Petrescu și alții împotriva României

Decizia nr. 25714/04 Dan Costin PETRESCU împotriva României și a altor 3 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 26 martie 2013 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, Kristina Pardalos, Johannes Silvis și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferite date, astfel cum se indică în anexă, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat la 4 februarie 2013 cere Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții sunt toți cetățenii români ale căror informații sunt incluse în tabelul anexat.

În cererea nr. 876/06, reclamantul deține, de asemenea, cetățenia germană, în timp ce reclamantul în cerere nr. 1057/07 deține, de asemenea, cetățenia maghiară și americană. Guvernul român (“Guvernul”) au fost reprezentați de agenții lor, dna Irina Cambrea și dna Catrinel Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Guvernurile germane și maghiare, fiind informate de grefierul dreptului de intervenție (art. 36 § 1 din Convenția și art. (a) din Regulamentul Curții), nu se foloseau de acest drept. Toate cererile se referă la legislația privind închirierile de închirieri care a pus reclamanții în imposibilitatea de a exercita pe deplin drepturile lor de proprietate. Faptele și situația juridică în toate cazurile sunt similare, dacă nu identice, cu cele prezentate în cazul principal al Radovici și Stănescu c. România (n. 68479/01, 71351/01 și 71352/01, CEDH 2006 ...XIII (extracte)).

Mai exact, în ciuda faptului că are o decizie finală de recunoaștere a proprietății lor asupra imobilului naționalizat, reclamanții au fost împiedicați în bucuria de posesiunile lor, deoarece acordurile de închiriere preexistente încheiate între chiriași și diferite organisme de stat au fost prelungite fie fără plata unei chirie sau cu o chirie fixată la un nivel substanțial scăzut. Informațiile esențiale referitoare la fiecare reclamant sunt găsite în anexă. COMPLAINTE Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind incapacitatea prelungită de a utiliza bunuri care au fost returnate la ei și/sau de a obține chirie din ea. Unele dintre reclamante au prezentat, de asemenea, diverse alte plângeri în ceea ce privește aceleași seturi de proceduri, ale căror detalii se găsesc în anexă.

DREPTUL având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să se alăture acestora. Reclamanții se plângeau de incapacitatea de a elimina proprietatea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.

Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau sancțiuni.” Declarațiile unilaterale ale Guvernului După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluționare prietenoasă, prin scrisorile trimise la 14 noiembrie 2012 și, respectiv, la 4 februarie 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării chestiunilor formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din convenție.

Prin aceste declarații, autoritățile române au recunoscut că legislația privind închirierile de închirieri a încălcat dreptul reclamanților de a elimina proprietățile lor, în contravenție cu garanțiile prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. De asemenea, au declarat că sunt gata să plătească reclamanților sumele tabulate mai jos. Partea relevantă a fiecărei declarații se menționează după cum urmează: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, că există o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția cu privire la dreptul reclamantului de a elimina [su] bunuri. Guvernul este dispus să plătească reclamantului ca satisfacție echitabilă suma de 2.700 EUR, suma pe care ei consideră rezonabilă în lumina cazului Curții Legea.

Această sumă trebuie să acopere toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile. Această sumă va fi plătită [în lei români] la contul personal indicat de reclamant în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale.

Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să declare că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” Pozițiile reclamanților În răspuns, reclamanții au exprimat opinia că sumele menționate în declarațiile guvernului sunt inacceptabil scăzute și, prin urmare, au refuzat sumele propuse de Guvern. Evaluarea Curții Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol.

art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03).

Curtea a avut deja posibilitatea de a examina legislația impugată privind închirierile de închiriere în mai multe cereri împotriva României.

Acesta a susținut că sistemul, astfel cum a fost introdus de Ordinul Guvernului de Urgență nr. 40/1999, a impus o sarcină excesivă proprietăților în ceea ce privește capacitatea lor de a elimina proprietăți și a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție pe acest cont (a se vedea Radovici și Stănescu c. România , nos , 68479/01 , 71351/01 și 71352/01 , § 90, CEDH 2006 ...XIII (extras), Popescu și Toader c. România , nr. 27086/02 , § 38, 8 martie 2007, și Postolache c. România . , nr. 24171/02, § 35, 16 decembrie 2008). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și sumele de compensare propuse – care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererilor (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea cererilor (articolul în amendă Prin urmare, această parte a cererilor ar trebui să fie eliminată din lista.

În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererile ar putea fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Alte plângeri Referindu-se la alte articole ale Convenției și la protocoalele sale, unele dintre reclamante se plângeau de aspecte suplimentare legate de procedura de mai sus. Având în vedere toate materialele în posesia sa și, în măsura în care aceste plângeri intră în competența sa, Curtea constată că nu există nicio încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în aceste dispoziții, prin urmare, această parte a cererilor trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 1, 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea se alătură în unanimitate cererilor; ia act de termenii declarațiilor guvernului contestat în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; hotărăște să ia această parte din cererile din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 (c) din Convenție; Declarați restul cererilor inadmisibil. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului ANEXA nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului, data nașterii, locul de reședință, numele reprezentantului (dacă există) Procedura de evacuare Data declarației unilaterale și a compensației oferite (Euros) Alte plângeri 25714/04 Locată la 7 aprilie 2004 Dan Costin PETRESCU 3 august 1968, București.

- Reclamantul a devenit proprietarul apartamentului în 1995; - Hotărârea finală din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel din București respingând acțiunea reclamantului. 14 noiembrie 2012 și 4 februarie 2013 2.700 art. 6 § 1 (justivitate a procedurii); art. 8 art. 14 876/06 Lojat la 13 decembrie 2005 Cristina CRINTEANU 19 ianuarie 1941, Solingen, Germania. Reprezentat de S.C.A. “Bîrsan, Popescu și Asociați”, (firma de lege din București). - Reclamantul a devenit proprietarul casei în 1996; - Decizia finală din 14 iunie 2005 a Curții Înalte de Casare și Justiție respingând acțiunea reclamantului. 14 noiembrie 2012 și 4 februarie 2013 2.700 art. 6 § 1 (lungimea procedurii). 48342/06 Lodgedd la 23 noiembrie 2006 Elena Cornelia PURCAREA 1 mai 1977, Brașov, județul Brașov.

- Reclamantul a devenit proprietarul casei în discuție în 2003; - Hotărârea finală din 25 octombrie 2006 a Curții de județ Brasov respingând acțiunea reclamantului 14 noiembrie 2012 și 4 februarie 2013 2.700 1057/07 Lodgedd la 20 octombrie 2006 Ana-Maria TÎRU (în prezent MOT) 17 august 1945, Seattle, SUA. Reprezentat de Edith Sărăcuțiu, avocat practicant în Târgu-Mureș, județul Mureș. - Reclamantul a devenit proprietarul apartamentului în 2003; - Decizia finală din 25 aprilie 2006 a Curții de Apel Târgu-Mureș respingând acțiunea reclamantului. 14 noiembrie 2012 și 4 februarie 2013 2.700

THIRD SECTION

DECISION Application no. 25714/04 Dan Costin PETRESCU against Romania and 3 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 26 March 2013 as a Committee composed of: Alvina Gyulumyan, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on various dates, as indicated in the Annex, Having regard to the declarations submitted by the respondent Government on 4 February 2013 requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ reply to these declarations, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicants are all Romanian nationals whose particulars are included in the appended table. In application no. 876/06 the applicant also holds German citizenship, while the applicant in application no. 1057/07 also holds Hungarian and American citizenship. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agents, Ms Irina Cambrea and Ms Catrinel Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs. The German and Hungarian Governments, having been informed by the Registrar of the right to intervene (Article 36 § 1 of the Convention and Rule 44 § 2 (a) of the Rules of the Court), did not avail themselves of this right. All applications concern the legislation on rental leases which placed the applicants in the impossibility to fully exercise their property rights.

The facts and legal situation in all cases are similar, if not identical, to those presented in the leading case of Radovici and Stănescu v. Romania (nos. 68479/01, 71351/01 and 71352/01, ECHR 2006 ‑ ...XIII (extracts)). More precisely, despite having a final decision acknowledging their ownership over nationalised real estate, the applicants were hindered in the enjoyment of their possessions, as the pre-existing lease agreements concluded between the tenants and various State bodies have been prolonged either without the payment of any rent or with a rent fixed at a substantially low level. The essential information relating to each applicant is to be found in the annex. COMPLAINTS 1. The applicants complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention of the prolonged inability to use property that had been returned to them and/or to obtain rent from it.

2. Some of the applicants also raised various other complaints in respect of the same sets of proceedings, the details of which are to be found in the annex. THE LAW Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to join them. A. Complaints under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention concerning the inability to fully exercise property rights The applicants complained about the inability to dispose of their property under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. This provision provides as follows: “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.” 1. The Government’s unilateral declarations After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by letters sent on 14 November 2012 and 4 February 2013 respectively, the Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issues raised by the applications. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention.

By these declarations the Romanian authorities acknowledged that the legislation on rental leases had infringed on the applicants’ rights to dispose of their property, contrary to the guarantees set down in Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. They also declared that they were ready to pay the applicants the sums tabulated below. The relevant part of each declaration reads as follows: “The Government declare, by way of this unilateral declaration, their acknowledgement of the existence of a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention regarding the applicant’s right to dispose of [his/her] property. The Government are prepared to pay to the applicant as just satisfaction the sum of EUR 2,700, amount which they consider reasonable in the light of the Court’s case ‑ law.

This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable [in Romanian lei] to the personal account indicated by the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Therefore, the Government respectfully invite the Court to rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.” 2. The applicants’ positions In reply, the applicants expressed the view that the sums mentioned in the Government’s declarations were unacceptably low and therefore refused the amounts proposed by the Government. 3. The Court’s assessment The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o.

v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03). The Court has already had the opportunity to examine the impugned legislation on rental leases in several applications against Romania. It held that the system, as introduced by the Government Emergency Ordinance no. 40/1999, had imposed an excessive burden on landlords in terms of their ability to dispose of property and had found a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention on this account (see Radovici and Stănescu v. Romania , nos.

68479/01, 71351/01 and 71352/01, § 90, ECHR 2006 ‑ ...XIII (extracts), Popescu and Toader v. Romania , no. 27086/02, § 38, 8 March 2007, and Postolache v. Romania , no. 24171/02, § 35, 16 December 2008). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, as well as the amounts of compensation proposed – which are consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the applications (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, this part of the applications should be struck out of the list.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations, the applications could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). B. Other complaints Referring to other Articles of the Convention and its protocols, some of the applicants complained of further aspects related to the above proceedings. Having regard to all the materials in its possession, and in so far as these complaints fall within its competence, the Court finds that there is no appearance of a violation of the rights and freedoms set out in these provisions in that respect. It follows that this part of the applications must be rejected pursuant to Article 35 §§ 1, 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Joins the applications; Takes note of the terms of the respondent Government’s declarations under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike this part of the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the applications inadmissible. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Deputy Registrar President ANNEX No. Application no. Introduction date Applicant’s name, date of birth, place of residence, name of representative (if any) Eviction proceedings Date of the unilateral declaration and compensation offered (Euros) Other complaints 25714/04 Lodged on 7 April 2004 Dan Costin PETRESCU 3 August 1968, Bucharest.

- The applicant became the owner of the flat in 1995; - Final decision of 8 October 2003 of Bucharest Court of Appeal rejecting the applicant’s action. 14 November 2012 and 4 February 2013 2,700 Article 6 § 1 (fairness of the proceedings); Article 8 Article 14 876/06 Lodged on 13 December 2005 Cristina CRINTEANU 19 January 1941, Solingen, Germany. Represented by S.C.A. “Bîrsan, Popescu and Associates”, (law firm in Bucharest). - The applicant became the owner of the house in 1996; - Final decision of 14 June 2005 of the High Court of Cassation and Justice rejecting the applicant’s action. 14 November 2012 and 4 February 2013 2,700 Article 6 § 1 (length of the proceedings). 48342/06 Lodged on 23 November 2006 Elena Cornelia PURCAREA 1 May 1977, Brașov, Brașov County.

- The applicant became the owner of the house at issue in 2003; - Final decision of 25 October 2006 of Brasov County Court rejecting the applicant’s action . 14 November 2012 and 4 February 2013 2,700 - 1057/07 Lodged on 20 October 2006 Ana-Maria TÎRU (now MOT) 17 August 1945, Seattle, USA. Represented by Edith Sărăcuțiu, lawyer practising in Târgu-Mureș, Mureș County. - The applicant became the owner of the flat in 2003; - Final decision of 25 April 2006 of the Târgu-Mureș Court of Appeal rejecting the applicant’s action. 14 November 2012 and 4 February 2013 2,700 -