Decizia nr. 43502/04 Alexandru TIVODAR împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 2 octombrie 2012 în calitate de comitet compus din: Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 noiembrie 2004, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul României și observațiile prezentate în răspuns de reclamant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Alexandru Tivodar, este un național român, care s-a născut în 1948 și trăiește în Vulcan. El este reprezentat în fața Curții de către dl Kovacs, un avocat practicant în Vulcan. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna I. Cambrea, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul s-a retras la 19 ianuarie 1998. Pensiunea sa a fost determinată pe baza Legii privind pensiile în vigoare la momentul respectiv, și anume Legea nr. 3/1977. În urma intrării în vigoare a Noului Lege privind pensiile la 1 martie 2001, și anume, Legea 19/2000, reclamantul a depus o acțiune în vederea recalculării pensiilor în conformitate cu dispozițiile noului legislație. Într-o ședință avută la 23 martie 2004, județul Hunedoara Tribunalul a refuzat cererea reclamantului de a adăuga ca probă un raport financiar. Într-o hotărâre pronunțată la aceeași dată, acțiunea reclamantului a fost respinsă cu motivul că noua lege nu impune obligația de a recalcula drepturile de pensie ale persoanelor care s-au retras între 1 ianuarie 1998 și 31 martie 2001 care nu au respectat anumite criterii. Curtea județului a concluzionat că reclamantul, care s-a retras pe parcursul acestei perioade, nu ar trebui să beneficieze de recalcularea pensiei pe baza noului lege privind pensiile. , că cazurile similare au avut un rezultat favorabil; că cauza a fost judecată fără o analiză a fondurilor și că raportul financiar pe care l-a solicitat să îl aducă în dosar a fost respins. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia finală din 11 octombrie 2004 a susținut hotărârea de primă instanță, constatând că instanța inferioară a interpretat corect și a aplicat legea în cazul specific. Noul lege al pensiilor a schimbat metoda de calcul al pensiilor de la una pe baza salariului final al unei persoane, la una care ia în considerare contribuția lor pe întreaga viață de muncă. Noua metodă de calcul se bazează pe determinarea unui nivel mediu anual de puncte calculat cu referință la întreaga viață de muncă a persoanei. Practicea internă relevantă Reclamantul a prezentat o copie a unei decizii din 20 aprilie 2004, în care Curtea de Apel Alba Iulia a permis o cerere similară pentru recalculul unei pensii pe baza noului lege privind pensiile. În această decizie s-a concluzionat că pentru persoanele care s-au retras între 1 ianuarie 1998 și 31 martie 2001 Autoritatea de Pensiuni a avut obligația de a recalcula pensia persoanei pe baza nivelului mediu al punctelor atinse în timpul întregii vieți de muncă. 10. Guvernul a prezentat copii de două sute patruzeci și patruzeci de persoane. șase hotărâri în care Curtea de Apel Alba Iulia a susținut că, pentru persoanele care se retrag pe parcursul perioadei în cauză, noua lege nu a definit obligația Autorității de Pensiuni de a trece la recalculul pensiilor bazat pe noul sistem. Convenția: că cazul său a fost judecat fără o analiză a meritelor; că el nu a fost autorizat să aducă dovezi; că în procedura de recurs el a primit argumentele inculpatului numai în ziua audierii; că cazuri similare examinate de aceeași instanță de recurs au primit hotărâri contradictorii. 12. Prin scrisoarea din 16 ianuarie 2007, reclamantul s-a plâns că a fost discriminat în legătură cu alți cetățeni care au lucrat în condiții similare și care au beneficiat de drepturi de pensie mai mari decât el. El s-a plâns în continuare că decizia sa de retragere a lui a fost eliberată ilegal numai la 19 ianuarie 1998, chiar dacă cererea sa de pensionare a fost depusă în decembrie 1997. El s-a plâns că noua Lege a pensiilor a fost modificată de mai multe ori de către Ordinele Guvernamentale de Urgență, care este contrar Constituției Române și duce la o stare de incertitudine legislativă. art. 6 § 1 din Convenția 13. Reclamantul s-a plâns că aceeași instanță de recurs a aplicat o jurisprudență contradictorie la creanțe identice și a hotărât în mod necorespunzător cazul său. El a invocat în fond art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” 14. Guvernul a susținut că apelul Curții Alba Iulia a avut o abordare consecventă în ceea ce privește acțiunile civile privind recalculul drepturilor de pensie în funcție de noua lege a pensiilor. 2001 nu aveau dreptul automat la recalculul drepturilor lor de pensie în conformitate cu noua legislație, care a prezentat copii cu două sute și patruzeci și șase decizii pronunțate în perioada relevantă de apelul Curții de la Alba Iulia. Legea; cu excepția unei exemplare a unei decizii contradictorii, prezentate împreună cu cererea sa inițială, el nu a prezentat nici o altă probă în acest sens. 15. În hotărârea Marei Camere din Nejdet Șahin și Perihan Șahin c. Turcia ([GC], nr. 13279/05, 20 octombrie 2011), Curtea a reiterat principiile principale aplicabile în cazurile referitoare la chestiunea hotărârilor judecătorești contradictorii (§§ 49-58). Acestea pot fi rezumate după cum urmează: (i) Nu este funcția Curții de a face față erorilor de fapt sau de drept presupuse de către o instanță națională, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea ar fi putut încălca drepturile și libertățile protejate de Convenția (a se vedea García Ruiz c. Spania) [GC], nr. 30544/96, § 28, CEDO 1999 I). De asemenea, nu este funcția sa, cu excepția cazului de arbitrare evidentă, de a compara diferite decizii ale instanțelor naționale, chiar dacă sunt prezentate în proceduri aparent similare, deoarece independența acestor instanțe trebuie respectată (a se vedea þdamsons Letonia, nr. 3669/03, § 118, 24 iunie 2008); (ii) Posibilitatea de a lua decizii de instanță în contradicție este o caracteristică inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe o rețea de instanțe de judecată și de recurs cu autoritate în domeniul jurisdicției lor teritoriale. Aceste divergențe pot apărea, de asemenea, în cadrul aceleiași instanțe. Că, în sine, nu poate fi considerată contrară convenției (a se vedea Santos Pinto c. Portugalia , nr. 3905/04, § 41, 20 mai 2008, și Tudor Tudor v. România , nr. 21911/03, § 29, 24 martie 2009); (iii) Criteriile care orientează evaluarea Curții cu privire la condițiile în care deciziile contradictorii ale diferitelor instanțe interne de pronunțare în ultima instanță sunt în încălcarea cerinței de judecată echitabilă constă în stabilirea dacă „profundate și lungi” diferențele permanente” există în jurisprudența instanțelor interne, dacă legislația internă prevede mecanisme de depășire a acestor incoerențe, dacă aceste utilaje au fost aplicate și, dacă este cazul, în ce sens (a se vedea Iordan Iordanov și alții c. Bulgaria , nr. 23530/02, §§§ 49-50, 2 iulie 2009; a se vedea, de asemenea, Beian c. România (n. , nr. 30658/05, §§ 40, CEDH 2007 V (extras); Ștefan și Ștef România , nr. 24428/03 și 26977/03 §§ 33-36, 27 ianuarie 2009 și Ștefănica și alții c. România , nr. 38155/02, § 36, 2 noiembrie 2010); (iv) Principiul garanțiilor de securitate juridică, printre altele , o anumită stabilitate în situații juridice și contribuie la încrederea publică în instanțe. Perseverența deciziilor judecătorești contradictorii, pe de altă parte, poate crea o stare de incertitudine juridică care să reducă încrederea publică în sistemul judiciar, în timp ce această încredere este în mod clar una dintre componentele esențiale ale unui stat bazate pe statul de drept (a se vedea Paduraru v. România , § 98, nr. 63252/00, ECHR 2005-XII (extracte); Vinčić și alții c. Serbia , nr. 44698/06 și alții , § 56, 1 decembrie 2009; și Ștefănica și alții , citate mai sus § 38. 16. Pentru a evalua condițiile în care deciziile conflictuale ale instanțelor interne de pronunțare în ultima instanță sunt încălcarea cerinței de judecată echitabilă prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție, Curtea va examina în primul rând dacă există „diferențe profundate și de lungă durată” în jurisprudența instanțelor interne (a se vedea, de exemplu, Albu și alții România , nr. 34796/09 și 63 alte cereri, § 34, 10 mai 2012). 17. În ceea ce privește cazul în cauză, Curtea constată că cererea reclamantului de recalculare a drepturilor sale de pensie în conformitate cu Noul Lege al pensiilor a fost respinsă de către apelul Curții de la Alba Iulia la 11 octombrie 2004. 18. Curtea constată, de asemenea, că reclamantul a depus doar o copie a unei decizii contradictorii ale aceleiași instanțe de recurs, chiar dacă el a conținut că știe de aproximativ cincizeci de alte decizii cu un rezultat diferit de cel al său. De asemenea, menționează că Guvernul a prezentat copii cu două sute patruzeci și șase decizii pronunțate în perioada relevantă de către aceeași instanță a recursului care a respins cereri similare de recalculare a drepturilor de pensie. 19. Prin urmare, Curtea consideră că decizia invocată de reclamant ar putea fi considerată o excepție la jurisprudența, mai degrabă decât o altă cale. În astfel de circumstanțe, nu se poate spune, cel puțin în ceea ce privește reclamantul, că există „profundate și lungi” Diferențe permanente” în jurisprudența relevantă, precum și faptul că acest lucru a avut ca rezultat incertitudinea judiciară, în timpul perioadei în cauză. 20. De asemenea, trebuie remarcat faptul că decizia din 11 octombrie 2004 privind reclamantul a fost motivată în mod corespunzător, în ceea ce privește faptele și legea și interpretarea făcută de Curtea Alba Iulia Nu se poate spune că apelul la faptele care i-au fost prezentate în vederea examinării a fost arbitrar, irazonabil sau capabil de a afecta echitatea procedurii. În plus, având în vedere materialul în posesia sa, nu există nici o încălcare a normelor procedurale de către apelul Curții de la Alba Iulia. 21. Având în vedere toate cele de mai sus, Curtea constată că nu a existat încălcare a substanței proprii ale dreptului reclamantului la un proces echitabil. 22. Rezultă că această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ §§ 3 a) și 4 din Convenție. ianuarie 2007 nu s-a ridicat niciodată în fața instanțelor interne. În acest sens, având în vedere toate materialele în posesia sa și, în măsura în care aceste plângeri intră în competența sa, Curtea constată că nu există nicio încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în aceste dispoziții în acest sens, prin urmare, aceste plângeri trebuie respinse, în temeiul articolului 35 §§ 1, 3 litera (a) și al articolului 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.
Application no. 43502/04
Alexandru TIVODAR
against Romania
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 2
October
2012 as a Committee composed of:
Egbert Myjer,
President,
Luis López Guerra,
Kristina Pardalos,
judges,
and Santiago Quesada,
Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 22 November 2004,
Having regard to the comments submitted by the Romanian Government and the observations in reply submitted by the applicant,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicant, Mr Alexandru Tivodar, is a Romanian national, who was born in 1948 and lives in Vulcan. He is represented before the Court by Mr
P.
F.
Kovacs, a lawyer practising in Vulcan.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their
Agent, Mrs I. Cambrea, from the Ministry of Foreign Affairs.
A.
The circumstances of the case
2.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
3.
The applicant retired on 19 January 1998. His
pension was determined on the basis of the Pension Act in force at the time, namely Law
no.
3/1977.
4.
Following the entry into force of the new Pension
Act on 1
March
2001, namely, Law no. 19/2000, the applicant lodged an action with a view to having his pension recalculated in accordance with the provisions of the new legislation.
5.
In a hearing held on 23 March 2004, the Hunedoara County
Court refused the applicant’s request to adduce as evidence a financial report. In a judgement delivered on the same date, the applicant’s action was dismissed with the reasoning that the new law did not impose an obligation to recalculate the pension rights of persons who retired between 1
January
1998 and 31 March 2001 which did not comply with certain criteria. The County Court concluded that the applicant, who retired during that period, should not benefit from having his pension recalculated on the basis of the new Pension Act.
6.
The applicant lodged an appeal on points of law, claiming,
inter
alia
, that similar cases had had a favourable outcome; that the case had been judged without an analysis of the merits and that the financial report that he had asked to be adduced to the case file had been dismissed.
7.
The Alba Iulia Court of Appeal, by a final decision of 11
October
2004 upheld the first-instance judgement, finding that the lower court had correctly interpreted and applied the law to the specific case.
B.
Relevant domestic law and practice
1.
Relevant domestic law
8.
The new Pension Act changed the method for calculating pensions from one based on a person’s final salary, to one that takes into account their contribution over their whole working life. The new method for calculation is based on the determination of an annual average point level calculated with reference to the person’s entire working life.
2.
Relevant domestic practice
9.
The applicant submitted a copy of a decision given on 20
April
2004, in which the Alba Iulia Court of Appeal allowed a similar claim for the recalculation of a pension on the basis of the new Pension
Act. In that decision it was concluded that for persons who retired between 1
January
1998 and 31 March 2001 the Pension Authority had a duty to recalculate the person’s pension on the basis of the average point level reached during their entire working life.
10.
The Government submitted copies of two
hundred
and
forty
six decisions in which the Alba Iulia Court of Appeal held that for persons who retired during the period concerned, the new law did not define the obligation for the Pension Authority to proceed to the recalculation of pensions based on the new system.
11.
The applicant raised several complaints under Article
6
§
1 of the
Convention: that his case was judged without an analysis of the merits; that he was not allowed to adduce evidence; that in the appeal proceedings he received the defendant’s arguments only on the day of the hearing; that similar cases reviewed by the same court of appeal received conflicting decisions.
12.
By a letter of 16 January 2007, the applicant complained that he was discriminated against in relation to other citizens who had worked under similar circumstances and who benefitted from higher pension rights than him.
He further complained of the fact that his decision to retire was unlawfully issued only on 19 January 1998, even though his request for retirement was submitted in December
1997.
He complained that the new Pension Act has been amended numerous times by Government Emergency Ordinances, which is contrary to the Romanian
Constitution and leads to a state of legislative uncertainty.
A.
Article 6 § 1 of the Convention
13.
The applicant complained that the same court of appeal had applied conflicting case-law to identical claims and it had decided his case wrongly. He relied in substance on Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows:
“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”
14.
The Government contended that the Alba Iulia Court
of
Appeal had a consistent approach in respect of civil actions concerning the recalculation of pension rights in the light of the new Pension Act. It ruled that persons who retired between 1
January
1998 and 31
March
2001 were not automatically entitled to the recalculation of their pension rights in accordance with the new legislation. They submitted copies of two
hundred and forty six decisions delivered on the relevant period by the Alba
Iulia Court
of
Appeal. They maintained that the applicant had not properly argued and/or documented his complaint of inconsistent case
‑
law; except from a copy of one conflicting decision, submitted together with his initial application he had not submitted any other evidence in this respect.
15.
In its Grand Chamber judgment in
Nejdet Șahin and Perihan
Șahin v.
Turkey
([GC], no. 13279/05, 20
October
2011), the Court reiterated the main principles applicable in cases concerning the issue of conflicting court decisions (§§ 49-58). These can be summarised as follows:
(i)
It is not the Court’s function to deal with errors of fact or law allegedly committed by a national court unless and in so far as they may have infringed rights and freedoms protected by the Convention (see
García
Ruiz v. Spain
[GC], no. 30544/96, §
1999
‑
I). Likewise, it is not its function, save in the event of evident arbitrariness, to compare different decisions of national courts, even if given in apparently similar proceedings, as the independence of those courts must be respected (see
Ādamsons
v.
Latvia
, no. 3669/03, § 118, 24
June
2008);
(ii)
The possibility of conflicting court decisions is an inherent trait of any judicial system which is based on a network of trial and appeal courts with authority over the area of their territorial jurisdiction. Such divergences may also arise within the same court. That, in itself, cannot be considered contrary to the Convention (see
Santos Pinto v. Portugal
, no.
39005/04, §
41, 20
May
2008, and
Tudor Tudor v. Romania
, no.
21911/03, §
29, 24
March
2009);
(iii)
The criteria that guide the Court’s assessment of the conditions in which conflicting decisions of different domestic courts ruling at last instance are in breach of the fair trial requirement enshrined in Article
6
§
1 of the Convention consist in establishing whether “profound and long
‑
standing differences” exist in the case-law of the domestic courts, whether the domestic law provides for machinery for overcoming these inconsistencies, whether that machinery has been applied and, if appropriate, to what effect (see
Iordan Iordanov and Others v.
Bulgaria
, no.
23530/02, §§
49-50, 2 July 2009; see also
Beian v.
Romania
(no.
1)
, no.
30658/05, §§
34
‑
‑
V (extracts);
Ștefan and Ștef
v.
Romania
, nos. 24428/03 and 26977/03, §§ 33-36, 27
January
2009; and
Ștefănică and Others v. Romania
, no. 38155/02, §
36, 2
November
2010);
(iv)
The principle of legal certainty guarantees,
inter
alia
, a certain stability in legal situations and contributes to public confidence in the courts. The persistence of conflicting court decisions, on the other hand, can create a state of legal uncertainty likely to reduce public confidence in the judicial system, whereas such confidence is clearly one of the essential components of a State based on the rule of law (see
Paduraru v.
Romania
, §
98, no. 63252/00, ECHR 2005-XII (extracts);
Vinčić and Others v. Serbia
, nos.
44698/06 and others, § 56, 1 December 2009; and
Ștefănică and Others
, cited above, §
38).
16.
In order to assess the conditions in which conflicting decisions of domestic courts ruling at last instance are in breach of the fair trial requirement enshrined in Article 6 § 1 of the Convention, the Court will first of all examine whether “profound and long-standing differences” exist in the case
‑
law of the domestic courts (see, for instance,
Albu and Others
v.
Romania
, nos. 34796/09 and 63 other applications, §
34, 10
May
2012).
17.
Turning to the present case, the Court notes that the applicant’s request for the recalculation of his pension rights in accordance with the New
Pension
Act was dismissed by the Alba Iulia Court
of
Appeal on 11
October
2004.
18.
The Court further notes that the applicant had submitted only one copy of a conflicting decision of the same court of appeal, even though he contented that he knows of some fifty other decisions with an outcome different than his. It also notes that the Government had submitted copies of two hundred forty six decisions delivered on the relevant period by the same court of the appeal dismissing similar requests for the recalculation of the pension rights.
19.
The Court considers therefore that the decision invoked by the applicant could be considered as an exception to the case-law, rather than the other way round. In such circumstances, it cannot be said, at least in so far as the applicant is concerned, that there had been “profound and long
‑
standing differences” in the relevant case-law, nor that this had resulted in judicial uncertainty, during the period in question.
20.
It should also be noted that the decision of 11
October
2004 concerning the applicant was duly reasoned, in terms of the facts and the law and the interpretation made by the Alba Iulia Court
of
Appeal of the facts submitted to it for examination cannot be said to have been arbitrary, unreasonable or capable of affecting the fairness of the proceedings. Furthermore, in the light of the material in its possession, there is no appearance of violation of any procedural rules by the Alba
Iulia Court
of
Appeal.
21.
Having regard to all of the above, the Court finds that there has been no breach of the very substance of the applicant’s right to a fair trial.
22.
It follows that this complaint is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and
4 of the Convention.
B. Remaining complaints
23.
The Court notes that the complaints raised in the applicant’s letter of 19
January
2007 were never raised before the domestic courts.
That being so, having regard to all the materials in its possession, and in so far as these complaints fall within its competence, the Court finds that there is no appearance of a violation of the rights and freedoms set out in these provisions in that respect. It follows that these complaints must be rejected, pursuant to Article 35 §§ 1, 3(a) and
4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Declares
the application inadmissible.
Santiago Quesada
Egbert Myjer
Registrar
President