NICOLA AND OTHERS v. ROMANIA

HOTĂRÂREA TERZĂ DECIZIE Adresele nr. 44027/07, 29469/08 și 35718/08 Florentina Cecilia NICOLA și alții împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 16 iunie 2011 în calitate de comitet compus din: Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, judecători și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la 5 octombrie 2007, 11 iunie și, respectiv, 16 iulie 2008, având în vedere declarațiile depuse de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsurile reclamanților la declarațiile, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții sunt cetățeni români. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Toate cererile se referă la durata procedurii civile în care reclamanții au fost sau acuzați sau respondenți. Durerea procedurii a fost de: 12 ani, 9 luni și 17 zile pentru trei niveluri de competență pentru o acțiune care urmărește stabilirea proprietății asupra bunurilor imobile în cazul nr. 44027/07; 6 ani, 2 luni și 14 zile pentru trei niveluri de competență pentru o acțiune care urmărește stabilirea proprietății asupra bunurilor imobile în cazul nr. 29469/08 și 8 ani, 5 luni și 8 zile pentru trei niveluri de competență pentru o plângere penală împotriva unei terțe părți cu cereri civile comune în cazul nr. 35718/08. COMPLAINTS Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii în fața instanțelor interne. De asemenea, reclamanții au formulat diverse alte plângeri în ceea ce privește aceleași seturi de proceduri, și anume în ceea ce privește rezultatul și echitatea procedurii în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (toate cererile) și în ceea ce privește presupusele încălcări ale drepturilor de proprietate asupra bunurilor imobile sau a presupuselor drepturi pecuniare (toate cererile) în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. HOTĂRÂREA Denumiri în temeiul articolului 6 § 1 privind durata procedurii Reclamanții se plâng în legătură cu durata procedurii interne în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiție într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal ...” Declarațiile unilaterale ale Guvernului Guvernul a informat Curtea că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemei formulate de cererile. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. NICOLA c. România (nr. 44027/07) Cererea a fost depusă la 5 octombrie 2007. de Florentina Cecilia Nicola și Florentina Sandra Viorica Nicola, născută în 1935 și, respectiv, 1973 și care rezidă în București. Prin scrisoarea din 21 iulie 2010, Guvernul a trimis o declarație unilaterală, cu condiția ca: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea unei încălcări a articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii. Guvernul este dispus să plătească reclamanților ca satisfacție echitabilă suma de 3.500 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă va acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamanților în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” TOMUTUI c. România (nr. 29469/08) Cererea a fost depusă la 11 iunie 2008 de Vera Tomuțiu, născută în 1943 și rezidentă în București, Prin scrisoarea din 5 ianuarie 2010, Guvernul a trimis o declarație unilaterală, cu condiția ca: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea unei încălcări a articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii. Guvernul este dispus să plătească reclamantului doar ca satisfacție a sumei de 1.230 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă este de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să declare că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” TRANSCU c. România (nr. 35718/08) Cererea a fost depusă la 16 iulie 2008 de Maria Trănescu, născută în 1939 și rezidentă în Râmnicu Vâlcea. Prin scrisoarea din 14 decembrie 2009, Guvernul a trimis o declarație unilaterală, cu condiția următoarea: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea unei încălcări a articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii. Guvernul este dispus să plătească reclamantului doar ca satisfacție a sumei de 2.100 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă este de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la conturile personale ale reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” Pozițiile reclamanților Reclamanții au exprimat opinia că sumele menționate în declarațiile guvernului sunt inacceptabil scăzute și, prin urmare, au refuzat sumele propuse de guvern. Evaluarea Curții Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” Aceasta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§§ 75-77, ECHR 2003-VI). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil ( Abramiuc c. România , nr. 374111/02, §§103-109, 24 februarie 2009). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și sumele de compensare propuse – care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea plângerilor privind durata procedurii (art. 37 § 1 în amendă) În consecință, această parte a cererilor ar trebui să fie eliminată din listă. Alte plângeri referitoare la art. 6 § 1 din Convenția și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plângeau de aspecte suplimentare legate de procedurile de mai sus. Având în vedere toate materialele în posesia sa și, în măsura în care aceste plângeri intră în competența sa, Curtea constată că nu există nicio încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în aceste dispoziții în acest sens, prin urmare, această parte a cererilor trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în temeiul articolului 35 § 1, 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarațiilor guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurii și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, cererea de a declara restul cererilor inadmisibile. Marialena Tsirli Egbert Myjer Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Applications nos. 44027/07, 29469/08 and 35718/08

Florentina Cecilia NICOLA and Others

against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 16

June

2011 as a Committee composed of:

Egbert Myjer,

President,

Luis López Guerra,

Mihai Poalelungi,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on 5 October 2007, 11

June and 16 July 2008 respectively,

Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ replies to the declarations,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants are Romanian nationals. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Răzvan-Horațiu Radu, from the Ministry of Foreign Affairs.

The facts of the cases, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

All applications concern the length of civil proceedings in which the applicants were either defendants or respondents. The length of the proceedings was of:

-

12 years, 9 months and 17 days for three levels of jurisdiction for an action seeking to establish ownership over immovable property in case no. 44027/07;

-

6 years, 2 months and 14 days for three levels of jurisdiction for an action seeking to establish ownership over immovable property in case no. 29469/08 and

-

8 years, 5 months and 8 days for three levels of jurisdiction for a criminal complaint against a third party with joint civil claims in case no. 35718/08.

COMPLAINTS

The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings before the domestic courts.

The applicants also raised various other complaints in respect of the same sets of proceedings, namely regarding the outcome and the fairness of the proceedings under Article 6 § 1 of the Convention (all applications) and regarding alleged violations of property rights over immovable property or alleged pecuniary rights (all applications) under Article 1 of Protocol

No.

1 to the Convention.

THE LAW

A.

Complaints under Article 6 § 1 concerning the length of proceedings

The applicants complained about the length of the domestic proceedings under Article 6 § 1 of the Convention. This provision provides as follows:

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

1.

The Government’s unilateral declarations

The Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issue raised by the applications. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention.

a)

NICOLA v. Romania (no. 44027/07)

The application was lodged on 5 October 2007

by Florentina Cecilia Nicola and Florentina Sandra Viorica Nicola, born in 1935 and 1973 respectively and residing in Bucharest.

By letter of 21 July 2010, the Government sent a unilateral declaration, providing as follows:

“The Government declares, by a way of this unilateral declaration, its acknowledgement of a violation of Article 6 § 1 of the Convention regarding the excessive length of the proceedings. The Government is prepared to pay to the applicants as just satisfaction the sum of EUR 3,500, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to personal accounts of the applicants within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore, the Government respectfully invites the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.”

b)

TOMUTIU v. Romania (no. 29469/08)

The application was lodged on 11 June 2008

by Vera Tomuțiu, born in 1943 and residing in Bucharest,

represented before the Court by Ms

D.

F.

Saracin, a lawyer practising in Bucharest.

By letter of 5 January 2010, the Government sent a unilateral declaration, providing as follows:

“The Government declares, by a way of this unilateral declaration, its acknowledgement of a violation of Article 6 § 1 of the Convention regarding the excessive length of the proceedings. The Government is prepared to pay to the applicant as just satisfaction the sum of EUR 1,230, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to personal accounts of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore, the Government respectfully invites the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.”

c)

TRANESCU v. Romania (no. 35718/08)

The application was lodged on 16 July 2008

by Maria Trănescu, born in 1939 and residing in Râmnicu Vâlcea.

By letter of 14 December 2009, the Government sent a unilateral declaration, providing as follows:

“The Government declares, by a way of this unilateral declaration, its acknowledgement of a violation of Article 6 § 1 of the Convention regarding the excessive length of the proceedings. The Government is prepared to pay to the applicant as just satisfaction the sum of EUR 2,100, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to personal accounts of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore, the Government respectfully invites the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.”

2.

The applicants’ positions

The applicants expressed the view that the sums mentioned in the Government’s declarations were unacceptably low and therefore refused the amounts proposed by the Government.

3.

The Court’s assessment

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.”

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declarations in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v. Turkey

, [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (

Abramiuc v. Romania

, no.

37411/02, §§103-109, 24 February 2009).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, as well as the amounts of compensation proposed – which are consistent with the amounts awarded in similar cases

– the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the complaints on length of proceedings (Article 37 § 1

in fine

).

Accordingly, this part of the applications should be struck out of the list.

B.

Other complaints

Referring to Articles 6 § 1 of the Convention and 1 of Protocol No.

1 to the Convention, the applicants complained of further aspects related to the above proceedings.

Having regard to all the materials in its possession, and in so far as these complaints fall within its competence, the Court finds that there is no appearance of a violation of the rights and freedoms set out in these provisions in that respect. It follows that this part of the applications must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 1, 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declarations under Article 6 § 1 of the Convention regarding the length of the proceedings and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the applications out of its list of cases in so far as they relate to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Declares

the remainder of the applications inadmissible.

Marialena Tsirli

Egbert Myjer

Deputy Registrar

President