Secțiunea a treia Cerere nr. 16920/04 prezentată de Dan Eugeniu POPESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 31 ianuarie 2008 într-o cameră compusă din Boštjan M. Zupančič, președinte, Corneliu Biersan, Elisabet Fura-Sandström, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, David Thór Björgvinsson, Isabelle Berro-Lefevre, judecători și Santiago Quesada grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 15 martie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și d Reclamantul, dl Dan Eugeniu Popescu, este un cetățean român, născut în 1938 și rezident în Brașov. Guvernul român ( Printr-o decizie din 29 ianuarie 1999, Comisia pentru contestații din cadrul Direcției departamentale pentru pensii a lui Brașov (inclusiv Hotărârea pentru pensii) a respins ca nefondată contestarea reclamantului împotriva deciziei din 1 octombrie 1998 a conducerii menționate anterior privind pensionarea și calcularea pensiei sale de pensie. Prin hotărârea din 17 septembrie 2002, pe baza unei expertize, Tribunalul de apel din Timișoara găzduiește acțiunea reclamantului în litigiu administrativ în vederea anulării deciziilor din 1 octombrie 1998 și 29 ianuarie 1999 menționate anterior și a condamnat conducerea pensiilor să emită o nouă decizie de calculare a drepturilor de pensie, cu aplicarea corectă a dispozițiilor aplicabile. Prin hotărârea din 20 martie 2003, pe baza unei acțiuni formulate de Hotărârea pentru pensii, Curtea Supremă de Justiție a pronunțat cu trimitere la hotărârea menționată anterior. La 21 mai 2003, reclamantul sesizează Curtea Supremă de Justiție cu privire la o acțiune în rejudecare împotriva hotărârii din 20 martie 2003 menționată anterior. Prin hotărârea din 16 septembrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, care se afla într-o formare de judecată care o includea pe judecătorul M.A. care făcea parte din formarea care a pronunțat hotărârea din 20 martie 2003, a numit drept contestație în anulare acțiunea extraordinară formulată de reclamant împotriva hotărârii din 20 martie 2003 și a respins-o ca inadmisibilă. După trimiterea cauzei, printr-o hotărâre din 3 mai 2005, tribunalul județean Timiș a respins acțiunea reclamantului ca fiind nefondată. Printr-o hotărâre definitivă din 25 noiembrie 2005, tribunalul de apel din Timișoara a dat dreptul la recursul formulat de solicitant, a anulat deciziile menționate anterior din partea conducerii pensiilor și a condamnat-o pe aceasta din urmă să emită o nouă decizie de calculare a drepturilor de pensie, conform unei expertize efectuate în septembrie 2002, și să-i plătească o sumă reprezentând diferența actualizată între pensia de care beneficiase și cea la care avea dreptul pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1998 și iulie. 2002. GRIFS Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, adoptat singur și combinat cu art. 14 din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii privind drepturile sale de pensie, pe care le consideră excesive, și să fie astfel victima discriminării. În temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, Tribunalul se plânge că a inițiat procedura pe care a inițiat-o împotriva hotărârii din 20 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție, de motivele pentru care acțiunea sa în rejudecare nu ar fi fost examinată și că instanța M.A. a participat la cele două formațiuni de judecată care au pronunțat hotărârile din 20 martie și 16 septembrie 2003. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul consideră că a suferit o încălcare a dreptului său de a-și respecta bunurile, din cauza frustrarii sale în legătură cu desfășurarea procedurii privind drepturile sale de pensie. LA 18 octombrie 2007, grefa a trimis părților declarații în vederea unei soluționări amiabile a cauzei. La 14 noiembrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă Subsemnatul, Dan Eugeniu Popescu, ia notă de faptul că guvernul român este pregătit să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 3 000 de euro în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 13 decembrie 2007, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Subsemnatul, Răzvan-Horațiu Radu, agent al guvernului român pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declar că guvernul român propune să plătească domnului Dan Eugeniu Popescu, cu titlu gratuit, suma de 3 000 EUR în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Bo Õjan Dl Zupančič Modulul Președinte
Requête n
o
16920/04
présentée par Dan Eugeniu POPESCU
contre la Roumanie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 31 janvier 2008 en une chambre composée de
:
Boštjan M. Zupančič,
président,
Corneliu Bîrsan,
Elisabet Fura-Sandström,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
David Thór Björgvinsson,
Isabelle Berro-Lefèvre,
juges,
et de Santiago Quesada
,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 15 mars 2004,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Dan Eugeniu Popescu, est un ressortissant roumain, né en 1938 et résidant à Brașov. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. R. H. Radu, du ministère des Affaires étrangères.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Par une décision du 29 janvier 1999, la commission des contestations au sein de la direction départementale chargée des pensions de retraite de Brașov («
la direction des pensions
») rejeta comme mal fondée la contestation du requérant contre la décision du 1
er
octobre 1998 de la direction susmentionnée concernant la mise à la retraite de l’intéressé et le calcul de sa pension de retraite.
Par un jugement du 17 septembre 2002, s’appuyant sur une expertise, la cour d’appel de Timișoara accueillit l’action du requérant en contentieux administratif tendant à l’annulation des décisions des 1
er
octobre 1998 et 29
janvier 1999 précitées et condamna la direction des pensions à lui délivrer une nouvelle décision de calcul des droits de retraite avec l’application correcte des dispositions applicables.
Par un arrêt du 20 mars 2003, sur recours formé par la direction des pensions, la Cour suprême de justice cassa avec renvoi le jugement précité.
Le 21 mai 2003, le requérant saisit la Cour suprême de justice d’un recours en révision contre l’arrêt du 20 mars 2003 précité.
Par un arrêt du 16 septembre 2003, la Cour suprême de justice, siégeant dans une formation de jugement qui comprenait la juge M.A. qui avait fait partie de la formation ayant rendu l’arrêt du 20 mars 2003, qualifia de contestation en annulation le recours extraordinaire formé par le requérant contre l’arrêt du 20 mars 2003 et la rejeta comme irrecevable.
Après le renvoi de l’affaire, par un jugement du 3 mai 2005, le tribunal départemental Timiș rejeta l’action du requérant comme mal fondée.
Par un arrêt définitif du 25 novembre 2005, la cour d’appel de Timișoara fit droit au recours formé par le requérant, annula les décisions précitées de la direction des pensions et condamna cette dernière à lui délivrer une nouvelle décision de calcul des droits de retraite, selon une expertise effectuée en septembre 2002, et à lui payer un montant représentant la différence actualisée entre la pension de retraite dont il avait bénéficié et celle à laquelle il avait droit pour la période allant d’octobre 1998 à juillet
2002.
1.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, pris seul et combiné avec l’article 14 de la Convention le requérant se plaint de la durée de la procédure portant sur ses droits de pension de retraite, qu’il estime excessive, et d’être ainsi victime d’une discrimination.
2.
Sur le fondement de l’article 6 § 1 de la Convention, il se plaint de l’iniquité de la procédure qu’il avait engagée contre l’arrêt du 20 mars 2003 de la Cour suprême de justice, aux motifs que son recours en révision n’aurait pas été examiné et que la juge M.A. a participé aux deux formations de jugements qui ont rendu les arrêts des 20 mars et 16 septembre 2003 respectivement.
3.
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, le requérant estime avoir subi une atteinte à son droit au respect de ses biens, en raison de sa frustration par rapport au déroulement de la procédure concernant ses droits de pension de retraite.
Le 18 octobre 2007, le greffe a envoyé aux parties des déclarations en vue d’un règlement amiable de l’affaire.
Le 14 novembre 2007, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante
:
«
Je soussigné, Dan Eugeniu Popescu, note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre gracieux, la somme de 3
000 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exemptes de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
»
Le 13 décembre 2007, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussigné, Răzvan-Horațiu Radu, agent du gouvernement roumain auprès de la Cour européenne des Droits de l’Homme, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M. Dan Eugeniu Popescu, à titre gracieux, la somme de 3
000 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exemptes de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois
mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Boštjan M. Zupančič
Greffier
Président