Secțiunea a treia Cerere nr. 3831/04 prezentată de Nicolae Mugraș POPESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 10 ianuarie 2008 într-o cameră compusă din Boštjan M. Zupančič, președinte, Corneliu Biersan, Elisabet Fura-Sandström, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Isabelle Berro-Lefevre, judecători, Santiago Quesada; Grefier de secțiune. Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 19 septembrie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și d Nicolae Muguras Popescu, este un cetățean român, născut în 1958 și rezident în Râmnicu Sărat. Guvernul român a fost reprezentat de agentul său și de co-agentul său, Beatrice Ramașcanu și Ruxandra Pașoi, și apoi de Razvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Ca urmare a restructurării armatei și a poliției, începând cu 1995, au fost adoptate mai multe măsuri legislative în scopul de a încuraja militarii și polițiștii să-și ceară repartiția în armata de rezervă și, prin urmare, să se pensioneze anticipat. În această privință, în plus față de pensia de pensie, la ë t le octoya de alocaii scutite de impozit și calculate în raport cu soldul lor lunar brut. La cererea sa, la 31 iulie 2000, reclamantul, militar de carieră, a fost În momentul plății acestor alocații, Ministerul Apărării (în continuare, Ministerul Apărării) deduce suma impozitului pe venit. Prin intermediul unei acțiuni introduse împotriva ministerului, reclamantul a solicitat rambursarea sumei reținute cu titlu de impozit, susținând că aceste alocații erau scutite de impozit. Ministerul s Printr-o hotărâre definitivă din 20 decembrie 2001, tribunalul departamental din Vrancea a acordat dreptul la acțiune și a condamnat ministerul să plătească reclamantului suma de 54 990 282 de foști lei români, respectiv, aproximativ 2 100 de euro. Procurorul general al României a formulat în fața Curții Supreme de Justiție o acțiune în anulare împotriva acestei hotărâri. El a făcut să se afirme că, prin intermediul legislației interne, tribunalul a comis erori grave de drept, ceea ce a dus la o soluție greșită a litigiului. Prin hotărârea din 6 mai 2003, Curtea Supremă de Justiție a primit acțiune în anulare, a încălcat hotărârea menționată anterior și a respins acțiunea reclamantului. Ea a considerat că alocațiile aveau o natură salarială, fiind astfel supuse impozitului. GRIEF Reclamantul se plângea de faptul că obligația de a restitui o sumă încasată în temeiul unei decizii adoptate în forță de lucru judecat a încălcat dreptul la respectarea proprietăților sale (art. 6 1 din Convenția nr. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție). ÎN DREPT la 7 septembrie 2006, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație subsemnată de mine, Beatrice Ramașcanu, agent al guvernului român în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că guvernul român oferă dlui Nicolae Mugurash Popescu, cu titlu gratuit, suma de 1 250 EUR în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în lei românești la rata aplicabilă la data plății și se înțelege fără orice impozit aplicabil. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, statul membru în cauză trebuie să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrala europeană, plus trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cazului. La 11 iulie 2006, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă, semnată de reclamantă, prin care se solicită să se renunțe la orice pretenție împotriva reclamantului cu privire la faptele care au stat la originea cererii respective, inclusiv la executarea forțată a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 6 mai 2003 sau a oricărei alte hotărâri prin care se condamnă reclamantul să ramburseze suma în litigiu. Subsemnatul, Nicolae Mugurash Popescu observă că guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1 250 EUR în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în lei românești la rata aplicabilă la data plății și se înțelege fără orice impozit aplicabil. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Observ, de asemenea, că guvernul român și-a exprimat angajamentul de a renunța la orice pretenție cu privire la faptele care au stat la originea cererii, inclusiv la executarea forțată a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 6 mai 2003 sau a oricărei alte hotărâri prin care se dispune rambursarea sumei în litigiu. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Bo Õjan Dl Zupančič Modulul Președinte
Requête n
o
3831/04
présentée par Nicolae Muguraș POPESCU
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 10 janvier 2008 en une chambre composée de
:
Boštjan M. Zupančič,
président,
Corneliu Bîrsan,
Elisabet Fura-Sandström,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Isabelle Berro-Lefèvre,
juges,
Santiago Quesada,
greffier de section.
Vu la requête susmentionnée introduite le 19 septembre 2003,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M.
Nicolae Muguraș Popescu, est un ressortissant roumain, né en 1958 et résidant à Râmnicu Sărat. Le gouvernement roumain («
le
Gouvernement
») a été représenté par son agent et son co-agent, M
mes
Beatrice Ramașcanu et Ruxandra Pașoi, et ensuite, par
M.
Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.
En raison de la restructuration de l’armée et de la police, entamée dès 1995, plusieurs mesures législatives furent adoptées dans le but d’encourager les militaires et les policiers à demander leur affectation à l’armée de réserve et, par conséquent, à prendre leur retraite anticipée.
A cet égard, en sus de la pension de retraite, l’Etat leur octroya des allocations exonérées d’impôt et calculées par rapport à leur solde
mensuelle brute.
A sa demande, le 31 juillet 2000, le requérant, militaire de carrière, fut
affecté à l’armée de réserve et mis à la retraite anticipée avec droit à la pension et aux allocations susmentionnées. Au moment du paiement de ces allocations, le ministère de la Défense (ci-après, «
le ministère
») déduisit le montant de l’impôt sur le revenu.
Par une action introduite à l’encontre du ministère, le requérant demanda le remboursement de la somme retenue à titre d’impôt, en faisant valoir que ces allocations étaient exonérées d’impôt.
Le ministère s’opposa à l’action. Il estima que ces allocations étaient assimilées aux salaires et par conséquent, qu’elles étaient soumises à
l’imposition.
Par un jugement définitif du 20 décembre 2001, le tribunal départemental de Vrancea fit droit à l’action et condamna le ministère à verser au requérant la somme de 54
990
282 anciens lei
roumains, à savoir, environ 2
100 euros. Le requérant encaissa, à une date non précisée, cette somme.
Le procureur général de la Roumanie forma devant la Cour suprême de justice un recours en annulation contre ce jugement. Il fit valoir qu’en interprétant la législation interne, le tribunal avait commis de graves erreurs de droit, entraînant une mauvaise solution du litige.
Par un arrêt du 6 mai 2003, la Cour suprême de justice accueillit le
recours en annulation, cassa le jugement susmentionné et rejeta l’action du requérant. Elle jugea que les allocations avaient une nature salariale, étant par conséquent soumises à l’impôt.
GRIEF
Le requérant se plaint de ce que l’obligation de restituer une somme encaissée en vertu d’une décision passée en force de chose jugée a méconnu le droit au respect de ses biens (article 6
§
1 de la Convention et article
1 du Protocole n
o
1 à la Convention).
Le 7 septembre 2006, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussignée, Beatrice Ramașcanu, Agent du gouvernement roumain devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M. Nicolae Muguraș Popescu, à
titre gracieux, la somme de 1
250 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en lei roumains au taux applicable à la date du paiement et s’entend hors tout impôt éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la
date de la notification de la décision de la Cour rendu conformément à l’article
37
§
1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque
centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
Le Gouvernement s’engage à renoncer à toute prétention à l’encontre du requérant à propos des faits à l’origine de ladite requête, y compris à l’exécution forcée de l’arrêt de la Cour suprême de Justice du 6 mai 2003 ou de toute autre décision condamnant le requérant à rembourser la somme litigieuse.
»
Le 11 juillet 2006, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante
:
«
Je soussigné, Nicolae Muguraș Popescu note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre gracieux, la somme de 1
250 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en lei roumains au taux applicable à la date du paiement et s’entend hors tout impôt éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendu conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Je note également que le gouvernement roumain s’engage à renoncer à toute prétention à propos des faits à l’origine de la requête, y compris à l’exécution forcée de l’arrêt de la Cour suprême de Justice du 6 mai 2003 ou de toute autre décision ordonnant le remboursement de la somme litigieuse.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Boštjan M. Zupančič
Greffier
Président