PAROHIA URSATI-POLATA v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
PAROHIA URSATI-POLATA v. ROMANIA (CtEDO, 2011)
DIRECȚIUNEA TERZĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererilor nr. 20873/02, 23629/04 și 14912/05 de URSAȚI-POLATA PARISH, Gheorghe PETER și Ioan CHINDRIȘ împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (Secțiunea a treia), care așezează la 28 iunie 2011 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererile depuse la 29 ianuarie 2002, 24 martie 2004 și, respectiv, 15 aprilie 2005, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul României și de reclamanții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții sunt resortisanți români ai căror nume și informații suplimentare de identitate sunt indicate în tabelul adăugat. Guvernul român (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Primele două cereri se referă la litigii civile în ceea ce privește restituirea proprietăților. A treia cerere se referă la procedurile penale introduse împotriva reclamantului pentru nerespectare în biroul public. Detalii privind subiectul fiecărei cereri sunt incluse în tabelul anexat la prezentul regulament. COMPLAINTS Toți reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. Reclamantul în cererea nr. 20873/02 s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cu privire la încălcarea drepturilor sale de proprietate. Reclamantul în cererea nr. 23629/04 s-a plâns și în temeiul art. 6 § 1 din Convenție privind rezultatul procedurii și imparțialitatea judecătorilor. Reclamantul în cererea nr. 14912/05, de asemenea, s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la rezultatul procedurii, în temeiul articolului 6 § 2 cu privire la încălcarea dreptului său de a fi presupus nevinovat și în temeiul articolului 6 § 3 litera (d) cu privire la incapacitatea instanțelor interne de a auzi un martor. DIRECȚIUNEA cererilor având în vedere asemănarea chestiunilor juridice prezentate de aceste cereri, Curtea consideră oportună aderarea la acestea. Reclamanții se plângea că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile sau a oricărei acuzații penale împotriva sa, toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Guvernul a contestat acest argument. Curtea nu consideră necesară examinarea întregii argumente avansate de Guvern, deoarece, în orice caz, cererile sunt inadmisibile din motivele menționate mai jos. Curtea reamintește că, în materie penală, perioada care va fi luată în considerare în scopul evaluării raționalității duratei procedurii începe să se ruleze imediat ce o persoană este „acuzată” (a se vedea Eckle c. Germania , 15 iulie 1982, § 73, Serie A nr. 51). În cazurile civile, această perioadă începe de obicei la data în care reclamantul în cauză a devenit parte la procedură. În plus, Curtea constată că, în scopul calculului raționalității procedurii pe care le ia în considerare integralitatea procedurii, inclusiv apelurile extraordinare, cu condiția ca acestea să fie decisive pentru determinarea drepturilor și obligațiilor civile (a se vedea Poiss c. Austria) , 23 aprilie 1987, § 50, Serie A nr. 117). Cu toate acestea, în cazurile în care au fost depuse apeluri extraordinare, trebuie luate în considerare numai perioadele în care au fost în curs de procese extraordinare în fața instanțelor, excluzând astfel perioadele dintre adoptarea hotărârilor finale și obligatorii și anularea acestora (a se vedea Cerăceanu v. România (nr. 1) , nr. 31250/02, § 51, 4 martie 2008, Seregina c. Rusia , nr. 12793/02, § 92, 30 noiembrie 2006). Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că procedura a durat patru ani și zece luni pentru două nivele de competență în ceea ce privește cererea nr. 20873/02, nouă luni și opt zile pentru trei nivele de competență în ceea ce privește cererea nr. 23629/04 și șase ani și o lună pentru trei nivele de competență în ceea ce privește cererea nr. 14912/05. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII. Curtea constată că toate cele trei cazuri au fost de nivel mediu de complexitate. Curtea constată, de asemenea, că nu au existat întârzieri semnificative în cadrul procedurii care trebuie atribuite autorităților interne. 14912/05, Curtea remarcă, de asemenea, că procedurile erau în așteptare înaintea biroului procurorului, urmate de trei niveluri de jurisdicție, care au durat mai puțin de doi ani pentru fiecare nivel de jurisdicție. Reclamantul nu a fost niciodată încarcerat în această perioadă, iar riscul de a fi condamnat la o condamnare la închisoare a fost relativ redus în vederea acuzațiilor. În aceste circumstanțe, Curtea nu consideră că durata procedurii este incompatibilă cu jurisprudența sa în această privință (a se vedea Farcaș și alții c. România , nr. 67020/01, § 35, 10 noiembrie 2005 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Referindu-se la art. 6 §§ § 1, 2, 3 litera (d) și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plângeau de aspecte suplimentare legate de procedurile în care au fost implicați. Având în vedere toate materialele în posesia sa și, în măsura în care aceste plângeri intră în competența sa, Curtea constată că nu există nicio încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în aceste dispoziții în acest sens, prin urmare, această parte a cererilor trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în temeiul articolului 35 § 1, 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să se alăture cererilor; declara cererile inadmisibile. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct Registrului nr. de caz și data depunerii detaliilor Reclamantului Durata procedurii Subiectul 20873/02 29 ianuarie 2002 PAROHIA URSAȚI POLATA Începând: 29 septembrie 1995 (data în care reclamantul a depus o cerere de proprietate în temeiul Legii 18/1991). Sfârșitul procedurii obișnuite: 20 noiembrie 1997 Aprobarea apelului extraordinar al reclamantului: 23 decembrie 1998 (acuzarea Curții de district Târgu Jiu). Revocarea hotărârii care permit recursul extraordinar al reclamantului: 18 septembrie 2001 (amendament al Curții de apel Craiova). Lungimea procedurii: 4 ani și 10 luni. Acțiunea depusă de terți împotriva reclamantului pentru anularea unei decizii administrative emise în favoarea reclamantului în temeiul Legii 18/1991. 23629/04 24 martie 2004 PETER Gheorghe 21 octombrie 1999 (data depunerii acțiunii civile) Începând de la 3 februarie 2000 (reclamantul a devenit parte la procedură). Sfârșitul procedurii ordinare: 21 noiembrie 2000 (Curtea de Apel Timișoara a respins apelul reclamantului asupra punctelor de drept). Aprobarea apelului extraordinar al reclamantului: 13 februarie 2003 (alegerea Curții de Apel Timișoara). Aprobarea apelului extraordinar al celui de-al treilea: 11 iunie 2003 (amendament al Curții de Apel Timișoara). Aprobarea revizuirii de supraveghere depuse de Procurorul General în numele reclamantului: 20 octombrie 2005 (alegerea Curții Înalte de Casare și Justiție). Durata procedurii: 9 luni, 18 zile. Acțiunea depusă de terți pentru anularea acordului de vânzare a reclamantului pe un apartament. 14912/05 15 aprilie 2005 CHINDRIȘ Ioan, cetățean român, născut la 14 mai 1953, în județul Maramureș, care rezidă în Dragomirești, județul Maramureș, România, reprezentat de Jurj Vasile, avocat de drept februarie 1998 (începutul anchetei). Începând în februarie 1999 (prima declarație a reclamantului înaintea procurorului; data în care a fost informat despre acuzații). Sfârșit: 16 martie 2005 (jurimentul Curții Înalte de cassare și Justiție). Lungimea: 6 ani, 1 lună. Procedura penală interzisă împotriva reclamantului de nerespectare în funcție publică (art. 248 din Codul Penal din România). Prin hotărârea finală din 16 martie 2005, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a impus unei amenzi reclamantului pentru infracțiunea de nerespectare în funcție publică.