CtEDO 26.03.2013 Auto

SOFRONIA AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
26.03.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SOFRONIA AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Această versiune a fost rectificată în temeiul articolului 81 din Regulamentul Curții la 7 iunie 2013 Cereri nr. 49932/10 și 49935/10 Ioan Bobi SOFRONIA împotriva României și Florin Daniel GAROFA [1] și alții împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), care așezează la 26 martie 2013 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererile depuse la 26 iulie 2010, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 14 noiembrie 2012 cere Curtea să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamanții sunt toți cetățenii români ale căror informații sunt incluse în tabelul anexat. Guvernul român (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentii lor, dna Irina Cambrea și dna Catrinel Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Ambele cereri se referă la durata aceluiași set de proceduri penale în care reclamanții au fost implicați, cu un termen de șapte ani și șapte luni. Informațiile esențiale referitoare la procedura în care au fost implicați se găsesc în anexă. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale dinaintea instanțelor interne. Reclamanților au formulat plângeri suplimentare cu privire la rezultatul și lipsa de echitate a același set de proceduri, susținând că instanța internă nu a efectuat o examinare adecvată a probelor prezentate lor. La 21 februarie 2012, Curtea a permis Guvernului să se alăture celor două cereri, având în vedere faptul că toate reclamantele au fost părți la același set de proceduri penale. Reclamanții se plângeau despre durata procedurii penale în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea ... a oricărei acuzații penale împotriva lui, fiecare are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Declarația unilaterală a Guvernului După eșecul unei încercări de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea trimisă la 14 noiembrie 2012, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării problemelor planteate de ambele cereri și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. Prin această declarație, autoritățile românești au recunoscut că durata procedurii în cazurile reclamanților nu a respectat cerința de „temps rezonabil” prevăzută la art. 6 din Convenție. De asemenea, au declarat că sunt gata să plătească reclamanților sumele tabulate mai jos. Partea relevantă din declarație se menționează după cum urmează: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, că există o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește întârzierea excesivă a procedurii interne. Guvernul este dispus să plătească fiecăruia dintre reclamanți ca satisfacție echitabilă suma de 1.080 EUR, suma pe care ei consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă trebuie să acopere toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc contului personal indicat de solicitanți în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentelor cereri nu mai este justificată și să elimine cererile din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” Pozițiile reclamanților Prin scrisoarea din 9 ianuarie 2013, reclamanții au exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului este inacceptabil scăzută și, prin urmare, a refuzat suma propusă de Guvern. Evaluarea Curții Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil ( Abramiuc c. România , nr. 374111/02, §§ 103-109, 24 februarie 2009; Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 ...; Majewski v. Polonia , nr. 52690/99 , 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00 , 10 mai 2007; Abramiuc v. România , nr. 37411/02 , § 103-109, 24 februarie 2009; și Matica v. România , nr. 19567/02 , § 24, 2 noiembrie 2006). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului , precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestei părți a cererilor (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea cererilor (articolul în amendă Prin urmare, această parte a cererilor ar trebui să fie eliminată din lista. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererile ar putea fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Alte plângeri în temeiul articolului 6 Referindu-se la același articol, reclamanții se plângeau de aspecte suplimentare legate de procedura de mai sus. Având în vedere toate materialele în posesia sa și, în măsura în care aceste plângeri intră în competența sa, Curtea constată că nu există nicio încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în aceste dispoziții, prin urmare, această parte a cererilor trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 1, 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurii penale și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu articolul (c) din Convenție; declara restul cererilor inadmisibil. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului ANEXA nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului, data nașterii, locul de reședință; Denumirea reprezentantului (dacă există) Lungimea procedurilor, nivelurile de competență Data declarației unilaterale și a compensației oferite (Euros) Alte plângeri 49932/10 Lodged la 26 iulie 2010 Ioan Bobi SOFRONIA 26 iunie 1972, Lespezi, județul Iași. 7 ani și 7 luni, 3 niveluri 14 noiembrie 2012 1.080 art. 6 § 1 (justiție și rezultatul procedurii). 49935/10 Lodged la 26 iulie 2010 Florin Daniel GAROFA [2] 6 aprilie 1972, Valea Seacă, Iași județ; Cristinel TĂRĂBOI 16 mai1969, Ruginoasa, Iași județ; Costache COJOCARU 23 iunie 1970; Valea Seacă, Iași județ; Vasile PÂRLEA [3] 25 decembrie 1951, Stolniceni Prăjescu, județ Iași. 7 ani și 7 luni, 3 nivele 14 noiembrie 2012 1.080 (pentru fiecare solicitant) art. 6 § 1 (echilibrare și rezultatul procedurii). [1] Rectificat la 7 iunie 2013: textul a fost „Ioan Bobi SOFRONIA împotriva României și Florin Daniel GAROAFĂ și alții împotriva României”. [2] Rectificat la 7 iunie 2013: textul a fost „Florin Daniel GAROAFĂ”. [3] Rectificat la 7 iunie 2013: textul a fost „Vasile PÎRLEA”.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă