CASE OF ADRIAN CONSTANTIN AGAINST ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
CASE OF ADRIAN CONSTANTIN AGAINST ROMANIA (CtEDO, 2012)
Rezoluția CM/ResDH(2012)210 [1] Adrian Constantin împotriva României Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (doc. nr. 21175/03, hotărâre din 12 aprilie 2011, finală la 12 iulie 2011) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcarea stabilită [a se vedea documentul DH-DD(2012)236E] Amintind că obligația statului contestat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: Măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a pune în aplicare hotărârea, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012)236E, având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46§1 au fost adoptate; DECLARA că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestuia. Raport de acțiune Adrian Constantin c. România (Declarare nr. 21175/03, hotărâre din 12 aprilie 2011, finală la 12 iulie 2011 rezumat introdus al cazului Acest caz se referă la nedreptatea procedurilor penale care s-a încheiat cu condamnarea reclamantului în 2002 la o condamnare suspendată a închisoarei pentru neglijență în îndeplinirea sarcinilor sale, deoarece drepturile de apărare ale reclamantului nu au fost respectate pe deplin atunci când Curtea Supremă de Justiție, în calitate de instanță de ultima instanță, s-a schimbat în timpul deliberărilor clasificarea juridică a actelor de care reclamantul a fost acuzat. Curtea Europeană a constatat, din aceste motive, că încălcarea dreptului reclamantului de a fi informată în detaliu cu privire la natura și cauza acuzației împotriva acestuia și că ar fi permis timp și facilități adecvate pentru pregătirea apărării sale (violația articolului 6 alineatele (1) și (3) literele (a) și (b)). II. În ceea ce privește măsurile individuale Guvernul ar dori să sublinieze că suma atribuită de Curte în hotărârea sa din 12 aprilie 2011 pentru satisfacție a fost transferată la contul bancar al reclamantului la 15 septembrie 2011. Guvernul ar reaminti, de asemenea, faptul că, în temeiul articolului 4081 din Codul de Procedință Penală, reclamantul poate solicita deschiderea procedurii penale impugnate în termen de un an de la data în care hotărârea Curții Europene a devenit finală. Autoritățile române nu sunt conștienți de orice cerere de redeschidere a procedurii penale care a fost depusă de reclamant în temeiul dispozițiilor menționate anterior. În aceste circumstanțe, Guvernul consideră că în acest caz nu sunt necesare alte măsuri individuale. III. În ceea ce privește măsurile generale A. Publicare și diseminare Versiunea românească a hotărârii din acest caz dat de Curtea Europeană este disponibilă pe site-ul Consiliului Superior de Magistracie (www.csm1909.ro). În plus, jurisprudența Curții Europene este prezentată și discutată periodic în timpul formării inițiale și continue a magistraților. B. Alte măsuri generale Guvernul consideră că nu sunt necesare alte măsuri generale pentru executarea acestei hotărâri, deoarece încălcarea în acest caz nu s-a dovedit la deficiențe în cadrul juridic care reglementează procedurile în fața instanțelor din ultima instanță. Într-adevăr, după cum a remarcat Curtea în sine în hotărârea sa (punctul 21), art. 334 din Codul de Procedură Penală permite reclasificarea juridică a faptelor de către instanțe de apel, numai sub rezerva unor garanții specifice pentru drepturile apărării. În temeiul prezentei dispoziții, instanțele de apel trebuie să ceară procurorului și apărării să își prezinte observațiile cu privire la modificarea prevăzută în clasificarea juridică și să informeze acuzatul că procesul poate fi amânat până la o dată ulterioară, în cazul în care au nevoie de timp pentru pregătirea apărării lor. Guvernul ar dori să sublinieze faptul că situația în cauză în acest caz este puțin probabil să se relueze, deoarece autoritățile judiciare românești sunt bine conștienți de jurisprudența Curții Europene și de obligația lor de a fi convinse și de a aplica dreptul intern într-un mod care este compatibil cu cerințele acestora. Prin urmare, măsurile generale luate vor preveni încălcări similare ale articolului 6 alineatele (1) și (3) literele (a) și (b). IV. Concluzii având în vedere considerentele de mai sus, Guvernul invită Comitetul de Miniștri să încheie examinarea cazului Adrian Constantin c. România. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012 la a 1157-a ședință a Deputaților Miniștri.