COSMAN AND OTHERS v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
COSMAN AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2011)
Această versiune a fost rectificată în temeiul articolului 81 din Regulamentul Curții la 9 septembrie 2011 Cererea nr. 37772/05 și altor cereri Octavian COSMAN și alții împotriva României (a se vedea apendicele pentru alte cereri) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 31 mai 2011 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători, și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii. având în vedere cererile enumerate în apendicele depuse la 6 octombrie 2005, 30 mai 2006, 4 septembrie 2007, 16 martie și, respectiv, 17 aprilie 2009, Având în vedere declarațiile prezentate de Guvernul contestat care solicită Curții să scoată cererile din lista cazurilor și răspunsurile reclamanților, dacă este cazul, la declarațiile, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt resortisanți români, cu excepția reclamantului în cerere nr. 22318/06, cetățean al SUA. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Toate cererile se referă la durata procedurii civile în care reclamanții au fost sau acuzați sau respondenți. Durerea procedurii a fost de: 9 ani, 6 luni și 26 zile pentru trei niveluri de competență pentru o acțiune care urmărește stabilirea proprietății asupra bunurilor imobile în cazul nr. 37772/05; 7 ani, 10 luni și 24 zile pentru trei niveluri de competență pentru o acțiune care urmărește prejudiciu material și compensare în cazul nr. 22318/06; 10 ani și 23 zile pentru trei niveluri de competență pentru o acțiune de împărțire a bunurilor în cazul nr. 39194/07; 7 ani, 2 luni și 15 zile pentru trei niveluri de jurisdicție pentru o plângere penală împotriva unei terțe părți cu cereri civile comune în cazul nr. 16789/09 și 10 ani și 12 zile pentru trei niveluri de jurisdicție pentru o acțiune de căutare a proprietății asupra bunurilor imobile în cazul nr. 22340/09. COMPLAINTS Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii în fața instanțelor interne. De asemenea, reclamanții au formulat diverse alte plângeri în ceea ce privește aceleași seturi de proceduri, și anume în ceea ce privește rezultatul și echitatea procedurii (toate cererile), discriminarea făcută de instanțele interne (depunerea nr. 22340/09) și presupusele încălcări ale drepturilor de proprietate (toate cererile) și au invocat articolele 6 § 1 și 14 din Convenția și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Plainele de DREPT în temeiul articolului 6 § 1 privind durata procedurii Reclamanții se plângeau cu privire la durata procedurii civile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiție într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal ...” Declarațiile unilaterale ale Guvernului Guvernul a informat Curții că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemei formulate de cererile. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. COSMAN și ALTS c. România (nr. 37772/05) Cererea a fost depusă de Rodica Doina Cosman, Gheorghe Cosman, Octavian Cozman și Doina Constanța Maria Cozman, născută în 1947, 1952, 1940 și 1948 [1] și, respectiv, reședința în Cluj Napoca. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna M. Tălpeanu, un avocat care practică în Cluj Napoca. Prin scrisoarea din 5 ianuarie 2008, Guvernul a trimis o declarație unilaterală, cu condiția ca: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea unei încălcări a articolului 6 din Convenție. Guvernul este dispus să plătească reclamanților ca satisfacție echitabilă suma de 3.000 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă va acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamanților în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să constate că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” CABUTA c. România (nr. 22318/06) Cererea a fost depusă de Pavel Căbuță, născută în 1949 și rezidentă în Fullerton, Statele Unite ale Americii. Prin scrisoarea din 3 decembrie 2008 Guvernul a trimis o declarație unilaterală, cu condiția următoarea: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea unei încălcări a articolului 6 din Convenție. Guvernul este dispus să plătească reclamantului ca satisfacție echitabilă suma de 1.800 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă va acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” IVAN c. România (nr. 39194/07) Cererea a fost depusă de Eugenia și Neculai Ivan, născută în 1939 și, respectiv, 1932 și rezidentă în București. Prin scrisoarea din 26 ianuarie 2011, guvernul a trimis o declarație unilaterală, cu condiția următoarea: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea prelungirii excesive a procedurii interne depuse de solicitanți. Guvernul este dispus să plătească reclamanților ca satisfacție echitabilă a sumei de 3.200 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă este de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție” IANCU c. România (nr. 16789/09) Cererea a fost depusă de Sanda Iancu, născută în 1927 și rezidentă în Liești. Prin scrisoarea din 6 decembrie 2010 Guvernul a trimis o declarație unilaterală, cu condiția următoarea: „Guvernul declară, printr-o formă a acestei declarații unilaterale, recunoașterea unei încălcări a articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii interne. Guvernul este dispus să plătească reclamantului ca satisfacție echitabilă a sumei de 1.500 EUR Valoarea pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții, suma respectivă este de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să declare că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” DARZUI și RADU v. România (nr. 22340/09) Cererea a fost depusă de Elena Darziu și Andreia Mirela Radu, Născut în 1958 și, respectiv, 1968 și reședinând în Galati. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna V. Coroiu, un avocat practicant la București. Prin scrisoarea din 20 decembrie 2010, Guvernul a trimis o declarație unilaterală, cu condiția ca: „Guvernul declară, printr-o formă a acestei declarații unilaterale, recunoașterea lungii excesive a procedurii interne la care reclamanții au fost părți. Guvernul este dispus să plătească reclamanților ca satisfacție echitabilă suma de 3.800 EUR în comun, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă va acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” Pozițiile reclamanților Reclamanții au exprimat fie opinia că suma menționată în declarațiile guvernamentale este inacceptabil scăzută și, prin urmare, a refuzat sumele propuse de guvern, fie nu a trimis observații în această privință. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§§ 75-77, ECHR 2003-VI). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil ( Abramiuc c. România , nr. 374111/02, §§103-109, 24 februarie 2009). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și sumele de compensare propuse – care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea plângerilor privind durata procedurii (art. 37 § 1 în amendă) Prin urmare, această parte a cererilor ar trebui să fie eliminată din listă. Alte plângeri referitoare la articolele 6 și 14 din Convenția și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plângeau de aspecte suplimentare legate de procedurile de mai sus. Având în vedere toate materialele în posesia sa și, în măsura în care aceste plângeri intră în competența sa, Curtea constată că nu există nicio încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în aceste dispoziții în acest sens, prin urmare, această parte a cererilor trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în temeiul articolului 35 § 1, 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarațiilor guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurii și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; pentru a elimina cererile din lista sa de cazuri în măsura în care acestea se referă la reclamația de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Declarați restul cererilor inadmisibile. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct de Registru APENDIX Cerere nr. 22318/06 Pavel CĂBUȚĂ 39194/07 Eugenia IVAN Neculai IVAN 16789/09 Sanda IANCU 22340/09 Elena DÂRZUI Andreia Mirela RADU [1] Rectificat la 9 septembrie 2011: textul a fost „... născut în 1947, 1949, 1926 și 1948...”