Cosman și alții împotriva României

Această versiune a fost rectificată în temeiul articolului 81 din Regulamentul Curții la 9 septembrie 2011 Cererea nr. 37772/05 și altor cereri Octavian COSMAN și alții împotriva României (a se vedea apendicele pentru alte cereri) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 31 mai 2011 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători, și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii. având în vedere cererile enumerate în apendicele depuse la 6 octombrie 2005, 30 mai 2006, 4 septembrie 2007, 16 martie și, respectiv, 17 aprilie 2009, Având în vedere declarațiile prezentate de Guvernul contestat care solicită Curții să scoată cererile din lista cazurilor și răspunsurile reclamanților, dacă este cazul, la declarațiile, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt resortisanți români, cu excepția reclamantului în cerere nr. 22318/06, cetățean al SUA.

Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Toate cererile se referă la durata procedurii civile în care reclamanții au fost sau acuzați sau respondenți.

Durerea procedurii a fost de: 9 ani, 6 luni și 26 zile pentru trei niveluri de competență pentru o acțiune care urmărește stabilirea proprietății asupra bunurilor imobile în cazul nr. 37772/05; 7 ani, 10 luni și 24 zile pentru trei niveluri de competență pentru o acțiune care urmărește prejudiciu material și compensare în cazul nr. 22318/06; 10 ani și 23 zile pentru trei niveluri de competență pentru o acțiune de împărțire a bunurilor în cazul nr. 39194/07; 7 ani, 2 luni și 15 zile pentru trei niveluri de jurisdicție pentru o plângere penală împotriva unei terțe părți cu cereri civile comune în cazul nr. 16789/09 și 10 ani și 12 zile pentru trei niveluri de jurisdicție pentru o acțiune de căutare a proprietății asupra bunurilor imobile în cazul nr. 22340/09.

COMPLAINTS Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii în fața instanțelor interne. De asemenea, reclamanții au formulat diverse alte plângeri în ceea ce privește aceleași seturi de proceduri, și anume în ceea ce privește rezultatul și echitatea procedurii (toate cererile), discriminarea făcută de instanțele interne (depunerea nr. 22340/09) și presupusele încălcări ale drepturilor de proprietate (toate cererile) și au invocat articolele 6 § 1 și 14 din Convenția și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Plainele de DREPT în temeiul articolului 6 § 1 privind durata procedurii Reclamanții se plângeau cu privire la durata procedurii civile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție.

Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiție într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal ...” Declarațiile unilaterale ale Guvernului Guvernul a informat Curții că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemei formulate de cererile. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. COSMAN și ALTS c. România (nr. 37772/05) Cererea a fost depusă de Rodica Doina Cosman, Gheorghe Cosman, Octavian Cozman și Doina Constanța Maria Cozman, născută în 1947, 1952, 1940 și 1948 [1] și, respectiv, reședința în Cluj Napoca. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna M. Tălpeanu, un avocat care practică în Cluj Napoca.

Prin scrisoarea din 5 ianuarie 2008, Guvernul a trimis o declarație unilaterală, cu condiția ca: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea unei încălcări a articolului 6 din Convenție. Guvernul este dispus să plătească reclamanților ca satisfacție echitabilă suma de 3.000 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă va acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamanților în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție.

În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să constate că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” CABUTA c. România (nr. 22318/06) Cererea a fost depusă de Pavel Căbuță, născută în 1949 și rezidentă în Fullerton, Statele Unite ale Americii. Prin scrisoarea din 3 decembrie 2008 Guvernul a trimis o declarație unilaterală, cu condiția următoarea: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea unei încălcări a articolului 6 din Convenție.

Guvernul este dispus să plătească reclamantului ca satisfacție echitabilă suma de 1.800 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă va acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale.

Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” IVAN c. România (nr. 39194/07) Cererea a fost depusă de Eugenia și Neculai Ivan, născută în 1939 și, respectiv, 1932 și rezidentă în București. Prin scrisoarea din 26 ianuarie 2011, guvernul a trimis o declarație unilaterală, cu condiția următoarea: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea prelungirii excesive a procedurii interne depuse de solicitanți. Guvernul este dispus să plătească reclamanților ca satisfacție echitabilă a sumei de 3.200 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții.

Această sumă este de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale.

Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție” IANCU c. România (nr. 16789/09) Cererea a fost depusă de Sanda Iancu, născută în 1927 și rezidentă în Liești. Prin scrisoarea din 6 decembrie 2010 Guvernul a trimis o declarație unilaterală, cu condiția următoarea: „Guvernul declară, printr-o formă a acestei declarații unilaterale, recunoașterea unei încălcări a articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii interne. Guvernul este dispus să plătească reclamantului ca satisfacție echitabilă a sumei de 1.500 EUR Valoarea pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții, suma respectivă este de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă.

Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să declare că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” DARZUI și RADU v. România (nr. 22340/09) Cererea a fost depusă de Elena Darziu și Andreia Mirela Radu, Născut în 1958 și, respectiv, 1968 și reședinând în Galati.

Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna V. Coroiu, un avocat practicant la București. Prin scrisoarea din 20 decembrie 2010, Guvernul a trimis o declarație unilaterală, cu condiția ca: „Guvernul declară, printr-o formă a acestei declarații unilaterale, recunoașterea lungii excesive a procedurii interne la care reclamanții au fost părți. Guvernul este dispus să plătească reclamanților ca satisfacție echitabilă suma de 3.800 EUR în comun, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă va acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție.

În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” Pozițiile reclamanților Reclamanții au exprimat fie opinia că suma menționată în declarațiile guvernamentale este inacceptabil scăzută și, prin urmare, a refuzat sumele propuse de guvern, fie nu a trimis observații în această privință.

Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§§ 75-77, ECHR 2003-VI).

Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil ( Abramiuc c. România , nr. 374111/02, §§103-109, 24 februarie 2009). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și sumele de compensare propuse – care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea plângerilor privind durata procedurii (art. 37 § 1 în amendă) Prin urmare, această parte a cererilor ar trebui să fie eliminată din listă.

Alte plângeri referitoare la articolele 6 și 14 din Convenția și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plângeau de aspecte suplimentare legate de procedurile de mai sus. Având în vedere toate materialele în posesia sa și, în măsura în care aceste plângeri intră în competența sa, Curtea constată că nu există nicio încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în aceste dispoziții în acest sens, prin urmare, această parte a cererilor trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în temeiul articolului 35 § 1, 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarațiilor guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurii și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; pentru a elimina cererile din lista sa de cazuri în măsura în care acestea se referă la reclamația de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Declarați restul cererilor inadmisibile. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct de Registru APENDIX Cerere nr. 22318/06 Pavel CĂBUȚĂ 39194/07 Eugenia IVAN Neculai IVAN 16789/09 Sanda IANCU 22340/09 Elena DÂRZUI Andreia Mirela RADU [1] Rectificat la 9 septembrie 2011: textul a fost „... născut în 1947, 1949, 1926 și 1948...”

THIRD SECTION

DECISION This version was rectified under Rule 81 of the Rules of Court on 9 September 2011 Application no. 37772/05 and other applications Octavian COSMAN and Others against Romania (see appendix for other applications) The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 31 May 2011 as a Committee composed of: Ján Šikuta, President, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar. Having regard to the applications listed in appendix lodged on 6 October 2005, 30 May 2006, 4 September 2007, 16 March and 17 April 2009 respectively, Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ replies, if any, to the declarations, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants are Romanian nationals, with the exception of the applicant in application no. 22318/06, who is a citizen of the USA.

The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr. Răzvan-Horațiu Radu, from the Ministry of Foreign Affairs. The facts of the cases, as submitted by the parties, may be summarised as follows. All applications concern the length of civil proceedings in which the applicants were either defendants or respondents.

The length of the proceedings was of: - 9 years, 6 months and 26 days for three levels of jurisdiction for an action seeking to establish ownership over immovable property in case no. 37772/05; - 7 years, 10 months and 24 days for three levels of jurisdiction for an action seeking pecuniary damage and compensation in case no. 22318/06; - 10 years and 23 days for three levels of jurisdiction for an action for sharing of property in case no. 39194/07; - 7 years, 2 months and 15 days for three levels of jurisdiction for a criminal complaint against a third party with joint civil claims in case no. 16789/09 and - 10 years and 12 days for three levels of jurisdiction for an action seeking ownership over immovable property in case no. 22340/09.

COMPLAINTS The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings before the domestic courts. The applicants also raised various other complaints in respect of the same sets of proceedings, namely regarding the outcome and the fairness of the proceedings (all applications), discrimination made by domestic courts (application no. 22340/09) and alleged violations of property rights (all applications). They relied on Articles 6 § 1 and 14 of the Convention and 1 of Protocol No. 1 to the Convention. THE LAW A. Complaints under Article 6 § 1 concerning the length of proceedings The applicants complained about the length of the civil proceedings under Article 6 § 1 of the Convention.

This provision provides as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...” 1. The Government’s unilateral declarations The Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issue raised by the applications. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention. a) COSMAN and OTHERS v. Romania (no. 37772/05) The application was lodged by Rodica Doina Cosman, Gheorghe Cosman, Octavian Cozman and Doina Constanța Maria Cozman, born in 1947, 1952, 1940 and 1948 [1] respectively, and residing in Cluj Napoca.

They were represented before the Court by Ms M. Tălpeanu, a lawyer practising in Cluj Napoca. By letter of 5 January 2008, the Government sent a unilateral declaration, providing as follows: “The Government declares, by a way of this unilateral declaration, its acknowledgement of a violation of Article 6 of the Convention. The Government is prepared to pay to the applicants as just satisfaction the sum of EUR 3,000, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to personal accounts of the applicants within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention.

In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore, the Government respectfully invites the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.” b) CABUTA v. Romania (no. 22318/06) The application was lodged by Pavel Căbuță, born in 1949 and residing in Fullerton, USA. By letter of 3 December 2008 , the Government sent a unilateral declaration, providing as follows: “The Government declares, by a way of this unilateral declaration, its acknowledgement of a violation of Article 6 of the Convention.

The Government is prepared to pay to the applicant as just satisfaction the sum of EUR 1,800, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to personal accounts of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Therefore, the Government respectfully invites the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.” c) IVAN v. Romania (no. 39194/07) The application was lodged by Eugenia and Neculai Ivan, born in 1939 and 1932 respectively and residing in Bucharest. By letter of 26 January 2011 , the Government sent a unilateral declaration, providing as follows: “The Government declares, by a way of this unilateral declaration, its acknowledgement of the excessive length of the domestic proceedings lodged by the applicants. The Government is prepared to pay to the applicants as just satisfaction the sum of EUR 3,200, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law.

This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to personal accounts of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Therefore, the Government respectfully invites the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention” d) IANCU v. Romania (no. 16789/09) The application was lodged by Sanda Iancu, born in 1927 and residing in Liești. By letter of 6 December 2010 , the Government sent a unilateral declaration, providing as follows: “The Government declares, by a way of this unilateral declaration, its acknowledgement of a violation of Article 6 § 1 of the Convention regarding the excessive length of the domestic proceedings. The Government is prepared to pay to the applicant as just satisfaction the sum of EUR 1,500 , amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law.

This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to personal accounts of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Therefore, the Government respectfully invites the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.” e) DARZIU and RADU v. Romania (no. 22340/09) The application was lodged by Elena Darziu and Andreia Mirela Radu, born in 1958 and 1968 respectively and residing in Galati. They were represented before the Court by Ms V. Coroiu, a lawyer practising in Bucharest. By letter of 20 December 2010, the Government sent a unilateral declaration, providing as follows: “The Government declares, by a way of this unilateral declaration, its acknowledgement of the excessive length of the domestic proceedings to which the applicants were a party.

The Government is prepared to pay to the applicants as just satisfaction the sum of EUR 3,800 jointly, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to personal accounts of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Therefore, the Government respectfully invites the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.” 2. The applicants’ positions The applicants expressed either the view that the sum mentioned in the Government’s declarations was unacceptably low and therefore refused the amounts proposed by the Government, or did not send any comments on the matter. 3. The Court’s assessment The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declarations in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time ( Abramiuc v. Romania , no. 37411/02, §§103-109, 24 February 2009). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, as well as the amounts of compensation proposed – which are consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the complaints on length of proceedings (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, this part of the applications should be struck out of the list.

B. Other complaints Referring to Articles 6 and 14 of the Convention and 1 of Protocol No. 1 to the Convention, the applicants complained of further aspects related to the above proceedings. Having regard to all the materials in its possession, and in so far as these complaints fall within its competence, the Court finds that there is no appearance of a violation of the rights and freedoms set out in these provisions in that respect. It follows that this part of the applications must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 1, 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declarations under Article 6 § 1 of the Convention regarding the length of the proceedings and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the applications out of its list of cases in so far as they relate to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Declares the remainder of the applications inadmissible. Marialena Tsirli Ján Šikuta Deputy Registrar President APPENDIX Application no. Applicants 37772/05 Rodica Doina COSMAN Gheorghe COSMAN Octavian COZMAN Doina Constanța Maria COZMAN 22318/06 Pavel CĂBUȚĂ 39194/07 Eugenia IVAN Neculai IVAN 16789/09 Sanda IANCU 22340/09 Elena DÂRZIU Andreia Mirela RADU [1] . Rectified on 9 September 2011: the text was “... born in 1947, 1949, 1926 and 1948...”