HERSCOVITS v. ROMANIA AND OTHER APPLICATIONS

DECIZIA nr. 41216/04 Simon HERSCOVITS împotriva României și alte două cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 10 ianuarie 2012 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la 2 septembrie 2004, 3 martie 2005 și, respectiv, 10 mai 2010, având în vedere declarațiile depuse de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsurile reclamanților la declarațiile, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții sunt resortisanți români, cu excepția reclamantului în cererea nr. 41216/04, care este un cetățean al SUA. Guvernul român („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna Irina Cambrea, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Toate cererile se referă la durata procedurii civile în care reclamanții erau fie acuzați, fie respondenți, iar durata procedurii era respectiv de: șase ani și două luni pentru trei niveluri de jurisdicție pentru o acțiune care urmărește stabilirea proprietății asupra bunurilor imobile în cazul nr. 41216/04; 8 ani pentru trei niveluri de jurisdicție pentru un litigiu civil între părțile private care solicită recuperarea unei proprietăți în cazul nr. 9955/05; șapte ani și nouă luni pentru trei grade de jurisdicție pentru un litigiu civil între părțile private cu privire la cererile de compensare în cazul nr. 35621/10. COMPLAINTS Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii în fața instanțelor interne. Reclamanții au formulat, de asemenea, alte plângeri în ceea ce privește aceleași seturi de procedură. Denumirile prevăzute în art. 6 § 1 privind durata procedurii Reclamanții se plâng în legătură cu durata procedurii civile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiție într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal ...” Declarațiile unilaterale ale Guvernului Guvernul a informat Curtea că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemei formulate de cererile privind durata procedurii interne. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. HERSCOVITS c. România (nr. 41216/04) Cererea a fost depusă de Simon Herscovits, un cetățean american născut în 1914 și care a rezistat în New York, Statele Unite ale Americii. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl S. Andon, un avocat practicant la București. Prin scrisoarea din 22 iulie 2011, Guvernul a trimis o declarație unilaterală, cu condiția ca: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea întârzierii excesive în cadrul procedurii interne implicate de reclamantul Simon Herscovits. Guvernul este dispus să plătească reclamantului ca satisfacție echitabilă suma de 1.500 EUR, suma considerată rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă va acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită contului personal indicat de reclamant în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” Cererea a fost depusă de Jozsef și Ottilia Ferenczi, născută în 1944 și, respectiv, în 1946 și care a rezistat în Oradea. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna L. Moisi, un avocat practicant în Oradea. Prin scrisoarea din 28 iulie 2011, Guvernul a trimis o declarație unilaterală, cu condiția ca: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea întârzierii excesive în cadrul procedurii interne implicate de solicitanți. Guvernul este dispus să plătească în comun reclamanților ca satisfacție echitabilă a sumei de 2.000 EUR, suma pe care acestea consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă va acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la contul personal indicat de solicitanți în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” ANDRISI c. România (nr. 35621/10) Cererea a fost depusă de Mihai și Garafira Andrieși, născută în 1959 și, respectiv, 1964 și rezidentă în Suceava. Prin scrisoarea din 26 iulie 2011, Guvernul a trimis o declarație unilaterală, cu condiția următoarea: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, că există o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la întârzierea excesivă a procedurii interne. Guvernul este dispus să plătească în comun dlui Mihai Andrieși și dna Garafira Andrieși ca satisfacție echitabilă a sumei de 1200 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții, cu scopul de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi liberă de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la contul personal indicat de solicitanți în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” Pozițiile reclamanților Reclamanții au exprimat opinia că sumele menționate în declarațiile guvernului sunt inacceptabil scăzute și, prin urmare, au refuzat sumele propuse de guvern. Evaluarea Curții Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” Aceasta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§§ 75-77, ECHR 2003-VI). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil ( Abramiuc c. România , nr. 374111/02, §§103-109, 24 februarie 2009). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și sumele de compensare propuse – care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea plângerilor privind durata procedurii (art. 37 § 1 în amendă) Prin urmare, această parte a cererilor ar trebui eliminată din listă. Alte plângeri referitoare la articolele 6, 13 și 14 din Convenție, la art. 1 din Protocolul nr. 1 și la art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, reclamanții se plângeau de aspecte suplimentare legate de procedura de mai sus. Având în vedere toate materialele în posesia sa și, în măsura în care aceste plângeri intră în competența sa, Curtea constată că nu există nicio încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în aceste dispoziții în acest sens, prin urmare, această parte a cererilor trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să se alăture cererilor; ia act de termenele declarațiilor guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurii și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; pentru a elimina cererile din lista sa de cazuri, în măsura în care acestea se referă la reclamația de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Declarați restul cererilor inadmisibile. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele Adjunct Registrul Lista cererilor 1. 41216/04 Herscovits c. România 2. 9955/05 Ferenczi c. România 3. 35621/10 Andriesi c. România

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 41216/04

Simon HERSCOVITS

against

Romania

and 2 other applications

(see list appended)

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 10

January 2012 as a Committee composed of:

Ján Šikuta,

President,

Ineta Ziemele,

Kristina Pardalos,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on 2 September 2004, 3

March 2005 and 10 May 2010 respectively,

Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ replies to the declarations,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants are Romanian nationals, with the exception of the applicant in application no. 41216/04, who is a citizen of the USA. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms

Irina

Cambrea, from the Ministry of Foreign Affairs.

The facts of the cases, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

All applications concern the length of civil proceedings in which the applicants were either defendants or respondents. The length of the proceedings was respectively of:

-

six years and two months for three levels of jurisdiction for an action seeking to establish ownership over immovable property in case no. 41216/04;

-

eight years for three levels of jurisdiction for a civil litigation between private parties seeking recovery of a property in case no.

9955/05;

-

seven years and nine months for three degrees of jurisdiction for a civil litigation between private parties regarding compensation claims in case no. 35621/10.

COMPLAINTS

The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings before the domestic courts. The applicants also raised various other complaints in respect of the same sets of proceedings.

THE LAW

A.

Joinder of the applications

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to join them in a single decision.

B.

Complaints under Article 6 § 1 concerning the length of proceedings

The applicants complained about the length of the civil proceedings under Article 6 § 1 of the Convention. This provision provides as follows:

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

1.

The Government’s unilateral declarations

The Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issue raised by the applications regarding the length of the domestic proceedings. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article

37 of the Convention.

a)

HERSCOVITS v. Romania (no. 41216/04)

The application was lodged by Simon Herscovits, a US citizen born in 1914 and residing in New York, USA. He was represented before the Court by Mr

S. Andon, a lawyer practising in Bucharest.

By letter of 22 July 2011, the Government sent a unilateral declaration, providing as follows:

“The Government declare, by way of this unilateral declaration, their acknowledgement of the excessive delay in the domestic proceedings engaged by the applicant Simon Herscovits. The Government are prepared to pay to the applicant as just satisfaction the sum of EUR 1,500, amount which they consider reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable to the personal account indicated by the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore, the Government respectfully invite the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article

37 § 1 (c) of the Convention.”

b)

FERENCZI v. Romania (no. 9955/05)

The application was lodged by Jozsef and Ottilia Ferenczi, born in 1944 and 1946 respectively and residing in Oradea. They were represented before the Court by Ms

L. Moisi, a lawyer practising in Oradea.

By letter of 28 July 2011, the Government sent a unilateral declaration, providing as follows:

“The Government declare, by way of this unilateral declaration, their acknowledgement of the excessive delay in the domestic proceedings engaged by the applicants. The Government are prepared to pay jointly to the applicants as just satisfaction the sum of EUR 2,000, amount which they consider reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable on the date of the payment to the personal account indicated by the applicants within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore, the Government respectfully invite the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.”

c)

ANDRIESI v. Romania (no. 35621/10)

The application was lodged by Mihai and Garafira Andrieși, born in 1959 and 1964 respectively and residing in Suceava.

By letter of 26 July 2011, the Government sent a unilateral declaration, providing as follows:

“The Government declare, by way of this unilateral declaration, their acknowledgement of the existence of a violation of Article 6 § 1 of the Convention regarding the excessive delay in the domestic proceedings. The Government are prepared to pay jointly to Mr Mihai Andrieși and Ms Garafira Andrieși as just satisfaction the sum of EUR 1,200, amount which they consider reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable on the date of the payment to the personal account indicated by the applicants within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore, the Government respectfully invite the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.”

2.

The applicants’ positions

The applicants expressed the view that the sums mentioned in the Government’s declarations were unacceptably low and therefore refused the amounts proposed by the Government.

3.

The Court’s assessment

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.”

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declarations in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v. Turkey

, [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (

Abramiuc v. Romania

, no.

37411/02, §§103-109, 24 February 2009).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, as well as the amounts of compensation proposed – which are consistent with the amounts awarded in similar cases

– the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the complaints on length of proceedings (Article 37 § 1

in fine

).

Accordingly, this part of the applications should be struck out of the list.

C.

Other complaints

Referring to Articles 6, 13 and 14 of the Convention, Article 1 of Protocol No.

1 and Article 2 of Protocol No.

4 to the Convention, the applicants complained of further aspects related to the above proceedings.

Having regard to all the materials in its possession, and in so far as these complaints fall within its competence, the Court finds that there is no appearance of a violation of the rights and freedoms set out in these provisions in that respect. It follows that this part of the applications must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§

1,

3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to join the applications;

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declarations under Article 6 § 1 of the Convention regarding the length of the proceedings and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the applications out of its list of cases in so far as they relate to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Declares

the remainder of the applications inadmissible.

Marialena Tsirli

Ján Šikuta

Deputy Registrar

President

List of applications