Decizia nr. 14307/05 Viorica PRINTZ împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 12 martie 2013 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători, Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 31 martie 2005, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul României și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Viorica Printz, este un cetățen român care s-a născut în 1947 și trăiește în Clinceni. Guvernul Român (“Guvernul”) a fost reprezentat de acestea Agent, dna Irina Cambrea, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a fost prezentată de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Retragerea a fost retrasă la 31 decembrie 1999. Pensiunea sa a fost determinată pe baza Legii de Pensiuni în vigoare la momentul respectiv, și anume Legea nr. 3/1977. După intrarea în vigoare a Noului Lege de Pensiuni la 1 martie 2001, și anume Legea nr. 19/2000, reclamantul a depus o acțiune în vederea recalculării pensiilor în conformitate cu dispozițiile noilor legislații. Prin decizia finală din 4 octombrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea reclamantului. Legea și practicile interne relevante Extractele relevante ale dreptului și practicii interne sunt descrise în cazul Tivodar v. România (nr. 43502/04, §§ 8-10, 2 octombrie 2012). COMPLAINTA Invocând art. 6 1 din Convenție, reclamantul se plânge că acțiuni similare au fost permise de aceeași instanță de recurs, în timp ce reclamația ei a fost respinsă. În temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plâng că, ca urmare a unei interpretații nelegiuite a legii, Curtea Reclamantul s-a plâns că aceeași instanță de recurs a aplicat o jurisprudență contradictorie la afirmații identice și că a hotărât în mod nedrept cazul ei; de aceea, a fost privată de dreptul ei de a recalcula pensia. Ea s-a bazat pe articolele 6 § 1 din Convenția și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția care, în măsura în care este relevantă, au citit: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucurarea pașnică a sa posesiunile. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale, cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Guvernul a susținut că problema juridică susținută în acest caz nu se referă la o jurisprudență contradictorie în sine. În acest sens, guvernul a făcut referire la cele 246 de decizii prezentate în cauza Tivodar (citată mai sus), în care Curtea de Apel Alba Iulia a considerat că, pentru persoanele care s-au retras pe parcursul perioadei în cauză, noua lege nu impune Autorității Pensiunilor obligația de a recalcula pensia pe baza Noului Pensiune. Curtea reamintește că, pentru a evalua condițiile în care hotărârile conflictuale ale instanțelor interne de judecată în ultima instanță sunt încălcate obligația de judecată echitabilă consemnată la art. 6 1 din Convenție, Curtea va examina în primul rând dacă „diferențe profundate și de lungă durată” există în jurisprudența instanțelor interne (a se vedea, de exemplu, Albu și alții România , nr. 34796/09 și 63 alte cereri, 34, 10 mai 2012). În ceea ce privește prezentul caz, Curtea constată că reclamantul a prezentat doar o copie a unei decizii contradictorii ale aceleiași instanțe de recurs, în timp ce Guvernul a făcut trimitere la exemplarele prezentate de 246 de decizii în cazul Tivodar, prezentate în perioada relevantă de către aceeași instanță de recurs, respingând cereri similare de recalculare a drepturilor de pensie. Prin urmare, Curtea consideră că hotărârea invocată de către reclamant ar putea fi considerată o excepție la jurisprudența, mai degrabă decât în altă privință. În astfel de circumstanțe, nu se poate spune că au existat „diferențe pronunțate și de lungă durată” în jurisprudența relevantă (a se vedea Frimu și altele împotriva României, nr. 45312/11, 51, 13 noiembrie 2012). Curtea observă că plângerea reclamantului în acest caz, privind soluțiile divergente adoptate de aceeași instanță de recurs pentru recalcularea drepturilor de pensie, este similară, respectiv identică cu cele respinse în cazurile citate anterior, Frimu și Tivodar. Într-adevăr, prezentul caz nu ridică nicio problemă nouă și nu aduce nicio nouă informație care să permită Curții să ajungă la o concluzie diferită de cea de mai sus. Prin urmare, în ceea ce privește raționarea detaliată prevăzută în Frimu și Tivodar , Curtea constată că plângerea de mai sus în temeiul articolului 6 1 din convenție este în mod manifest nefondată în sensul articolului (a) și trebuie respins în conformitate cu art. 4 din Convenție. În plus, în ceea ce privește plângerea reclamantului cu privire la privarea dreptului ei de a-și recalcula pensia, nu există nici o indicație că, în momentul în care a fost respinsă acțiunea reclamantului, a existat o jurisprudență reglementată care să susțină cererea ei. Reclamantul nu a avut o posesiune în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Albu și alții , citat mai sus, § 47). Prin urmare, plângerea de mai sus este inadmisibilă ca fiind incompatibilă ratione materiae , în conformitate cu articolele 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului
Application no. 14307/05
Viorica PRINTZ
against Romania
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 12
March
2013 as a Committee composed of:
Alvina Gyulumyan,
President,
Kristina Pardalos,
Johannes Silvis,
judges,
Marialena Tsirli,
Deputy Section Registrar
.
Having regard to the above application lodged on 31
March
2005,
Having regard to the observations submitted by the Romanian Government and the observations in reply submitted by the applicant,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Ms Viorica Printz, is a Romanian national who was born in 1947 and lives in Clinceni.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their
Agent, Ms Irina Cambrea, from the Ministry of Foreign Affairs.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant retired on 31
December
1999.Her pension was determined on the basis of the Pension Act in force at the time, namely Law
no.
3/1977.
Following the entry into force of the new Pension Act on 1
March
2001, namely, Law no.
19/2000, the applicant lodged an action with a view to having her pension recalculated in accordance with the provisions of the new legislation.
By a final decision of 4
October
2004, the Alba Iulia Court of Appeal dismissed the applicant’s action.
B.
Relevant domestic law and practice
The relevant extracts of the domestic law and practice are described in the case of
Tivodar v. Romania
(no.
43502/04, §§
8-10, 2
October
2012).
Invoking Article 6
§
1 of the Convention, the applicant complains that similar actions have been allowed by the same court of appeal, whereas her claim was dismissed. Under Article
1 of Protocol No.
1 to the Convention, the applicant complains that as a result of a wrongful interpretation of the law, the Court
of
Appeal of Alba Iulia has deprived her of her right to have her
pension recalculated.
The applicant complained that the same court of appeal had applied conflicting case-law to identical claims and that it has decided her case wrongly; thus, she was deprived of her right to have her pension recalculated. She relied on Articles 6 § 1 of the Convention and
1 of Protocol
No.
1 to the Convention which, in so far as relevant read:
Article 6 § 1
“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”
Article 1 of Protocol No. 1
“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his
possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.
The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”
The Government contended that the legal issue raised in the present case did not relate to a conflicting case-law
per se.
In this regard, the Government referred to the 246
decisions submitted in
Tivodar
case (cited above),
in which the Alba Iulia Court of Appeal held that for persons who retired during the period concerned, the new law did not impose an obligation to the Pension Authority to recalculate their pension on the basis of the New Pension. The applicant contented that she knows of some 100
other decisions with an outcome different than hers, but had submitted only one decision.
The Court recalls that in order to assess the conditions in which conflicting decisions of domestic courts ruling at last instance are in breach of the fair trial requirement enshrined in Article 6
§
1 of the Convention, the Court will first of all examine whether “profound and long-standing differences” exist in the case
‑
law of the domestic courts (see, for instance,
Albu and Others
v.
Romania
, nos.
34796/09 and 63 other applications,
§
34, 10
May
2012).
Turning to the present case, the Court notes that the applicant had submitted only one copy of a conflicting decision of the same court of appeal, while the Government referred to the submitted copies of 246
decisions in the case of
Tivodar
delivered on the relevant period by the same court of the appeal dismissing similar requests for the recalculation of the pension rights.
Therefore, the Court considers that the decision invoked by the applicant could be considered as an exception to the case-law, rather than the other way round. In such circumstances, it cannot be said, that there had been “profound and long
‑
standing differences” in the relevant case-law (see
Frimu and others v. Romania,
no.
45312/11,
§
51, 13
November
2012).
The Court observes that the applicant’s complaint in the present case, concerning the diverging solutions adopted by the same court of appeal for the recalculation of pension rights, is similar, respectively identical to those which were rejected in the above cited
Frimu
and
Tivodar
cases.
Indeed the present case raises no new issue and brings no new information allowing the Court to reach a different conclusion than that reached in the above cases.
Thus, with reference to the detailed reasoning set out in
Frimu
and
Tivodar
, the Court finds that the above complaint under Article 6
§
1 of the Convention is similarly manifestly ill-founded within the meaning of Article
35
§
3
(a) and must be rejected under Article
35
§
4 of the Convention.
Furthermore, concerning the applicant’s complaint about being deprived of her right to have her pension recalculated, there is no indication that, by the time the applicant’s action was dismissed, there was a settled case-law supporting her claim. It follows that the applicant did not have a possession within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 (see
Albu and Others
, cited above, §
47).
The above complaint is therefore inadmissible as being incompatible
ratione
materiae
, in accordance with Article
35
§§
3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Declares
the application inadmissible.
Marialena Tsirli
Alvina Gyulumyan
Deputy Registrar
President