CtEDO 11.06.2012 Auto

ESIM v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
11.06.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ESIM v. TURKEY (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 59601/09 Uğur EȘİM împotriva Turciei depusă la 22 octombrie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Uğur Eșim, este un național turc, născut în 1969 și locuiește în İstanbul. El este reprezentat în fața Curții de către dl Doğan, avocat practicant în Ankara. În 25 septembrie 1990, când reclamantul a fost un soldat de conscript în armată, a izbucnit o conflictă între forțele de securitate și un grup de teroriști. În timpul incidentului, reclamantul a fost rănit grav de împușcături. ulterior, el a fost tratat în diferite spitale militare. Potrivit unui raport medical, datat de 14 noiembrie 1991, reclamantul a fost evaluat ca suferind de o reducere a 33 % a capacității sale de a lucra. În consecință, la 2 aprilie 1992 a fost declarat suferind de handicap permanent și a fost externat din armată. El a primit, de asemenea, o pensie de invaliditate de la gradul șase. În următorii ani, reclamantul a început să sufere de dureri de cap persistente, amețeli și a avut probleme cu somnul. În 2007, el a fost admis la departamentul de neurochirurgie al Spitalului Militar GATA și o tomografie a dezvăluit că reclamantul a avut un glonț în cap, măsurand 15 mm. Medicii au declarat că eliminarea glonțului ar putea duce la riscul vieții sale. Acest glonț nu a fost remarcat în dosarele medicale anterioare ale reclamantului. Pe 19 septembrie 2007, reclamantul a solicitat Ministerului Apărării și a solicitat compensații în ceea ce privește prejudiciul său. După concedierea tacită a cererii de către autoritățile administrative, la 16 ianuarie 2008, reclamantul a inițiat două acțiuni separate în Curtea Supremă de Administrație Militară, una pentru prejudiciile materiale și alta pentru prejudiciile morale pe care le-a susținut datorită glonțului găsit în capul său în 2007. El a declarat că, în temeiul regulamentului privind calculul pensiilor de invaliditate, având în vedere un glonț care nu poate fi eliminat din cap, el ar trebui să aibă dreptul la o pensie de invaliditate din gradul trei. La 21 ianuarie și, respectiv, 18 februarie 2009, Curtea Supremă de Administrație Militară, cu majoritate, a respins ambele cazuri ca fiind fără timp. În ambele decizii, instanța a susținut că în temeiul articolului 43 § 1 din Legea Curții Supreme de Administrație Militară, cererile de compensare ar trebui depuse în termen de cinci ani după incident. La 22 aprilie 2009, Curtea Supremă de Administrație Militară a respins în continuare cererea de rectificare a reclamantului. Această decizie a fost înaintată reclamantului la 6 mai 2009. Secțiunea 43 din Legea Supremă a Curții Administrative Militare (Legea nr. 7602 din 4 iulie 1972) citită după cum urmează: „Cineva care consideră că a suferit daune din cauza unui act nedrept al administrației trebuie să depună o cerere de compensare la autoritatea competentă în termen de un an de la notificarea actului nedrept sau de la data în care a învățat actele nedreptate și, în orice caz, în termen de cinci ani de la comisia actului. În cazul în care toate sau o parte din reclamație este respinsă sau în cazul în care nu se primește niciun răspuns în termen de șase zile, se poate depune o cerere de reexaminare judiciară ...” COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 din Convenție, că a fost privat de dreptul său la un proces echitabil și de acces eficient la o instanță din cauza faptului că Curtea Supremă de Administrație Militară și-a respins cererile de compensare ca fiind în afara timpului. În acest sens, reclamantul a subliniat că a învățat prejudiciul în 2007, când a fost admis la Departamentul de neurochirurgie al Spitalului Militar GATA și astfel limitarea unui an ar trebui să înceapă să fugă de la acea dată. El a subliniat că niciuna dintre dosarele medicale anterioare nu a menținut că există un glonț în capul său. În baza articolului 2 din Convenție, reclamantul a susținut că statul nu a reușit să-și protejeze integritatea fizică ca urmare a eșecului sistemului de compensare. El a afirmat că nici un remediu în temeiul dreptului turc care îndeplinește cerințele articolului 13 din Convenție nu i-a fost disponibil în acest sens. Revocarea cazurilor de compensare ale reclamantului de către Curtea Supremă Administrativă Militară a fost încălcată din timp dreptul de acces al reclamantului la instanță, garantat implicit prin art. 6 § 1 din Convenție? În special, prin pornirea termenului de la primul raport medical emis în 1992, care nu a menționat glonțul în capul reclamantului, în loc de data la care a aflat acest fapt în 2007, Curtea Supremă de Administrație Militară nu a fost în măsură să examineze acțiunea reclamantului pentru compensarea daunelor cauzate de prejudiciul personal?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă