CtEDO 29.05.2012 Auto

ANGELESCU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
29.05.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ANGELESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 16374/03 Ioana ANGELESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 29 mai 2012 în calitate de comitet compus din: Egbert Myjer, Președinte, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 25 aprilie 2003, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Ioana Angelescu, este un național român care s-a născut în 1948 și locuiește în Munchen. Solicitarea ei a fost depusă la 25 aprilie 2003. Guvernul român (“ Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna Irina Cambrea. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 septembrie 1998 a fost admisă cererea de restituire a tatălui reclamant în ceea ce privește bunurile imobile naționalizate. El a primit înapoi o casă cu anexe. La 7 martie 2001, reclamantul a solicitat expulzarea G.F., locatarul care ocupă casa reclamantului. Prin decizia finală din 1 octombrie 2002 Curtea de Apel Ploiesti a respins acțiunea reclamantului din cauza faptului că chiriașul a avut dreptul de a rămâne în domiciliul reclamantului deoarece a încheiat legal un acord de locație pe baza ordonanței de urgență nr. 40/1999. Această decizie a devenit finală la 11 octombrie 2002. Legislația internă relevantă este descrisă în Radovici și Stănescu c. România , nos. 68479/01, 71351/01 și 71352/01, § 57, CEDH 2006 ...XIII (extracte). COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la încălcarea dreptului ei la proprietate din cauza sistemului legislației de urgență privind acordurile de locație. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la imparțialitatea procedurii în care a fost implicat reclamantul. HOTĂRÂREA Guvernul a susținut că, întrucât decizia finală a reclamantului a devenit finală la 11 octombrie 2002 și că reclamantul a depus prezenta cerere la 28 aprilie 2003, cererea ar trebui respinsă în termen de timp. Reclamantul nu a prezentat nicio observație cu privire la obiecția preliminară a Guvernului. Curtea constată că acțiunea de evacuare a reclamantului a fost respinsă prin decizia finală din 1 octombrie 2002 a Curții de Apel Ploiesti. Această decizie a devenit finală la 11 octombrie 2002. Reclamantul a depus prezenta cerere la 25 aprilie 2003 care este de peste șase luni de la data în care hotărârea finală a devenit finală. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Marialena Tsirli Egbert Myjer Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă