CtEDO 26.03.2013 Auto

MITRICĂ v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
26.03.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MITRICĂ v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 39921/03 a treia secțiune a secțiunii TIRD Victor MITRICĂ și alții împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 26 martie 2013 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 14 august 2003, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 28 noiembrie 2012 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, dl Victor Mitrica și dl Nicolae Mitrica, sunt cetățeni români născuți în 1962 și, respectiv, în 1924. Al doilea reclamant a murit în 2005 și cererea a fost urmărită de moștenitorii săi, și anume prima reclamantă și soția sa, dna Oprina Mitrica. Ambele locuiesc în Craiova, județul Dolj. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dna Catrinel Brumar și Irina Cambrea, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 iunie 2000, o societate privată deținută colectiv („societatea”) în care ambii solicitanți au deținut acțiuni în cadrul procedurilor de liquidare. Reclamanții au fost înrolați ca creditori în ceea ce privește salariile pierdute (primul reclamant) și închirierea nerambursată (al doilea reclamant târziu), creanțe care trebuiau aplicate la redistribuirea activelor și a bunurilor societății lichidate. Curtea responsabilă de procedurile de lichidare (Cortea județului Dolj) a examinat mai multe acuzații de încălcare efectuate de persoanele aflate în controlul societății, cum ar fi tranzacționarea ilegală și frauduloasă, care au cauzat prejudiciu organismului general al creditorilor. În aceste ocazii (deciziile din 2 octombrie 2001 și 13 noiembrie 2002) a anulat mai multe vânzări subpreț care l-au făcut incapabil să își plătească datoriile creditorilor. Cu toate acestea, niciuna dintre activele nu a fost reintegrată la patrimoniul societății. Acțiunea este încă în suspensie în primă instanță în fața aceleiași instanțe. Astfel, perioada care trebuie luată în considerare se ridică până la douăsprezece ani și peste șapte luni la un nivel de competență. COMPLAINTE Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. Având în vedere același articol, ei au formulat plângeri suplimentare cu privire la rezultatul și lipsa de echitate a deciziilor interioare dictate în timpul procedurii de liquidare, susținând că instanțele interne nu și-au îndeplinit obligațiile de supraveghere și de control, în conformitate cu cerințele acestor proceduri. În sfârșit, ei se plângeau că modul în care instanța internă a abordat creanțele lor și-a redus semnificativ șansele de recuperare a daunelor monetare, fapt care, în opinia lor, a încălcat garanțiile prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1. Reclamanții se plângeau de durata procedurii, se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, fiecare are dreptul la o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Declarația unilaterală a Guvernului După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 28 noiembrie 2012, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor legate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, că există o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește întârzierea excesivă a procedurii interne. Guvernul este dispus să plătească reclamanților doar ca satisfacție a sumei de 5,760 EUR, în comun, pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă trebuie să acopere toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc contului personal indicat de solicitanți în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” Poziția reclamanților Prin scrisoarea din 4 ianuarie 2013, reclamanții au indicat că nu sunt satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că suma propusă este inacceptabil scăzută. Evaluarea Curții Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007; Abramiuc v. România , nr. 37411/02 , § 103-109, 24 februarie 2009; și Matica v. România , nr. 19567/02 , § 24, 2 noiembrie 2006). având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele atribuite în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă) Prin urmare, această parte a cererii ar trebui să fie eliminată din listă. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenele declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Alte plângeri Referindu-se la alte articole ale Convenției și la protocoalele sale, reclamanții se plângeau de aspecte suplimentare legate de procedurile de mai sus. Având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care aceste plângeri intră în competența sa, și observând, în special, că procedurile încurcate sunt încă în așteptare în fața instanțelor interne, Curtea constată că nu apare încălcarea drepturilor și libertăților prevăzute în aceste dispoziții în acest sens. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1, 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurii și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Declarați restul cererii inadmisibil. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă