Ion împotriva României

Decizia nr. 40671/12 Constantin ION împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 1 octombrie 2013 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 19 iunie 2012, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 11 martie 2013 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Constantin Ion, este un național român, născut în 1950 și locuiește în Constanța.

Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Cererea se referă în principal la durata procedurilor penale în care reclamantul a fost implicat, cu o perioadă de timp de 12 ani cu trei mandate ale cauzei către instanțele inferioare. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale dinaintea instanțelor interne, care a durat 12 ani cu trei mandate ale cauzei la instanțele inferioare. El s-a plâns, de asemenea, cu privire la nedreptatea procedurii penale aduse împotriva lui. În plus, în conformitate cu art. 5 § 1 din Convenție, el s-a plâns cu privire la lungimea și legalitatea detenției anterioare în anul 2000. Plecarea DREPTului în temeiul art. 6 § 1 privind durata procedurii penale.

Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii penale în temeiul art. 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede după cum urmează: „În determinarea ... orice acuzație penală împotriva lui toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Declarația unilaterală a Guvernului După eșecul unei încercări de a ajunge la o soluționare prietenoasă, prin scrisoarea trimisă la 11 martie 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor planteate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Prin prezenta declarație, autoritățile române au recunoscut că durata procedurii în cazul reclamantului nu a respectat cerința de „temps rezonabil” prevăzută la art. 6 din Convenție.

De asemenea, au indicat că sunt gata să plătească reclamantului suma tabulată mai jos. Partea relevantă din declarație se menționează după cum urmează: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, că există o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește întârzierea excesivă a procedurii interne. Guvernul este dispus să plătească dlui Constantin Ion doar ca satisfacție suma de 3,240 EUR, suma considerată rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă trebuie să acopere toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc contului personal indicat de reclamant în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție.

În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.” Poziția reclamantului Prin scrisoarea din 15 aprilie 2013, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația Guvernului era inacceptabil scăzută și, prin urmare, a refuzat suma propusă de Guvern.

Evaluarea Curtei Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03).

Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00 , 10 mai 2007; Abramiuc v. România , nr. 37411/02 , § 103-109, 24 februarie 2009 și Matica v. România , nr. 19567/02 , § 24, 2 noiembrie 2006 . Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, această parte a cererilor ar trebui eliminată din listă.

În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Alte plângeri Reclamantul s-a mai plângut în conformitate cu art. 5 § 1 din Convenție cu privire la lungimea și licitatea deținerii sale înainte de judecată în 2000. De asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, s-a plâns cu privire la nedreptatea procedurii penale. Având în vedere toate materialele în posesia sa și, în măsura în care aceste plângeri intră în competența sa, Curtea constată că nu există nicio încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în aceste dispoziții, prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 1, 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurii penale și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu articolul (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 40671/12 Constantin ION against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 1 October 2013 as a Committee composed of: Alvina Gyulumyan, President, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 19 June 2012, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 11 March 2013 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Constantin Ion, is a Romanian national, who was born in 1950 and lives in Constanța. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs. The application mainly concerns the length of criminal proceedings in which the applicant was involved, with a lapse of time of 12 years with three remittals of the case to the lower courts. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the criminal proceedings before the domestic courts, which lasted 12 years with three remittals of the case to the lower courts. He also complained about the unfairness of the criminal proceedings brought against him.

He further complained under Article 5 § 1 of the Convention about the length and lawfulness of his pre-trial detention in 2000. THE LAW A. Complaint under Article 6 § 1 concerning the length of criminal proceedings The applicant complained about the length of the criminal proceedings under Article 6 § 1 of the Convention. This provision provides as follows: “In the determination of ... any criminal charge against him everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” 1. The Government’s unilateral declaration After the failure of an attempt to reach a friendly settlement, by a letter sent on 11 March 2013, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the application.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. By this declaration the Romanian authorities acknowledged that the length of the proceedings in the applicant’s case had failed to comply with the “reasonable time” requirement set down in Article 6 of the Convention. They also indicated that they were ready to pay the applicant the sum tabulated below. The relevant part of the declaration reads as follows: “The Government declare, by way of this unilateral declaration, their acknowledgement of the existence of a violation of Article 6 § 1 of the Convention regarding the excessive delay in the domestic proceedings. The Government are prepared to pay to Mr Constantin Ion as just satisfaction the sum of EUR 3,240, amount which they consider reasonable in the light of the Court’s case-law.

This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei to the personal account indicated by the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Therefore, the Government respectfully invite the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.” 2. The applicant’s position By a letter of 15 April 2013 the applicant expressed the view that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low and therefore refused the amount proposed by the Government. 3. The Court’s assessment The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o.

v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time ( Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ … ; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, 10 May 2007; Abramiuc v. Romania , no. 37411/02, § 103-109, 24 February 2009; and Matica v. Romania , no. 19567/02, § 24, 2 November 2006). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, this part of the applications should be struck out of the list.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). B. Other complaints The applicant further complained under Article 5 § 1 of the Convention about the length and lawfulness of his pre-trial detention in 2000. Also, under Article 6 § 1 of the Convention he complained about the unfairness of the criminal proceedings. Having regard to all the materials in its possession, and in so far as these complaints fall within its competence, the Court finds that there is no appearance of a violation of the rights and freedoms set out in these provisions in that respect.

It follows that this part of the application must be rejected pursuant to Article 35 §§ 1, 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention regarding the length of the criminal proceedings and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike this part of the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Deputy Registrar President