GARLATI v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
GARLATI v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
Decizia nr. 29241/06 Gavril Antoniu GARLATI împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 12 martie 2013 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 14 iulie 2006, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dl Gavril Antoniu Garlati, este un național român, născut în 1946 și trăiește în Arad. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Ioana Kocsis-Josan, avocat practicant în Arad. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Irina Cambrea, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele și situația juridică din prezenta cerere sunt similare, dacă nu sunt identice, cu cele prezentate în principalul caz Radovici și Stănescu c. România , nos. 68479/01, 71351/01 și 71352/01, CEDH 2006 ...XIII (extracte). Mai exact, reclamantul este proprietarul de bunuri imobile care a fost ocupat în temeiul unui contract de închiriere încheiat cu statul. După căderea regimului comunist, proprietatea reclamantului a fost confirmată de către instanțe. Prin urmare, el a încercat, deși fără succes, să expulze chiriașii sau să încaseze în chirie din cauza lui. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind incapacitatea prelungită de a utiliza proprietatea care a fost returnată la el și de a obține chirie de la el. La 9 octombrie 2012, Curtea a primit declarația de decontare prietenoasă semnată de Guvern și, ulterior, acceptată de reclamant la 6 Noiembrie 2012 în temeiul căreia reclamantul a fost de acord să renunțe la orice nouă creanțe împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti suma de 3.000 euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Suma va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de nerespectare plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului