CRISTESCU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
CRISTESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
Decizia nr. 75359/12 Horia Călin CRISTESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 16 decembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Kristina Pardalos, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 16 noiembrie 2012, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 16 septembrie 2014 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dl Horia Călin Cristescu, este un național român, care s-a născut în 1954 și trăiește în Cîmpeni. Guvernul român („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile în care a fost implicat. Procedura a durat opt ani și trei luni pentru trei niveluri de competență și sunt încă în așteptare. La 11 septembrie 2013, această plângere a fost comunicată Guvernului THE LEI După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, printr-o scrisoare din 22 de ani. Iulie 2014 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Prin scrisoarea din 25 august 2014, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că suma propusă este prea scăzută. La 16 septembrie 2014, Guvernul a prezentat o declarație actualizată, care prevede următoarele: „Le Gouvernement classé - au moyen de la préparation declaration unilatérale - qu’il reconnaît la dure excesiv de la procédure interne qui fait l’objet de la prix requéte devant la Cour. Le Gouvernement classé prêt à verser à M. Cristescu Horia Călin, à titre de satisfaction equitable, la somme de 1 080 EUR, montant qu’il considére comme raisonnable auvu de la jurisprudență de la Cour. Cette somme, qui couvrira tout prêt supérieur et moral, asi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requise, dans les trois moi suis la date de la notification de la décision de radiation du rôle adoptée par la Cour. A defaut de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce verse vaudra règlement définitif de l’affaire.” Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Vlad și alții c. România , nr. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, §§ 131-133 și 161, 26 noiembrie 2013). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Marialena Tsirli Dragoljub Popović Președintele adjunct al grefierului