MIULESCU AND OTHERS v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
MIULESCU AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
HOTĂRÂREA TERZĂ DECIZIE Numărul de cerere: 35493/06 Gabriel Nicușor MIULESCU împotriva României și alte două cereri (a se vedea anexa) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 9 aprilie 2013 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferite date, astfel cum se indică în anexă, având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 1 octombrie 2012, care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsurile reclamanților, dacă este cazul, la declarația respectivă, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții sunt toți cetățenii români ale căror informații sunt incluse în tabelul anexat. Guvernul român (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentii lor, dna Irina Cambrera și dna Catrinel Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Toate cererile se referă la durata aceluiasi set de proceduri penale în care reclamanții au fost implicați, cu termene care variază între opt ani și cinci luni până la nouă ani și opt luni, în funcție de datele diferite în care reclamanții au fost aduse în fața instanțelor interne. Informațiile esențiale referitoare la procedurile în care au fost implicate sunt găsite în anexă. COMPLAINTE Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale în fața instanțelor interne. De asemenea, reclamanții au formulat diverse alte plângeri în ceea ce privește același set de proceduri, ale căror detalii se găsesc în anexă. HOTĂRÂREA La 27 martie 2012, Curtea a permis Guvernului să se alăture celor trei cereri, având în vedere faptul că toate reclamanții au fost părți la același set de proceduri penale. Denumirile în temeiul articolului 6 § 1 privind durata procedurii penale Reclamanții se plâng de durata procedurii penale în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea ... a oricărei acuzații penale împotriva lui, fiecare are dreptul la o ... audiție într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal...” Declarația unilaterală a Guvernului După eșecul unei încercări de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea trimisă la 1 octombrie 2012, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor ridicate de cele trei cereri și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. Prin această declarație, autoritățile românești au recunoscut că durata procedurii în cazurile reclamanților nu a respectat cerința de „temps rezonabil” prevăzută la art. 6 din Convenție. De asemenea, au declarat că sunt gata să plătească reclamanților sumele indicate mai jos. Partea relevantă din declarație se menționează după cum urmează: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, că există o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la întârzierea excesivă a procedurii interne. Guvernul este pregătit să plătească reclamanților doar ca satisfacție a sumei totale de 6,240 EUR din care 1,440 EUR către reclamant Mazilu Ion Gheorghe, EUR 2.400 către reclamant Anescu Cristian și 2.400 EUR către reclamant Miulescu Gabriel Nicușor, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă este de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc contului personal indicat de solicitanți în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentelor cereri nu mai este justificată și să elimine cererile din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” Pozițiile reclamanților Prin scrisorile din 31 octombrie 2012 și, respectiv, din 1 noiembrie 2012, reclamanții în cererile nr. 66861/09 și 35493/06 au exprimat opinia că sumele menționate în declarația Guvernului sunt inacceptabil scăzute și, prin urmare, au refuzat sumele propuse de Guvern. Reclamantul în cerere nr. 5402/09 nu a răspuns la propunerea Guvernului. Evaluarea Curții Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (nevoia preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 75-77, CEDH 2003 VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil ( Abramiuc c. România , nr. 374111/02, §§ 103-109, 24 februarie 2009; Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 ...; Majewski v. Polonia , nr. 52690/99 , 11 octombrie 2005 , Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00 , 10 mai 2007 și Matica v. România , nr. 19567/02 , § 24, 2 noiembrie 2006 . Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și sumele de compensare propuse – care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererilor (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea cererilor (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, această parte a cererilor ar trebui eliminată din listă. În cele din urmă, Curtea constată că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererile ar putea fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Alte plângeri Referindu-se la alte articole ale Convenției și la protocoalele sale, reclamanții se plângeau de aspecte suplimentare legate de procedurile de mai sus. Având în vedere toate materialele în posesia sa și, în măsura în care aceste plângeri intră în competența sa, Curtea constată că nu există nicio încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în aceste dispoziții, prin urmare, această parte a cererilor trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 1, 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurii penale și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; decide să elimine această parte a cererilor din lista de cazuri în acest sens În ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; Declarați restul cererilor inadmisibil. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului ANEXA nr. Cerere nr. Data de introducere Numele reclamantului, data nașterii, locul de reședință, numele reprezentantului (dacă ar fi vreunul) Lungimea procedurii, nivelurile de competență Data declarației unilaterale și a compensației oferite (Euros) Alte plângeri 35493/06 Lodged la 24 august 2006 Gabriel Nicușor MIULESCU 9 ianuarie 1958, București Reprezentat de Gheorghe SIMIONICĂ, avocat care practică la București 9 ani și 7 luni, 3 nivele 1 octombrie 2012 2.400 art. 5 §§ 1, 2, 3, 4, 5 art. 6 §§ 1 și 2 (justitudinea procedurii, presunția de inocence) 5402/09 Locată la 28 septembrie 2009 Cristian NESCU 9 iulie 1971, București reprezentat de avocatul Maria RUS care practică în Vâlcea 9 ani și 8 luni, 3 nivele 1 octombrie 2012 2.400 art. 6 § 1 (încheierea procedurii) art. 1 din Protocolul nr. 4 66861/09 Logat la 15 septembrie 2009 Ion Gheorghe MAZILU 10 iunie 1946, București reprezentat de Gheorghe SIMIONICĂ, avocat practicant la București 8 ani și 5 luni, 3 niveluri 1 octombrie 2012 1.440 art. 5 art. 6 §§ 1, 2, 3 (loialitate a procedurii, presupunere de nevinovăție, refuzul instanțelor de a audiere a tuturor martorilor solicitați în apărare)