în cadrul unui proces civil, la 31 ianuarie 2009 Judecătoria sectorului Rîșcani a admis în parte cererea reclamantului și a constatat,

inter alia

, încălcarea dreptului prevăzut de articolul 8 al Convenției pe motivul „refuzului de a executa hotărârea [Curții] din 19 iunie 2007”, deoarece nu i-au fost permise vizitele familiei în perioada iunie-decembrie 2008. Instanța de judecată a dispus ca administrația închisorii să permită familiei reclamantului să-l viziteze pe acesta pe viitor.

24.

Reclamantul nu a prezentat informații privind evoluția ulterioară a acestei cauze.

II.

PRACTICA INTERNĂ RELEVANTĂ ȘI ALTE MATERIALE

25

.

În observațiile sale, Guvernul a inclus copii ale hotărârilor în cauzele

Drugaliov c. Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Finanțelor

;

Gristiuc c. Ministerului Finanțelor și Departamentul Instituțiilor Penitenciare

; și

Ciorap c. Ministerului Finanțelor, Ministerului Afacerilor Interne și Procuratura Generală

– cauze în care reclamanților li s-au adjudecat despăgubiri pentru rele tratamente și/sau condiții inumane de detenție.

26

.

Raportul Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT) cu privire la vizita din 20-30 septembrie 2004 în Republica Moldova, CPT a constatat (traducere neoficială):

„

Cu excepția Coloniei de reeducare pentru minori din Lipcani, în raport cu care trebuie remarcate eforturile depuse, în restul închisorilor cantitatea și calitatea hranei deținuților constituie o îngrijorare deosebită. Delegația a primit numeroase plângeri cu privire la lipsa cărnii și a produselor lactate. Constatările delegației, atât cu privire la stocurile de hrană, cât și la meniuri, confirmă credibilitatea acestor plângeri. De asemenea, constatările ei confirmă că în anumite instituții (în Închisoarea nr. 3, ...) hrana servită era respingătoare și, cu adevărat, necomestibilă (spre exemplu, prezența insectelor și a paraziților). Acest lucru nu este deloc surprinzător, având în vedere starea generală a bucătăriilor și echipamentul modest al acestora.

Autoritățile moldovenești au subliniat întotdeauna dificultățile financiare în asigurarea alimentării adecvate a deținuților. Totuși, Comitetul insistă că aceasta constituie o cerință fundamentală a vieții, care trebuie asigurată de către stat persoanelor aflate în custodia acestuia și că nimic nu poate să-l exonereze de o astfel de responsabilitate. Neexecutarea acestei obligații este cu totul inacceptabilă, deoarece, conform legislației, deținuții care muncesc în instituțiile vizitate contribuie la costul aprovizionării lor și a codeținuților lor cu mâncare. ...

”

27

.

În raportul din 2010 (pagina 142 și următoarele, capitolul „Condiții de detenție”) al Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova („Centrul”, care reprezintă instituția Ombudsmanului în Republica Moldova), acesta a constatat

inter alia

că:

„... Departamentul Instituțiilor Penitenciare a informat avocatul parlamentar despre faptul că asigurarea cu produse din carne și pește se efectuează după posibilități. Totodată, autoritățile vizate au comunicat că, în condițiile situației financiare dificile, pe parcursul anului 2010, deținuții din Penitenciarul nr. 17 or. Rezina au fost asigurați cu produse din carne în volum de 75 la sută din necesar și cu produse din pește în volum de 80 la sută din necesar. În acest sens, Ministerul Justiției a comunicat despre cheltuielile suportate pe parcursul anului 2010. Astfel, pentru alimentația deținuților în 2010 au fost alocate din bugetul de stat 24,05 milioane de lei, în timp ce necesitățile pentru aceeași perioadă, prezentate Ministerului Finanțelor la proiectul Legii bugetului, au constituit 29,05 milioane de lei. Pentru alimentarea unui deținut în zi, în anul 2010, au fost cheltuiți 10,24 lei, necesitatea fiind de 12,35 lei. În asemenea condiții, deseori acest fapt s-a aflat la baza motivării de către reprezentanții administrațiilor instituțiilor penitenciare privind imposibilitatea asigurării deținuților cu produse din carne și pește...”

...

Nerespectarea cerinței asigurării spațiului locativ regulamentar (4 m

2

) în blocurile de locuit ale instituției a devenit o problemă neplăcută; ea s-a transformat într-o deficiență sistemică ale închisorilor din întreaga țară. ...

Aceeași situație a fost înregistrată în timpul vizitei din 9 septembrie 2010 la Penitenciarul nr.13 din Chișinău. Spațiul din unele celule nu corespundea cu numărul deținuților. ...”

ÎN DREPT

I.

ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 3 AL CONVENȚIEI

28.

Reclamantul a invocat încălcarea articolului 3 al Convenției pe motiv că condițiile în care a fost deținut au fost inumane. Articolul 3 prevede următoarele:

„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”

A.

Admisibilitatea

29

.

Guvernul a susținut că reclamantul nu poate pretinde că este victima încălcării articolului 3 al Convenției deoarece el a avut câștig de cauză în câteva dosare intentate împotriva autorităților statului. Instanțele de judecată naționale au constatat încălcarea drepturilor sale și i-au acordat despăgubiri. În plus, el putea solicita oricând despăgubiri în instanțele de judecată naționale, iar jurisprudența recentă confirma efectivitatea acestei căi de recurs (a se vedea paragraful 25 de mai sus).

30.

Curtea observă că ea a constatat în trecut încălcarea articolului 13 al Convenției în cauzele

Malai v. Moldova

(nr. 7101/06, §§

45-46, 13

noiembrie 2008),

I.D. v.

Moldova

(nr. 47203/06, § 50, 30 noiembrie 2010) și

Rotaru v. Moldova

(nr. 51216/06, § 47, 15

februarie 2011) pe motiv că recursul împotriva condițiilor de detenție inumane și degradante din Moldova nu este efectiv. De asemenea, Curtea a observat că recursul invocat de Guvern (o acțiune în despăgubire) nu a avut un efect preventiv în sensul îmbunătățirii condițiilor de detenție ale reclamantului, ci doar un efect compensator (a se vedeam de exemplu,

Holomiov v. Moldova

, nr. 30649/05, § 107, 7

noiembrie 2006, și

Oprea v.

Moldova

, nr. 38055/06, § 33, 21 decembrie 2010). Prin urmare, acesta nu este efectiv în cazul persoanelor care continuă să fie deținute în asemenea condiții la data depunerii cererii la Curte, situație în care se află și reclamantul.

31.

Prin urmare, obiecția preliminară a Guvernului trebuie respinsă.

32.

Curtea notează că această plângere nu este vădit neîntemeiată în sensul articolului 35 § 3 (a) al Convenției. Ea notează în continuare că aceasta nu este inadmisibilă. Așadar, ea trebuie declarată admisibilă.

B.

Fondul

33.

Reclamantul a descris condițiile în care a fost deținut, în special cantitatea și calitatea mâncării servite care nu corespundea standardelor, precum și condițiile în care trebuia să aștepte ora ședinței de judecată în numeroasele cauze în care a figurat ca parte (a se vedea paragrafele 10-12 de mai sus).

34.

Guvernul a susținut că reclamantul a fost deținut în condiții adecvate în Penitenciarele nr.13 și 15, condiții care nu întrunesc aspectele unui tratament contrar articolului 3 al Convenției (a se vedea paragrafele 14 și 15 de mai sus).

35.

Curtea notează că ea a constatat în cauza anterioară care-l vizează pe reclamant (

Ciorap,

citată mai sus, § 71) încălcarea articolului 3 al Convenției pe motivul condițiilor de detenție din penitenciarul nr.13 existente la data de 19 iunie 2007 la care a fost adoptată hotărârea. Întrucât el a continuat să fie deținut în aceeași instituție până la 17 iunie 2008 și în lipsa unor probe din partea Guvernului pentru a susține schimbarea semnificativă a situației, Curtea consideră că nu are motive să ajungă la o concluzie diferită de cea la care a ajuns în cauza

Ciorap

citată mai sus.

36.

În plus, în ceea ce privește cantitatea și calitatea mâncării servite în Penitenciarul nr.15, reclamantul a prezentat probe ale faptului că el a depus plângeri foarte specifice la administrația închisorii (a se vedea, de exemplu, paragraful 10 de mai sus). Administrația l-a informat despre absența cărnii și a produselor lactate timp de patru luni în anul 2008 (a se vedea paragraful 10 de mai sus). Deși lipsa unor produse specifice din meniu nu constituie prin sine un tratament contrar articolului 3 al Convenției, trebuie să notăm faptul că listele și meniurile nutriționale din închisori deja constituie minimul alimentației, după cum au stabilit autoritățile naționale. Nefurnizarea acestui minim măcar, pe perioade prelungite de timp, așa cum s-a întâmplat în această cauză, prezintă un risc pentru sănătatea deținuților (a se compara cu

Rotaru v. Moldova

, nr.

51216/06, §

37, 15 februarie 2011) și este incompatibilă cu obligațiile statului prevăzute de articolul 3 al Convenției.

37.

Prin urmare, Curtea consideră că greutățile îndurate de reclamant în timpul detenției sale în Penitenciarul nr.13 între 2 iulie 2007 și 17 iunie 2008 (a se vedea paragraful 19 de mai sus), precum și în ultimele luni ale detenției sale în Penitenciarul nr.15, au depășit nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și pragul de severitate prevăzut de articolul 3 al Convenției. De asemenea, ea notează cu îngrijorare că prezenta cauză confirmă persistența condițiilor din închisoare incompatibile cu prevederile articolului 3 al Convenției, în ciuda hotărârii Curții în cauza anterioară a reclamantului în care ea a constatat încălcarea acestei prevederi (

Ciorap

, citată mai sus, § 119) și în ciuda existenței deciziilor instanțelor de judecată naționale care constatată la fel că acele condiții sunt inumane (a se vedea paragraful 29 de mai sus).

Prin urmare, a avut loc încălcarea articolului 3 al Convenției.

II.

ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 AL CONVENȚIEI

38.

Reclamantul a susținut că el nu a putut participa la câteva ședințe de judecată în cauze în care figura ca parte în proces din cauza refuzului de a fi transportat la instanța de judecată. De asemenea, el s-a plâns de refuzul instanțelor de judecată de a examina unele din acțiunile depuse de el pe motiv că nu exista o decizie a Comitetului pentru Plângeri pe marginea acestora. Însă, în aceste cazuri Comitetul refuzase să examineze plângerile reclamantului. El a invocat articolul 6 al Convenției.

39

.

Guvernul a contestat aceste argumente. El a susținut,

inter alia,

că competența Comitetului pentru Plângeri de a examina plângerile deținuților împotriva pedepselor aplicate acestora sau plângerile însoțite de greva foamei era foarte restrânsă. Prin urmare, marea majoritate a plângerilor sau a acțiunilor în judecată ale deținuților nu erau condiționate de examinarea prealabilă a acestora de către Comitetul pentru Plângeri. În plus, reclamantul a solicitat instanțelor de judecată să scoată de pe rol cel puțin opt cauze împotriva autorităților statului, declarând că problemele care au fost invocate în acestea au fost soluționate. O asemenea cerere de încetare a procesului judiciar a fost depusă de reclamant într-o cauză intentată împotriva Comitetului pentru Plângeri și a altor autorități pe motiv că Comitetul nu examinase plângerile sale. În opinia Guvernului, acest lucru echivala cu soluționarea cauzei la nivel național, ceea ce înseamnă că reclamantul nu își poate menține în mod valabil cererea în fața Curții.

40.

Curtea notează că reclamantul nu a precizat în cadrul căror procese judiciare civile nu a fost transportat la instanța de judecată (a se vedea paragraful 17 de mai sus). Prin urmare, este imposibil să verificăm dacă instanțele de judecată au amânat ședința de judecată sau dacă instanțele judecătorești superioare au casat hotărârile pronunțate în absența reclamantului. De asemenea, reiese din observațiile reclamantului (a se vedea paragraful 11 de mai sus) că, în realitate, el a fost transportat de multe ori la ședințele de judecată.

41.

În ceea ce privește încălcarea dreptului de acces la justiție invocată de reclamant din cauza inactivității Comitetului de Plângeri, reclamantul iarăși nu a clarificat în susținerea plângerii sale în temeiul articolului 6 la care cauze se referă. Să presupunem că unele din plângerile sale nu s-au regăsit în cele opt cereri de scoatere de pe rol la care s-a referit Guvernul în observațiile sale (a se vedea paragraful 39 de mai sus), încă, Curtea oricum nu este convinsă că dreptul reclamantului de acces la justiție a fost încălcat. Este clar că instanțele de judecată au examinat nu doar plângerile lui privind condițiile de detenție sau cele de altă natură, ci și plângerile legate de legalitatea pedepselor aplicate reclamantului de administrația închisorii (a se vedea paragraful 17 de mai sus). Așadar, este evident din materialele dosarului că dreptul reclamantului de acces la justiție nu a fost afectat.

42.

Prin urmare, plângerile întemeiate pe articolul 6 al Convenției trebuie respinse ca fiind vădit neîntemeiate, în conformitate cu articolul 35 §§ 3 și 4 al Convenției.

III.

ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 8 AL CONVENȚIEI

Admisibilitatea

43.

Reclamantul s-a plâns de refuzul administrației Penitenciarului nr.15 de a-i permite familiei sale să-l viziteze și de faptul că aceasta îi monitorizează corespondența.

44.

Guvernul a contestat acest argument. Acesta a menționat, în special, că în urma adoptării hotărârii Curții în prima cauză

Ciorap,

citată mai sus, legislația și practica au fost modificate cu scopul asigurării secretului corespondenței deținuților. Au fost instalate cutii poștale în închisori în care deținuții pot lăsa corespondența în plicuri sigilate, iar administrația nu poate deschide aceste scrisori.

45.

Curtea notează că plângerea reclamantului în privința monitorizării corespondenței sale nu este susținută de probe.

46.

În ceea ce privește permisiunea de a fi vizitat de familie în Penitenciarul nr.15, Curtea amintește că ea a constatat deja încălcarea articolului 8 al Convenției în cauza

Ciorap

(citată mai sus, § 119) pe motiv că perioade îndelungate de timp i-au fost interzise vizitele de către rude și că această măsură nediferențiată care afecta toți deținuții nu avea nicio explicație.

47.

Însă, spre deosebire de cauza

Ciorap

, în prezenta cauză reclamantul a obținut anularea acestei măsuri în instanța de judecată (a se vedea paragrafele 22 și 23 de mai sus). În plus, spre deosebire de cauza

Ciorap

(citată mai sus, § 111), în prezenta cauză reclamantului i-au fost permise vizite de scurtă durată, în timpul cărora el nu a fost separat de vizitatori prin bariere fizice (a se vedea paragraful 21 de mai sus). Având în vedere cele de mai sus, precum și perioada relativ scurtă în care au fost interzise vizitele prelungite, Curtea nu poate constata o încălcare a articolului 8 al Convenției.

48.

Decurge de aici că acest capăt de cerere trebuie respins ca fiind vădit nefondat, în conformitate cu articolul 35 §§ 3 (a) și 4 al Convenției.

IV.

ALTE ÎNCĂLCĂRI ALE CONVENȚIEI

Admisibilitatea

49.

Reclamantul a invocat articolul 5, 10 și 13, precum și articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenție.

50.

Având în vedere materialele din dosar și constatările Curții în privința plângerii întemeiate pe articolul 3, Curtea constatată că aceste plângeri nu relevă nicio aparență de încălcare a acestor drepturi și libertăți prevăzute în Convenție. Reiese că acest capăt de cerere trebuie respins ca fiind vădit nefondat, în conformitate cu articolul 35 §§ 3 (a) și 4 al Convenției.

V.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI

51.

Articolul 41 al Convenției prevede următoarele:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltelor Părți Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei violări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.”

Prejudiciul, costurile și cheltuielile

52.

Reclamantul și-a prezentat pretenția privind satisfacția echitabilă, în conformitate cu articolul 41, după expirarea termenului pentru depunerea acesteia. Prin urmare, Curtea nu examinează această pretenție.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Declară

plângerea întemeiată pe articolul 3 (condițiile de detenție) admisibilă, iar restul plângerilor inadmisibile.

2.

Constată

că a avut loc încălcarea articolului 3 al Convenției;

3.

Respinge

pretenția reclamantului privind satisfacția echitabilă.

Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 4 decembrie 2012, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 al Regulamentului Curții.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte