CtEDO 12.03.2013 Auto

ROȘCA ET AUTRES c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
12.03.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ROȘCA ET AUTRES c. ROUMANIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 62551/10 Iulian ROȘCA și altele împotriva României introduse la 29 septembrie 2010 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții, dnii Iulian, Sorin și Mihai Roșca și dnele Mirela Corduneanu și Maria Roșca, sunt cetățeni români, născuți în 1962, 1964, 1966 și 1941 și rezidenți în Iași, Plugari și Fauntanele. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează: decesul lui G.R. la 23 martie 2006, D.I.B., medic generalist desemnat comunei Fantanele, s-a mutat la domiciliul G.R., tatăl primilor patru reclamanți și al ultimei reclamante, în vârstă de șaptezeci de ani. Prin intermediul primului reclamant, G.R. a aflat că G.R. era bolnavă și că l-a întâlnit pe G.R. în camera comercială din curtea din care se afla. A examinat G.R. la care diagnosta o răceală. Potrivit reclamanților, D.I.B. i-a dat lui G.R. o cutie de medicamente Eferalgan, pe bază de paracetamol, și o cutie de Duomax, antibiotic pe bază de penicilină. G.R. s-a întors în casă și a luat medicamentele pe care le-a dat doctorul și imediat după aceea a avertizat-o pe soția sa și pe M.U., o altă rudă care se afla în casă, pe care nu se simțea bine, că nu mai putea respira și că îi era greață. Cele două femei au alertat D.I.B. care a sosit aproximativ o jumătate de oră mai târziu, cu glucoză, metoclopramidă (un neuroleptic antiemetic) și furosemid (un diuretic de lamană). D.I.B. i-a administrat lui G.R. glucoză, dar fără nici un efect. A chemat paramedicii, astfel încât o ambulanță să fie trimisă și a indicat familiei lui G.R. să-l transporte cu mașina în fața ambulanței. G.R. a fost transportat pe bancheta din spate a mașinii primăriei. Când a ajuns la ambulanță, personalul medical a constatat moartea lui G.R. Un certificat de deces a fost eliberat a doua zi de către D.I.B. După acest certificat cauza decesului a fost comă diabetică. Procedura penală inițiată de solicitanți la 3 mai 2006, reclamanții au depus o plângere penală împotriva D.I.B. al șefului de omor involuntar. Ei au completat plângerea lor în timpul procedurii șefului de neglijență în exercitarea obligațiilor profesionale. Ei au susținut că aceasta a administrat G.R. un antibiotic, în timp ce ea știa că acesta era alergic la antibiotice, în special la cele pe bază de penicilină. Pe de altă parte, ei considerau că D.I.B. nu respectase protocolul de prim ajutor. Deși, potrivit martorilor oculari, G.R. prezentase semnele evidente ale șocului anafilactic, D.I.B. nu îi administrase adrenalină, substanță care lipsea, de altfel, în trusa de prim ajutor. Ei au produs ca dovadă în sprijinul unei cutii de Duomax găsită după moartea lui G.R. și acoperită de D.I.B. Poliția judiciară a auzit mai mulți martori oculari ai incidentului și membri ai familiei lui G.R., precum și D.I.B. Aceasta a declarat că nu a fost niciodată informată cu privire la alergie G.R. și că, în orice caz, ea nu l-a predat pe acesta decât deferalgan. La 8 februarie 2007 a fost întocmit un raport medico-legal de către laboratorul medico-legal din Iași, care a arătat că reclamantul suferea de mai multe boli. : diabet zaharat de tip 2, o coxartroză bilaterală, un adenom per uretral, sechele ale unui AVC, o hemipareză stângă, sechele ale unui infarct, o boală cardiacă ischemică cronică, o pachipleuză bazală stângă și obezitate de tip 1. De asemenea, acesta concluzionează că o ștampilă de Duomax ar putea provoca decesul unei persoane în caz de alergie majoră și că decesul va interveni foarte rapid după administrarea medicamentului. El a subliniat că singura mențiune referitoare la alergie se afla într-un week-end de spitalizare din 10 mai 2005. În schimb, ultima mențiune din fișa medicală a G.R. disponibil la cabinetul medical al comunei Fauntanele datat 8 În iulie 2004, laboratorul a subliniat că, în lipsa unei autopsii, era imposibil să se pronunțe asupra declanșării unei posibile alergii la penicilină și la administrarea efectivă a Duomax. În cele din urmă, el a arătat că, ținând cont de numeroasele sale afecțiuni, precum și la vârsta sa, decesul de G.R. ar fi putut avea mai multe cauze. La 30 septembrie 2007, o expertiză tehnică a stabilit că în scrisul de pe cutia lui Duomax aparținea D.I.B. printr-o decizie din 10 mai 2007, Parchetul din apropierea tribunalului de primă instanță din Hirlău a dispus un refuz. El a constatat că nu a fost stabilit pe parcursul anchetei preliminare pe care D.I.B. o predase G.R. Cutia lui Duomax a fost informată cu privire la alergia G.R. la antibiotice. Această decizie a fost confirmată de Parchetul din apropierea tribunalului județ din Iași, la 25 iunie 2007. Reclamanții au contestat aceste decizii în fața tribunalelor interne. Ei au susținut că au informat D.I.B. cu privire la alergie G.R. antibioticele din 2002 și că fișa medicală pe care o păstra la cabinetul medical nu era completată în mod corespunzător de aceasta; în această privință, ei au subliniat că G.R. fusese examinat, de exemplu, de D.I.B. în noiembrie 2005 și i-a eliberat o ordonanță cu această ocazie, dar că nu a fost introdusă nicio mențiune în fișa medicală pe această temă. De asemenea, ei au declarat refuzul Parchetului de a lua în considerare declarațiile martorilor care au arătat că D.I.B. i-a dat lui G.R. două cutii de medicamente și simptomele șocului anafilactic (înroșirea pielii, umflarea gâtului, dificultăți de respirație). Pe de altă parte, acestea au subliniat că instanța de primă instanță din Hârlău nu a examinat condițiile în care D.I.B. a acordat primul ajutor G.R. printr-o decizie din 10 octombrie 2007, Tribunalul de Primă Instanță din Hârlău a respins contestația reclamanților. Printr-o decizie din 16 mai 2008, tribunalul județ din Iași a infirmat nejudiciarea pronunțată de Parchet și i-a prezentat cazul în mai 2008 la deschiderea unei proceduri penale. Referindu-se la jurisprudența Curții dezvoltată pe teren la art. 2 din Convenție și privind cerința unei anchete adecvate și eficiente, instanța a considerat că autoritățile de urmărire penală nu au făcut diligențele necesare pentru a obține toate dovezile utile cauzei. În acest caz, se consideră că este vorba despre o autopsie în speță, pentru a stabili cu certitudine starea de sănătate a G.R., circumstanțele de examinare de către D.I.B., actele medicale efectuate înainte de decesul acestuia și modalitățile de transport, precum și cauza decesului său. a avut o obligație legală de a cunoaște eventualele alergii ale G.R. sau cel puțin să-l interogheze în această privință și în cazul în care primii asistenți au fost în conformitate cu protocolul medical. În consecință, instanța a solicitat Parchetului să stabilească situația de fapt înainte de a proceda eventual la aplicarea principiului in dubio pro reo La 6 iunie 2008, comisia superioară a Institutului Național de Medicină Legală a confirmat concluziile raportului medico-legal din 8 februarie 2007. Printr-o notă din 9 ianuarie 2009, laboratorul de medicină legală din Iași a informat procurorul că molecula principală a medicamentului Duomax seeliminează organismul uman la opt ore după administrare. În aceste condiții, tribunalul consideră că o autopsie ar fi inutilă în acest caz. Printr-o decizie din 11 martie 2009, Parchetul a dat un nou refuz, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Parchetul a fost, de asemenea, de acord că nu a existat nici o dovadă că D.I.B. a fost informat cu privire la alergie G.R. la antibiotice. Prin urmare, parchetul a considerat că aplicarea de atașament in dubio pro reo în speță, în favoarea D.I.B. Parchetul a menționat, de asemenea, că reclamanții au sesizat comisia de disciplină a colegiului de departament al medicilor din Iași, care a concluzionat, printr-o decizie din 15 februarie 2007, că D.I.B. nu a comis nicio abatere profesională sau deontologică. Nu s-a făcut nicio mențiune cu privire la o eventuală obligație legală a D.I.B. de a cunoaște eventualele alergii ale G.R. sau cel puțin de a-l interoga în această privință, precum și cu privire la conformitatea primelor măsuri de ajutor întreprinse de D.I.B. cu protocolul medical. Printr-o decizie din 2 noiembrie 2009, Tribunalul de Primă Instanță din Hârlău, în urma contestației reclamanților, a infirmat respingerea din 11 martie 2009 și a retrimis cauza în fața Parchetului. Instanța consideră că este necesar să se constate prezența Duomax în organism la trei ani după deces nu a făcut autopsia inutilă pentru a stabili dacă G.R. a decedat din cauza șocului anafilactic sau din alte cauze decât cele indicate în certificatul constant de deces. De asemenea, a fost necesar ca mai multe indicații ale tribunalului departamental din Iași menționate în decizia sa din 16 mai 2008 să nu fi fost respectate de Parchet. Astfel, instanța nu a ordonat inițierea procedurilor penale împotriva D.I.B., nu a examinat problema respectării obligației sale de a se informa cu privire la eventualele alergii ale pacienților înainte de administrarea unui medicament sau a celui privind echipamentul cabinetului medical sau, în cele din urmă, respectarea protocolului medical de prim ajutor. Tribunalul a dispus, de asemenea, audierea martorilor pentru a stabili dacă G.R. a fost examinat la cabinetul medical al comunei și dacă a depus documente care să ateste alergia sa la antibiotice. Prin decizia din 29 martie 2010, tribunalul județean din Iași a anulat hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din Hârlãu și a confirmat faptul că nu se soluționa cazul în speță. Se estimează că ancheta efectuată de Parchet a fost completă și că vina D.I.B nu a putut fi stabilită cu certitudine. Dreptul și practica internă relevantă Dispozițiile relevante privind avizele medico-legale și organismele autorizate de lege să le elibereze, precum și competența ca mijloc de probă la procesul penal sunt descrise în cauza Eugenia Lazar c. România 32146/05, § 41-46, 16 februarie 2010). În ceea ce privește responsabilitatea personalului medical, majoritatea dispozițiilor relevante, în special Legea nr. 96/2006 sunt descrise în cauza Eugenia Lazar menționată anterior (§ 52-54). Standardele de aplicare a titlului XV din Legea nr. 95/2006 privind răspunderea civilă a personalului medical au intrat în vigoare la 5 aprilie 2007. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții se plâng de modul în care autoritățile au condus ancheta deschisă în urma plângerii lor penale privind decesul părinților lor. Invocând art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng de refuzul autorităților de a examina în cadrul anchetei penale acuzațiile lor privind neglijența medicului D.I.B. în exercitarea obligațiilor sale profesionale. Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață, investigația penală desfășurată de autoritățile interne a îndeplinit cerințele art. 2 din Convenție În plus, cadrul juridic și administrativ instituit era capabil să permită stabilirea cauzei decesului părintelui reclamanților și sancționarea eventualelor încălcări ale dreptului la viață al acestuia din urmă Guvernul este invitat să furnizeze o copie completă a dosarului de anchetă și să indice cadrul juridic la dispoziția reclamanților și care le-ar fi permis să obțină, prin mijloace civile sau disciplinare, o decizie de stabilire a cauzei decesului G.R. și de sancționare a eventualilor responsabili.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă