Geleri împotriva României

Rezoluția CM/ResDH(2012)215 [1] Geleri împotriva României Execuție a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Dociunea nr. 33118/05, hotărârea din 15 februarie 2011, finală la 15 septembrie 2011) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcările stabilite [a se vedea documentul DH-DD(2012)203E] Amintind că obligația statului contestat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: Măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze comitetul cu privire la măsurile luate pentru a îndeplini obligația menționată anterior;

După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a da efect hotărârii, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012)203E Având în vedere faptul că, având în vedere informațiile prezentate de autoritățile, nu este necesară nicio altă măsură individuală, în afară de plata satisfacției juste (a se vedea documentul DH-DD(2012)203); având în vedere faptul că aspectele referitoare la măsurile generale sunt examinate în prezent în cadrul supravegherii executării grupului de cazuri Lupsa împotriva României (Jurisprudența din 8 iunie 2006); DECLAREA că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestuia.

Raportul de acțiune Geleri c. România (Declarația nr. 33118/05, hotărârea din 15 februarie 2011, finală la 15 septembrie 2011) Cazul se referă la încălcarea articolului 8 din Convenție din cauza interferenței nejustificate cu viața privată și viața de familie a reclamantului implicate prin măsurile de expulzare și interdicție de a intra pe teritoriul român pentru 10 ani impuse de autoritățile naționale din motive de securitate națională care nu au fost prevăzute de o lege în conformitate cu cerințele convenției. De asemenea, Curtea Europeană a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 7 suplimentar la Convenție, deoarece garanțiile procedurale în caz de expulzare nu au fost urmate de autoritățile, instanțele naționale care se confinează să efectueze o examinare oficială a cazului în absența informațiilor factuale.

II. Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în valoare de 13 000 EUR pentru prejudiciu material și moral și 6 300 EUR pentru costuri și cheltuieli. Reprezentantul reclamantului nu a cooperat cu Guvernul României prin transmiterea informațiilor necesare pentru efectuarea plăților, și anume, numărul de cont al reclamantului. În acest sens, Guvernul ar dori să menționeze că au solicitat informațiile necesare pentru execuția hotărârii Curții Europene care trimite scrisoarea reprezentantului reclamantului, astfel cum a fost indicat de Curte, și anume M. Fikri Ergen, prin poștă la adresa Rue Royale 229, 1210 Bruxelles, Belgique, și prin fax la numărul 003222199417, la 7 octombrie 2011 și 27 octombrie 2011. Guvernul constată că destinatarul a primit scrisorile, deoarece nu au fost returnate din cauza beneficiarului care nu a fost găsit sau identificat.

Guvernul ar dori să adauge că au verificat adresa și numărul de fax menționat anterior și a corespuns informațiilor de contact ale reprezentantului reclamantului (http://www.infobel.com/fr/belgium/ergen/saintjosse_ten_noode/022/199417/businessdetails.aspx). De asemenea, în ciuda eforturilor Guvernului, reclamantul nu a putut fi găsit la adresa indicată de el în timpul procedurii. Astfel, la 26 octombrie 2011 și 27 octombrie 2011, Guvernul a trimis două scrisori următoarelor adrese: Chisinau, B. Decebal nr. 49/14, apt.2, Rep. Moldova ( scrisoarea restituită pentru destinatari neidentificați) și Chisinau, Str. Tighina, nr. 49/4, Rep. Moldova. Prin urmare, în urma obligației lor de a respecta hotărârea, Guvernul român a plasat suma la dispunerea reclamantului într-un cont bancar în termenul stabilit de Curtea Europeană.

Ulterior, Departamentul de Execuție a Hotărârilor CEDH a informat Guvernul cu privire la scrisoarea din 9 noiembrie 2011 trimisă de reprezentantul reclamantului.

Din această scrisoare, avocatul reclamantului a primit cererea Guvernului de informații cu privire la contul bancar al reclamantului sau reprezentantul său juridic, din 27 octombrie 2011. Prin urmare, la 5 ianuarie 2012, Guvernul a informat reprezentantul reclamantului cu privire la plasarea sumei la dispoziția reclamantului într-un cont bancar la CEC BANK SA București și cu privire la posibilitatea de a colecta veniturile de plată de la agentul guvernamental sau de a le primi prin poștă, dacă reclamantul sau reprezentantul său juridic au exprimat această intenție În ceea ce privește măsurile ordonate împotriva reclamantului de către autoritățile naționale, declarându-l un extraterestru nedorit, expulzând-l și negandu-l accesul la teritoriul român, Guvernul consideră că reclamantul ar putea solicita o reluare a procedurii interne prin depunerea unei cereri de revizuire a hotărârii nr. 380 din 3 martie 2005 a Curții de Apel din București, pe baza art. 322 § 9 din Codul de Procedură Civilă Cererea de revizuire poate fi înregistrată la Curtea de Apel din București în termen de trei luni de la data publicării hotărârii Curții Europene în Jurnalul Oficial al României - Partea I, în conformitate cu art. 324 § 3 din Codul de Procedură Civilă.

Până în prezent, reclamantul nu a solicitat Guvernului să publice hotărârea Curții Europene, în conformitate cu art. 11 din Ordinul Guvernului nr. 94/1999, privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului de Miniștri, astfel cum a fost modificat. Codul de procedură civilă și Ordinul Guvernului nr. 94/1999 nu impun un termen pentru publicarea unei hotărâri rendue de Curtea Europeană. Prin urmare, reclamantul are dreptul să solicite publicarea hotărârii fără a fi reținut de un termen fix și apoi, în termen de trei luni de la publicare, să depună cererea de revizuire. Reclamantul ar putea depune cererea de revizuire. Dacă a avut probleme din cauza absenței sale în România, ar putea contacta reprezentantul său juridic pentru a îndeplini procedura internă în interesul său.

Guvernul subliniază că cererea de revizuire a reclamantului ar fi admisibilă, deoarece cererile sale anterioare de revizuire s-au bazat pe diferite aspecte factuale și juridice. Procedura de revizuire nu împiedică reclamantul să depună cereri ulterioare de revizuire pentru motive diferite, în cazul în care se observă cerințele de termen. În plus, pe baza hotărârii Curții Europene, Curtea de Apel din București ar putea reexamina cazul, având la dispoziție informațiile referitoare la faptele reproșate reclamantului și respectarea garanțiilor procedurale instituite prin art. 1 din Protocolul nr. 7 suplimentar la Convenția, care sunt reflectate în Ordonanța de urgență nr. 194/2002, cu privire la statutul extratereștrilor din România, republicată ulterior la 5 iunie 2008 și modificată de Legea nr. 157/11.07.2011.

Guvernul evaluează faptul că procedura internă menționată anterior reprezintă un remediu accesibil și eficace care ar putea fi utilizat de reclamant pentru a obține anularea deciziei procurorului de a-l declara nedorit și de a interzice prezența sa pe teritoriul român timp de 10 ani, în cazul în care informațiile factuale derivate de dosarul intern susțin cererea sa. În ceea ce privește posibilitatea pentru reclamantul de a beneficia de procedura descrisă mai sus, Guvernul ar dori să sublinieze că nu ar putea lua măsuri suplimentare în vederea măsurii de expulzare, deoarece nu au putut contacta reclamantul până în acest moment și reprezentantul reclamantului nu au furnizat informații cu privire la locul său actual.

Guvernul reamintește că nici o interdicție de vizitare a reclamantului la reședința sa actuală nu a fost ordonată pentru membrii familiei sale și înainte au putut merge și vizita reclamantul în Republica Moldova. Cu toate acestea, Guvernul reiterează că, în cazul în care familia sa încă trăiește în România, ei au dreptul de a numi un reprezentant juridic în scopul de a urmări procedura internă de anulare a măsurilor care îl impusă să intre pe teritoriul român. Guvernul își reiterează argumentele transmise Comitetului de Miniștri în cazul Lupsa c. România, hotărârea din 8 iunie 2006 și Hotărârea Kaya c. România, hotărârea din 12 octombrie 2006, în care Curtea a constatat încălcarea articolului 8 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 7, în plus față de Convenție, pentru motive similare.

În plus, hotărârea Curții a fost difuzată pe scară largă, deoarece a fost listată pe site-ul Consiliului Superior de Magistratură de la www.csm1909.ro și a putut fi studiată de orice persoană interesată. Guvernul consideră că nu sunt necesare alte măsuri generale pentru a evita viitoarea încălcare a Convenției. IV. Concluzii Având în vedere observațiile menționate mai sus, Guvernul consideră că nu trebuie luate alte măsuri individuale sau generale și concluzionează că acestea respectă obligația impusă de art. 46 § 1 din Convenție, cerând în mod doribil să fie decisă închiderea procedurii de execuție a hotărârii Curții din 15 februarie 2011 în cazul Geleri c. România. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012 la a 1157-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2012)215 [1] Geleri against Romania Execution of the judgment of the European Court of Human Rights (Application No. 33118/05, judgment of 15 February 2011, final on 15 September 2011) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”), Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case and to the violations established (see document DH-DD(2012)203E ); Recalling that the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide to by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required: - of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures preventing similar violations; Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with its above-mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment, including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document DH-DD(2012)203E ); Having satisfied itself that, in view of the information submitted by the authorities, no further individual measure is required, apart from the payment of the just satisfaction (see document DH-DD(2012)203); Having noted that the issues concerning the general measures are examined at present within the framework of the supervision of the execution of the group of cases Lupsa against Romania (judgment of 8 June 2006); DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination thereof.

Action report Geleri v. Romania (Application no. 33118/05, judgment of 15 February 2011, final on 15 September 2011) I. Introductory summary of the case The case concerns the violation of Article 8 of the Convention on account of the unjustified interference with the applicant's private life and family life entailed by the measures of expulsion and interdiction to enter the Romanian territory for 10 years imposed by the national authorities for national security reasons which were not prescribed by a law in accordance with the requirements of the Convention. Also, the European Court found the violation of Article 1 of the Protocol No. 7 additional to the Convention, as the procedural guarantees in case of expulsion were not followed by the authorities, the national courts confining themselves to perform a formal examination of the case in absence of factual information.

II. Individual measures The European Court awarded the applicant just satisfaction in amount of 13 000 EUR for pecuniary and non-pecuniary damages and 6 300 EUR for costs and expenses. The applicant's representative did not cooperate with the Romanian Government by transmitting the information needed to make the payment, namely, the applicant's account number. In this respect, the Government would like to mention that they required the information necessary for the execution of the European Court's judgment sending the letter to the applicant's representative as indicated by the Court, namely M. Fikri Ergen, by post mail to the address Rue Royale 229, 1210 Bruxelles, Belgique, and by fax to the number 003222199417, on 7 October 2011 and 27 October 2011. The Government notes that the addressee received the letters, since they were not returned on account of the recipient not having been found or identified.

The Government would like to add that they verified the aforementioned address and fax number and it corresponded to the contact information of the applicant's representative (http://www.infobel.com/fr/belgium/ergen/saintjosse_ten_noode/022199417/businessdetails.aspx). Also, in spite of the Government's efforts, the applicant could not be found at the address indicated by him during the proceedings. Thus, on 26 October 2011 and 27 October 2011, the Government sent two letters to the following addresses: Chisinau, B. Decebal no. 49/14, apt.2, Rep. Moldova (the letter returned for unidentified addressee) and Chisinau, Str. Tighina, no. 49/4, Rep. Moldova. Accordingly, pursuing their obligation to abide by the judgment, the Romanian Government placed the sum at the applicant's disposal in a bank account within the time­limit laid down by the European Court.

Subsequently, the Department for the Execution of Judgments of ECHR informed the Government of the letter of 9 November 2011 sent to them by the applicant's representative.

It resulted from this letter that the applicant's lawyer received the Government's request for information regarding the bank account of the applicant or his legal representative, dated 27 October 2011. Therefore, on 5 January 2012, the Government informed the applicant's representative of the placement of the sum at the applicant's disposal in a bank account at CEC BANK SA Bucharest and of the possibility of collecting the payment receipts from the Government Agent or of receiving them by post mail, if the applicant or his legal representative expressed this intention With regard to the measures ordered against the applicant by the national authorities, declaring him to be an undesirable alien, expelling him and denying him access to Romanian territory, the Government considers that the applicant could ask for a re-opening of the internal procedure by lodging a request for revision of the judgment no. 380 of 3 March 2005 of the Bucharest Court of Appeal, on the basis of the Article 322 § 9 of the Code of Civil Procedure The request for revision could be registered with the Bucharest Court of Appeal within three months from the date of publication of the European Court's judgment in the Romanian Official Journal - Part I, in accordance with Article 324 § 3 of the Code of Civil Procedure.

So far, the applicant did not ask the Government to publish the European Court's judgment, pursuant to Article 11 of the Government Ordinance no. 94/1999, on the participation of Romania in the proceedings in front of the European Court of Human Rights and the Committee of Ministers, as amended. The Code of Civil Procedure and the Government Ordinance no. 94/1999 do not impose a time-limit for the publication of a judgment rendered by the European Court. Hence, the applicant is entitled to require the publication of the judgment without being restrained by a fixed term and then, within three months from the publication, to file the request for revision. The applicant could lodge himself the request for revision.

If he encountered difficulties on account of his absence in Romania, he could contact his legal representative to carry out the internal procedure in his interest. The Government point out that the applicant's request for revision would be admissible, as his previous requests for revision were based on different factual and legal issues. The revision procedure does not impede an applicant from filing subsequent requests for revision for different grounds, if the time-limit requirement is observed.

Further, based on the European Court's judgment, the Bucharest Court of Appeal could re-trial the case having at their disposal the information regarding the facts reproached to the applicant and observing the procedural guarantees instituted by Article 1 of the Protocol No. 7 additional to the Convention, which are reflected in the Emergency Ordinance No. 194/2002, on the aliens' status in Romania, subsequently republished on 5 June 2008 and amended by the Law no. 157/11.07.2011. The Government assess that the aforementioned internal procedure represents an accessible and effective remedy that could be used by the applicant to obtain the annulment of the prosecutor's decision of declaring him undesirable and banning his presence on the Romanian territory for 10 years, in case the factual information adduced to the domestic case file substantiate his claim.

As regards the possibility for the applicant of benefitting from the procedure described above, the Government would like to point out that they could not take further steps with a view to the expulsion measure, since they could not contact the applicant until this moment and the applicant's representative provided no information on his present location. The Government reminds that no interdiction of visiting the applicant at his present residence was ordered for his family members and previously they could go and visit the applicant in Rep. Moldova. However, the Government reiterates that, if his family still lives in Romania, they are entitled to appoint a legal representative for the purpose of pursuing the internal procedure for the annulment of the measures impeding him to enter the Romanian territory.

Ill. General measures The Government reiterates their submissions sent to the Committee of Ministers in the case Lupsa v. Romania, judgment of 8 June 2006, and the case Kaya v. Romania, judgment of 12 October 2006, in which the Court found a violation of Article 8 of the Convention and Article 1 of the Protocol No. 7 additional to the Convention, for similar grounds. In addition, the Court's judgment was widely disseminated, as it was listed on the website of the Superior Council of Magistracy at www.csm1909.ro and it could be studied by any interested person. The Government considers that no other general measures are required to avoid future violation of the Convention. IV.

Conclusions Having regard to the aforementioned submissions, the Government considers that no other individual or general measures are to be taken and they conclude that they complied with the obligation imposed by Article 46 § 1 of the Convention, kindly asking to be decided the closure of the execution proceedings of the Court's judgment of 15 February 2011 in the case Geleri v. Romania. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 6 December 2012 at the 1157th Meeting of the Ministers’ Deputies.