LAZĂR ET LUCA c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
LAZĂR ET LUCA c. ROUMANIE (CtEDO, 2013)
SECȚIUNEA A III-A DECIZII N 14249/07 și 42605/07 VAZIL LAZĂR și Teofil LUCA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are sediul la 5 februarie 2013 într-o Cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Gritco, judecători, și Marialena Tsirli; graffière adjunct de secțiune, având în vedere cererile sus-menționate depuse la 3 mai 2004 și la 17 septembrie 2007, după ce a intenționat acest lucru, pronunță următoarea decizie DEFINIȚIA Celor care au depus cererea, dnii Vasile Lazaur (denumit în continuare "primul reclamant") și Teofil Luca (denumit în continuare "al doilea reclamant") (denumit în continuare "reclamantul") (denumit în continuare "reclamantul"). Primul reclamant este reprezentat în fața Curții de către mama sa, dl N. Lazaur și al doilea de către dl Traizzta, avocată la Baia Mare. Circumstanțele din acest caz Faptele fiecăreia dintre acțiuni, așa cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Cererea nr. 14249/07 Procedura penală împotriva reclamantului La 20 august 2002, ca urmare a unei operațiuni desfășurate de poliție prin intermediul colaboratorului Toni și al agentului sub acoperire N.S., reclamantul a fost pus în detenție provizorie pentru traficul de droguri. După aceea, detenția sa a fost prelungită ulterior prin decizii ale autorităților competente. Printr-un rechizitoriu din 2002, Parchetul de lângă curtea de apel a lui Timișoara a trimis pe reclamant și alte persoane în instanță pentru trafic de droguri. La avocat al reclamantului a declarat în repetate rânduri că agentul infiltrat În cazul în care o persoană care lucrează sub acoperire are dreptul de a-și exercita atribuțiile în conformitate cu dreptul intern sau cu dreptul intern al statului membru în care se află persoana respectivă, aceasta poate solicita, în conformitate cu dreptul intern al statului membru în care se află persoana în cauză, să își exercite dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și desfășura activitatea. Cu ocazia unei audieri publice care a avut loc la 19 februarie 2003, Tribunalul de Primă Instanță din Arad a respins prima cerere a avocatului reclamantului, pe motiv că identitatea agentului și a colaboratorilor săi era protejată și că prezența lor în fața instanței nu era posibilă. La 5 martie 2003, tribunalul a acceptat a doua cerere a avocatului reclamantului și a solicitat Parchetului să verse la dosar autorizațiile pe care le eliberase pentru a recurge la agentul sub acoperire și la colaboratorul acestuia. În fața tribunalului departamental competent să examineze cauza, avocatul reclamantului a făcut să se afirme că: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin hotărârea din 9 aprilie 2003, tribunalul departamental l-a condamnat pe reclamant la trei ani de închisoare fermă pentru trafic de droguri, în temeiul articolului 2 din Legea nr. 143/2000. Instanța a considerat că vina sa a reieșit din procesul-verbal încheiat cu ocazia flagrantei infracțiuni organizate de poliție, precum și a altor dovezi depuse la dosar, cum ar fi declarațiile reclamantului și ale celorlalți coincriși și procesul-verbal de percheziție. Avocatul său a solicitat din nou să fie achitat, susținând că dovezile prezentate în speță confirmă faptul că operațiunea fusese orchestrată de către agentul sub acoperire și de către partenerul său. Prin hotărârea din 25 iunie 2003, Curtea de apel din Timișoara majora pedeapsa reclamantului la 10 ani de închisoare. Aceasta a arătat că buna conduită a recurentului în timpul urmăririi penale, reținută de primii judecători ca circumstanță atenuantă, nu a fost decisivă în acest sens, având în vedere gravitatea faptelor și caracterul grav al cererii de ordine publică. 10. În fața Curții Supreme de Justiție, reclamantul s-a plâns, printre altele, de durata pedepsei pe care i-a acordat-o instanța de judecată. În plus, a susținut că are un cazier judiciar curat și că a fost doar intermediar în operațiunea de trafic de droguri organizată de poliție. 11. Printr-o hotărâre definitivă din 27 noiembrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a respins acțiunea sa ca fiind nefondată și a considerat că acțiunea reclamantului în traficul de droguri a fost confirmată în mare măsură de elementele de probă depuse la dosar și interpretate în mod rezonabil de tribunalele ierarhice infernale. Condițiile de detenție ale reclamantului în închisoarea Jilava 12. După iulie 2003, reclamantul a fost ținut într-o celulă suprapopulată, infestată cu gândaci și nesănătoase, pe care trebuia să o împartă cu colegi homosexuali, care practicau activități sexuale în prezența sa. El ar fi fost închis câteva ore în toaleta închisorii, având în vedere faptul că a fost un consumator de droguri. Acesta indică faptul că apa potabilă era de culoare galbenă și era infestată cu paraziți. Cererea nr. 42605/07 13. În 2003, agenții de la Brigada de combatere a crimei organizate din Cluj, suspectând că reclamantul era implicat într-un trafic de persoane în cadrul complexului turistic care îi aparținea, au decis din oficiu să deschidă o anchetă penală. 14. În 2004, un procuror general al Parchetului din apropierea tribunalului departamental din Maramureș a autorizat utilizarea a patru agenți sub acoperire ( La 28 iunie 2004, reclamantul și Zoli s-au întâlnit și au fost de acord cu detaliile unei operațiuni de proxenetism în numele turiștilor străini, care trebuia să aibă loc la complexul turistic al reclamantului. 16. La 6 iulie 2004, reclamantul a fost pus în arest provizoriu printr-o hotărâre înainte de a pronunța legea Tribunalului departamental din Maramureș, în urma unei operațiuni de flagrant de crimă care a avut loc în aceeași zi. Detenția sa provizorie a fost prelungită ulterior de către autoritățile competente 17. Printr-un rechizitoriu din 29 iulie 2004, Parchetul din apropierea tribunalului departamental din Maramureș l-a trimis pe reclamant în judecată pentru trafic de persoane, pentru participarea la o asociație de răufăcători și pentru proxenetism, infracțiuni prevăzute la articolele 323 și 329 din Codul Penal. 18. Reclamantul a solicitat Tribunalului să convoace agenții infiltrați pentru a fi ascultați. În plus, el a solicitat ca înregistrările video realizate în timpul flagrantului delict să fie vizionate în timpul unei audieri a instanței. Tribunalul și-a respins cererile. 19. În timpul mai multor audieri din 14 februarie 2006, avocatul reclamantului a contestat depozițiile a șapte martori ale căror declarații datează din faza urmăririi penale și care nu fuseseră ascultate de instanță. 20. Prin hotărârea din 2 martie 2006, tribunalul departamental l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de opt ani pentru proxenetism și participare la o asociație de răufăcători. Pe baza rapoartelor întocmite de agenții sub acoperire, a declarațiilor martorilor colectate în timpul urmăririi penale și a celor ale altor femei acuzate, precum și a transcrierilor înregistrărilor video și a procesului verbal efectuat în cadrul flagrantului delict, instanța rețin faptul că reclamantul a ciopârțit și exploatat optsprezece femei tinere cu scopul de a practica prostituția. Tribunalul a dispus, în temeiul articolului 329 alineatul (4) din Codul penal, confiscarea sumei de 44 600 EUR (EUR) găsite în posesia sa în momentul arestării sale. Potrivit instanței, suma în cauză reprezenta profitul obținut de reclamant pentru infracțiunile comise. 21. Reclamantul a făcut apel la această hotărâre, criticând, printre altele, respingerea, de către primii judecători, a cererilor sale de probe în apărare. El a solicitat ca agenții infiltrați să fie ascultați și ca înregistrările video realizate în timpul faptei flagrante să fie vizionate de către instanță, în prezența sa. Acesta a contestat, de asemenea, măsura de confiscare ordonată de primii judecători în temeiul articolului 329 alineatul (4) din Codul penal 22. Prin hotărârea din 22 iunie 2006, Curtea de Apel din Cluj a confirmat temeinicia condamnării reclamantului de către tribunalul departamental pentru proxenetism și participarea la o asociație de răufăcători și confiscarea sumei de argint care fusese rezultatul infracțiunilor comise. Fără a colecta dovezi noi, Comisia a remarcat că tribunalul departamental a efectuat o evaluare corectă a celor care fuseseră plătiți la dosar. 23. În fața Curții Supreme de Casație și Justiție, recurentul a susținut că dreptul său la apărare a fost ignorat deoarece niciuna dintre cererile sale de probă cu descărcare de gestiune nu a fost primită de instanțele inferioare. 24. printr-o hotărâre din 24 octombrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins acțiunea reclamantului și a confirmat bunul în temeiul deciziilor anterioare, pe baza elementelor de probă colectate de tribunalele inferioare. Această hotărâre a fost redactată la 12 februarie 2007 și depusă la arhivele tribunalului județ din Mureș, unde a devenit consultabil la 23 mai 2007, așa cum reiese dintr-un certificat eliberat de grefa Tribunalului la cererea reprezentantului reclamantului în fața Curții. Dreptul intern relevant 25. Dispozițiile dreptului intern relevant privind utilizarea agenților sub acoperire sunt descrise la punctele 34 și 35 din hotărârea Constantin și Stoian c. România, nr. 23782/06 și 46629/06, 29 septembrie 2009. GRIEF 26. Invocând art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (d) din convenție, reclamanții se plâng de caracterul inechitabil al procedurilor penale îndreptate împotriva fiecăruia dintre aceștia. Ei consideră că condamnarea lor a avut loc ca urmare a unei provocari polițienești și că nu au putut interoga sau interoga în nici un stadiu al procedurii agenții infiltrați care i-ar fi determinat să comită infracțiuni. Al doilea reclamant afirmă, de asemenea, că instanțele naționale nu au primit nici una dintre cererile sale de probă cu descărcare de gestiune 27. Primul reclamant se plânge apoi că a fost supus unor tratamente contrare articolului 3 din închisoarea Jilava, din cauza condițiilor materiale ale detenției sale, în special a suprapopularii închisorii și a inselitudinii celulei sale. 28. Invocând art. 5 alineatul (1) și art. 3 din convenție, primul reclamant se plânge, de asemenea, că a fost privat în mod ilegal de libertate în timpul detenției sale provizorii. 29. Invocând art. 5 alineatul (1) litera (c), 2, 3 și 4 din convenție, al doilea reclamant se plânge de la Õ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Invocând, în esență, art. 6 alineatul (1) din convenție, acesta se plânge, de asemenea, de durata procedurii împotriva sa, pe care o consideră rezonabilă și se plânge, în cele din urmă, de confiscarea de către autoritățile naționale a sumei de 44 600 EUR găsite în posesia sa în momentul în care s-a temut. În primul rând, Curtea consideră că, având în vedere similitudinea chestiunilor juridice ridicate de cererile înregistrate la nr. 14249/07 și 42605/07, acestea ar trebui să fie anexate în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții. 31. Reclamanții consideră că procedurile penale îndreptate împotriva fiecăruia dintre ei nu au fost efectuate în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) și la art. 3 litera (d) din convenție. Ei consideră că condamnarea lor a avut loc ca urmare a unei provocari polițienești și că nu au putut interoga sau interoga în nici un stadiu al procedurii agenții sub acoperire care i-ar fi determinat să comită infracțiuni. Primul reclamant se plânge, de asemenea, că a fost supus unor tratamente contrare articolului 3 din Convenția în închisoarea de la Jilava, din cauza condițiilor materiale ale detenției sale, în special suprapopularea închisorii și a suprapopularii celulei sale. 32. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecții și consideră necesar să le comunice guvernului pârât în conformitate cu art. (b) din Regulamentul său de procedură. 33. În ceea ce privește restul obiecțiunilor reclamanților (punctele 28 și 29 de mai sus), Curtea, ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască afirmațiile formulate, nu a arătat nicio formă de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de convenție sau de protocoalele sale. În consecință, aceste obiecții sunt în mod evident greșit întemeiate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 alin. (3) lit. (a) și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să adere la acțiunile de amânare examinarea obiecțiunilor întemeiate pe condițiile materiale de detenție ale primului reclamant în închisoarea Jilava și pe presupusa inechitabilă a procedurii penale îndreptate împotriva fiecăruia dintre reclamanți Declară cererile inadmisibile pentru surplus. Marialena Tsirli Josep Casadevall Grefier Adjunct Președinte