- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 10 ianuarie 2012
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Hristea împotriva României
Traducere în română Auto
Decizia nr. 13947/06 Aurel HRISTEA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 10 ianuarie 2012 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 5 aprilie 2006, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Dl Aurel Hristea este un cetățen român care s-a născut în 1953 și trăiește în Timisoara. Solicitarea sa a fost depusă la 5 aprilie 2006. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Irina Cambrea, din Ministerul Afacerilor Externe.
Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 aprilie 1998, reclamantul a introdus o procedură civilă împotriva unei terțe părți care solicită recunoașterea statutului său de moștenitor și a partiției ulterioare a unei moșteniri. Decizia finală a fost dictată la 30 noiembrie 2005 de Curtea de Apel Timișoara, după o perioadă de șapte ani și șapte luni pentru trei niveluri de competență. Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns de lungimea și nedreptatea procedurii. De asemenea, el s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la pretinsele sale drepturi de proprietate.
HOTĂRÂREA La 8 septembrie 2011, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul României propune să plătească, ex-grația domnului Aurel Hristea, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, 1.900 euro (o mie nouă sute de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Această sumă, care va acoperi toate daunele, va fi transformată în lei românesc la rata aplicabilă la data plății, și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 7 iunie 2011, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Aurel Hristea, observă că Guvernul României sunt dispus să-mi plătească ex-grația, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus peșterată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, 1.900 euro (o mie nouă sute de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.
Această sumă va fi convertită în Lei român la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.
Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct al grefierului
THIRD SECTION
DECISION Application no. 13947/06 Aurel HRISTEA against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 10 January 2012 as a Committee composed of: Ján Šikuta, President, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 5 April 2006, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The applicant, Mr Aurel Hristea, is a Romanian national who was born in 1953 and lives in Timisoara. His application was lodged on 5 April 2006. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Irina Cambrea, from the Ministry of Foreign Affairs.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 30 April 1998 the applicant brought civil proceedings against a third party seeking recognition of his status as heir and the subsequent partition of an inheritance. The final decision was rendered on 30 November 2005 by the Timișoara Court of Appeal, after a period of seven years and seven months for three levels of jurisdiction. COMPLAINTS Invoking Article 6 § 1 of the Convention, the applicant complained of the length and the unfairness of the proceedings. He also complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention regarding his alleged property rights.
THE LAW On 8 September 2011 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Romania offer to pay, ex gratia to Mr Aurel Hristea, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, 1,900 euros (one thousand nine hundred euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant. This sum, which is to cover all damages, will be converted into Romanian lei at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.
In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 7 June 2011 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Aurel Hristea, note that the Government of Romania are prepared to pay me ex gratia, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, 1,900 euros (one thousand nine hundred euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant.
This sum will be converted into Romanian Lei at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Romania in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties.
It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Marialena Tsirli Ján Šikuta Deputy Registrar President