SECȚIUNEA A TREIA CAUZA BĂLAȘA c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 21343/02) HOTĂRÂREA (Satisfacție echitabilă) STRASBURG 5 aprilie 2011 DEFINITIVF 05/07/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Bălasa c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care face parte dintr-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemela, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, judecători, și Marialena Tsirli, asistent adjunct al secțiunii, După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 martie 2011, Rend Hotărârea pe care o reprezintă, adoptată la această dată procedura La originea cazului se află o cerere (n 21343/02) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, Ion Bălașa, ( 1 Din cauza anulării unui titlu de proprietate care conferă reclamantului 5 hectare de teren.
Curtea a statuat, de asemenea, că a existat o încălcare a articolului 6 1 din Convenție din cauza inechitabilității procedurii care s-a încheiat prin Hotărârea din 26 noiembrie 2001 a Curii de Apel de la Ployești (lașa România, nr 21143/02, 20 aprilie 2010). 41 din Convenție, reclamantul solicita o satisfacție echitabilă de 311 850 000 de lei românești ( Problema aplicării articolului 41 din convenție care nu se află în stare de fapt, Curtea l-a rezervat și a invitat părțile să îi prezinte în scris, în termen de șase luni de la data la care hotărârea ar fi devenit definitivă, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem) 74 și punctul 5 din dispozitiv.
Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații. ÎN DREPT, în conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pentru valoarea de 5 hectare de teren, acesta furnizează în acest sens un proces-verbal întocmit în 1994, de o bancă, cu ocazia unei cereri de credit depuse de acesta. Acest document a estimat valoarea terenului la 311 850 000 de lei românești (adică, conform calculelor efectuate de solicitant, aproximativ 180 de milioane USD (echivalentul a 130 000 de lei românești).
EUR). Reclamantul a depus, de asemenea, la dosar un raport de expertiză întocmit de un expert imobiliar care încheie cu o valoare de piață de 205 223 EUR. Acesta solicită în mod expres Curții să ia în considerare numai valoarea reținută de primul document, adică 130 000 EUR. De asemenea, solicită repararea prejudiciului moral suferit din cauza suferinței psihice cauzate de procedura internă, pentru o sumă pe care o lasă la aprecierea Curții. Guvernul contestă valoarea juridică a documentelor depuse de reclamant în sprijinul cererii sale. În primul rând, în ceea ce privește procesul-verbal din 1994, guvernul afirmă că este vorba despre un document scris, aproape ilizibil, fără nici o ștampilă a instituției bancare în cauză.
Apoi, guvernul amintește că acesta este un document care nu a fost prezentat în termenul impus de Curte în hotărârea sa de fond (a se vedea punctul 72 din hotărârea din acțiunea principală), care ar trebui exclusă la examinarea cererii de satisfacție echitabilă. Guvernul reamintește că Curtea a refuzat inițial să îl accepte la dosar, fie înainte de pronunțarea hotărârii din acțiunea principală, deoarece a fost trimisă în afara termenului stabilit. Guvernul subliniază că este vorba despre un document care nu conține nicio dată și nu prezintă nicio bază reală pentru evaluarea terenului. Guvernul adaugă, cu titlu subsidiar, că cererea reclamantului este excesivă și plătește la dosar prețurile de referință ale terenurilor, astfel cum au fost stabilite de Camera notarilor în 2011, pe baza acestui document, consideră că valoarea de piață a terenului este de 17 800 EUR.
Guvernul plătește două scrisori din 13 și 17 În ianuarie 2011 al Primăriei din Dârmănești, care îl informează cu privire la utilizarea terenului în cauză de către persoane care aparțin familiei reclamantului. În cele din urmă, guvernul solicită Curții să nu acorde despăgubiri morale reclamantului și să constate că hotărârea de condamnare ar putea constitui o despăgubire suficientă pentru prejudiciul moral pretins. 10. Curtea amintește că o hotărâre de constatare a unei încălcări antrenează obligația statului pârât de a pune capăt încălcării și de a șterge consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (Iatridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDO 2000-XI).
În speță, aceasta amintește că a concluzionat că încălcarea articolului 1 din Protocolul 1 la Convenție, din cauza încălcării dreptului de proprietate al reclamantului și a încălcării art. 1 din Convenție, din cauza inechitabilității procedurii în anulare a titlului de proprietate. 11. Curtea consideră, în circumstanțele speței, că restituirea către reclamant a terenului de 5 hectare sis la Poiana Târgului, în Satul Piscani, a cărui proprietate a fost în mod nejustificat privată, l-ar plasa cât mai mult posibil într-o situație similară celei în care s-ar afla dacă cerințele Convenției nu ar fi fost ignorate. 12. În lipsa unei astfel de restituiri de către statul pârât, statul pârât nu ar proceda la o astfel de restituire în termen de trei ani.
în termen de două luni de la data la care prezenta hotărâre a devenit definitivă, Curtea decide că va trebui să plătească reclamantului, pentru daune materiale, o sumă corespunzătoare valorii actuale a terenului în litigiu 13. În ceea ce privește stabilirea valorii despăgubirii care poate fi plătită reclamantului, Curtea constată, pe de o parte, că guvernul contestă admisibilitatea probelor prezentate de reclamant în sprijinul cererii sale pentru prejudiciul material și, pe de altă parte, că o abatere semnificativă separă estimările părților cu privire la valoarea terenului în cauză. 14. În primul rând, Curtea constată că reclamantul și-a prezentat cererile de satisfacție echitabilă în termenul stabilit și nu prezintă niciun motiv pentru a le exclude din analiza sa.
15. În plus, având în vedere informațiile de care dispune cu privire la prețurile de pe piața imobiliară locală și elementele furnizate de părțile la aceasta având în vedere neplăcerile și incertitudinea pe care situația în litigiu le-a cauzat reclamantului, Curtea, hotărând în echitate, astfel cum se prevede la art. 41 din convenție, consideră că suma de 37 000 EUR reprezintă o despăgubire echitabilă pentru toate prejudiciile. Interese moratorii 17. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.
PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, afirmă că statul pârât trebuie să restituie reclamantului terenul de 5 hectare sis la Poiana Târgului , în satul Piscani, în termen de trei luni de la data la care prezenta hotărâre va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție că, în lipsa unei astfel de restituiri, statul trebuie să plătească reclamantului, în același termen de trei luni, 37 000 EUR (treizeci și șapte de mii EUR) toate prejudiciile suma în cauză va fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului și ar trebui adăugată la aceasta orice sumă care poate fi datorată ca impozit numai de la expirarea termenului respectiv și până la plată, suma va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.
Josep Casadevall Grefier Adjunct Președinte
AFFAIRE BĂLAȘA c. ROUMANIE (Requête n o 21143/02) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 5 avril 2011 DÉFINITIF 05/07/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Bălașa c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l'homme (troisième section), siégeant une chambre composée de : Josep Casadevall, président, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, juges, et de Marialena Tsirli, greffière adjointe de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 15 mars 2011, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n o 21143/02) dirigée contre la Roumanie et dont un ressortissant de cet Etat, M. Ion Bălașa (« le requérant »), a saisi la Cour le 21 mai 2002 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Par un arrêt du 20 avril 2010 (« l'arrêt au principal »), la Cour a jugé qu'il y a eu violation de l'article 1 du Protocole n o 1 en raison de l'annulation d'un titre de propriété octroyant au requérant 5 hectares de terrain. La Cour a également jugé qu'il y a eu violation de l'article 6 § 1 de la Convention en raison de l'iniquité de la procédure qui s'est terminée par l'arrêt du 26 novembre 2001 de la cour d'appel de Ploiești ( B ă lașa c. Roumanie , n o 21143/02, 20 avril 2010).
3.En s'appuyant sur l'article 41 de la Convention, le requérant réclamait une satisfaction équitable de 311 850 000 de lei roumains (« ROL ») soit, d'après les calculs effectués par le requérant, environ 180 090 dollars américains (« USD ») pour la valeur vénale du terrain litigieux. Il demandait également la réparation du préjudice moral pour un montant qu'il laissait à l'appréciation de la Cour.
4.La question de l'application de l'article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état, la Cour l'a réservée et a invité les parties à lui soumettre par écrit, dans un délai de six mois à compter du jour où l'arrêt serait devenu définitif, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir ( ibidem , § 74, et point 5 du dispositif).
5.Tant le requérant que le Gouvernement ont déposé des observations. EN DROIT
6.Aux termes de l'article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage
7.Le requérant demande 180 090 dollars américains (« USD ») soit environ 130 000 euros (« EUR ») pour la valeur vénale des 5 hectares de terrain. Il fournit en ce sens un procès-verbal dressé en 1994, par une banque, à l'occasion d'une demande de crédit qu'il avait formulée. Ce document estimait la valeur du terrain à 311 850 000 lei roumains (« ROL »), soit, d'après les calculs effectués par le requérant, environ 180 090 USD (l'équivalent de 130 000 EUR). Le requérant a également versé au dossier un rapport d'expertise réalisé par un expert immobilier qui conclut à une valeur vénale de 205 223 EUR. Il demande expressément à la Cour de ne tenir compte que de la valeur retenue par le premier document, soit 130 000 EUR. Il demande également la réparation du préjudice moral subi en raison des souffrances psychiques causées par la procédure interne, pour un montant qu'il laisse à l'appréciation de la Cour.
8.Le Gouvernement conteste la valeur juridique des documents versés par le requérant à l'appui de sa demande. D'abord, concernant le procès-verbal dressé en 1994, le Gouvernement affirme qu'il s'agit d'un document manuscrit, presque illisible, sans aucun cachet de l'institution bancaire en question. Ensuite, le Gouvernement rappelle qu'il s'agit d'un document qui n'a pas été produit dans le délai imposé par la Cour dans son arrêt au fond (voir paragraphe 72 de l'arrêt au principal), et qu'il convient d'écarter lors de l'examen de la demande de satisfaction équitable. Quant à l'expertise concluant à une valeur de 205 223 EUR, le Gouvernement rappelle que la Cour avait refusé de l'accepter initialement au dossier, soit avant le prononcé de l'arrêt au principal, car elle avait été envoyée en dehors du délai imparti. Le Gouvernement souligne qu'il s'agit d'un document ne comportant aucune date et ne présentant aucune base réelle pour l'évaluation du terrain.
9.Le Gouvernement ajoute, à titre subsidiaire, que la demande du requérant est excessive et verse au dossier les prix de référence des terrains tel qu'établis par la chambre des notaires en 2011. S'appuyant sur ce document, il considère que la valeur vénale du terrain est de 17 800 EUR. Le Gouvernement verse au dossier deux lettres des 13 et 17 janvier 2011 de la mairie de Dârmănești, l'informant de l'utilisation du terrain en question par des personnes appartenant à la famille du requérant. Enfin, le Gouvernement demande à la Cour de ne pas octroyer un dédommagement moral au requérant et de constater que l'arrêt de condamnation pourrait constituer une réparation suffisante du préjudice moral allégué.
10.La Cour rappelle qu'un arrêt constatant une violation entraîne pour l'Etat défendeur l'obligation de mettre un terme à la violation et d'en effacer les conséquences de manière à rétablir autant que faire se peut la situation antérieure à celle ‑ ci ( Iatridis c. Grèce (satisfaction équitable) [GC], n o 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI). En l'espèce, elle rappelle avoir conclu à la violation de l'article 1 du Protocole 1 à la Convention, en raison de l'atteinte au droit de propriété du requérant et à la violation de l'article 6 § 1 de la Convention, en raison de l'iniquité de la procédure en annulation du titre de propriété.
11.La Cour estime, dans les circonstances de l'espèce, que la restitution au requérant du terrain de 5 hectares sis à « Poiana Târgului » , dans le village de Piscani, dont il a été indûment privé, le placerait autant que possible dans une situation semblable à celle où il se trouverait si les exigences de la Convention n'avaient pas été méconnues.
12.A défaut pour l'Etat défendeur de procéder à pareille restitution dans un délai de trois mois à compter du jour où le présent arrêt sera devenu définitif, la Cour décide qu'il devra verser au requérant, pour dommage matériel, une somme correspondant à la valeur actuelle du terrain litigieux.
13.S'agissant de la détermination du montant de l'indemnité pouvant être versée au requérant, la Cour constate d'une part, que le Gouvernement conteste la recevabilité des preuves produites par le requérant à l'appui de sa demande au titre du préjudice matériel et, d'autre part, qu'un écart important sépare les estimations des parties quant à la valeur du terrain en question.
14.Tout d'abord, la Cour note que le requérant a formulé ses demandes de satisfaction équitable dans le délai imparti et ne décèle aucun motif pour les écarter de son analyse.
15.Par ailleurs, compte tenu des informations dont elle dispose sur les prix du marché immobilier local et des éléments fournis par les parties à cet égard, et prenant en considération les désagréments et l'incertitude que la situation litigieuse a pu provoquer chez le requérant, la Cour, statuant en équité, comme le veut l'article 41 de la Convention, considère que la somme de 37 000 EUR représente une réparation équitable de tous les préjudices confondus. B. Frais et dépens
16.Le requérant ne demande pas le remboursement des frais et dépens. C. Intérêts moratoires
17.La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ, 1. Dit a) que l'Etat défendeur doit restituer au requérant le terrain de 5 hectares sis à « Poiana Târgului » , dans le village de Piscani, dans les trois mois à compter du jour où le présent arrêt sera devenu définitif conformément à l'article 44 § 2 de la Convention ; b) qu'à défaut d'une telle restitution, l'Etat doit verser au requérant, dans le même délai de trois mois, 37 000 EUR (trente-sept mille euros) tous préjudices confondus ; c) que la somme en question sera à convertir dans la monnaie de l'Etat défendeur au taux applicable à la date du règlement et qu'il convient d'ajouter à celle-ci tout montant pouvant être dû à titre d'impôt ; d) qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ce montant sera à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 2. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 5 avril 2011, en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Marialena Tsirli Josep Casadevall Greffière adjointe Président