BULAI v. ROMANIA

Alexandru Ioan BULAI împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 12 aprilie 2011 în calitate de comitet compus din: Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 martie 2004, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Alexandru Ioan Bulai, este un național român care s-a născut în 1934 și trăiește în Bacau. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 noiembrie 2001, reclamantul a depus o acțiune în fața instanței din prima instanță a Galați, cerând anularea actului de proprietate al unei terțe părți cu privire la o bucată de teren pentru care a solicitat dreptul de restituire în temeiul legii nr. 18/1991. După trei casări succesive, acțiunea sa este încă în așteptare în fața instanței din prima instanță, după mai mult de nouă ani. Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns de lungimea și nedreptatea procedurii. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la pretinsele drepturi de proprietate. HOTĂRÂREA La 21 februarie 2011, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „I, Răzvan-Horațiu Radu, Agent al Guvernului în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul României propune să plătească exgrația suma de 2.800 euro (doi mii opt sute de euro) dlui Alexandru Ioan Bulai, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere toate daunele, va fi convertită în Lei român la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 25 ianuarie 2011, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Alexandru Ioan Bulai, observă că Guvernul României sunt dispuși să-mi plătească ex-grația suma de 2.800 euro (2.000 opt sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere toate daunele legate de plângerea în temeiul articolului 6 din Convenție, va fi convertită în Lei român la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Aspectele referitoare la restituirea terenurilor au fost stabilite prin aranjament prietenos cu autoritățile locale (a se vedea procesul-verbal al ședinței conciliatoare nr. 2247/12.04.2005, modificat de apendicele nr. 7877/17.11.2010, care nu au fost încă executate, dar care face obiectul așezării prietenoase)”. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Marialena Tsirli Egbert Myjer Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 24965/04

by Alexandru Ioan BULAI

against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 12

April 2011 as a Committee composed of:

Egbert Myjer,

President,

Luis López Guerra,

Mihai Poalelungi,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 22 March 2004,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Alexandru Ioan Bulai, is a Romanian national who was born in 1934 and lives in Bacau. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Răzvan-Horațiu Radu, from the Ministry of Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 20 November 2001, the applicant lodged an action before the first instance court of Galați, seeking the annulment of the property deed of a third party over a piece of land for which he was claiming the right to restitution under law no. 18/1991. After three successive cassations, his action is still pending before the first instance court, after more than nine years.

COMPLAINTS

Invoking Article 6 § 1 of the Convention, the applicant complained of the length and the unfairness of the proceedings. The applicant also complained under Article 1 of Protocol No.

1 to the Convention regarding his alleged property rights.

THE LAW

On 21 February 2011 the Court received the following declaration from the Government:

“I, Răzvan-Horațiu Radu, Agent of the Government before the European Court of Human Rights, declare that the Government of Romania offer to pay

ex gratia

the sum of 2,800 euros (two thousand eight hundred euros) to Mr Alexandru Ioan Bulai, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover all damages, will be converted into Romanian Lei at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on them, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 25 January 2011 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I, Alexandru Ioan Bulai, note that the Government of Romania are prepared to pay me

ex gratia

the sum of 2,800 euros (two thousand eight hundred euros) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover all damages regarding the complaint under Article 6 of the Convention, will be converted into Romanian Lei at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on them, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

The aspects regarding the restitution of land were set by friendly settlement with the local authorities (see the minutes of the conciliatory meeting no. 2247/12.04.2005, modified by the addendum no. 7877/17.11.2010, which have not been enforced yet but which make the object of the friendly settlement).”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Marialena Tsirli

Egbert Myjer

Deputy Registrar

President