Comunicat la 20 martie 2014 SECȚIUNEA 3 Cereri n 81270/12 și 65289/13 Dorina IONIȚĂ și Viorel Aurel IONICE împotriva României și Valerian RĂILEANU împotriva României introduse la 13 decembrie 2012 și, respectiv, la 28 septembrie 2013 EXPOSAT DEFICIENTE Informațiile referitoare la părțile reclamante sunt prezentate în anexă. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Cererea nr. 81270/12 La 7 noiembrie 2005, fiul reclamanților a murit la spitalul public de urgență din Braila, la sfârșitul unei intervenții chirurgicale în vederea extragerii polipilor. L a fost efectuată de medicul C.B. și precedată de o anestezie efectuată de medicul P.A., asistat de P.V., o asistentă medicală din același spital. În raportul său medico-legal din 8 noiembrie 2005, Departamentul de Medicină Legală din Braila a concluzionat că decesul a avut drept cauză insuficiența cardio-respiratorie acută cauzată de intrarea în plămâni a propriului sânge din zona operată. Acest raport a fost confirmat de comisia de informare și control al actelor medicale în cadrul instituției medico-legale din Iași. La 9 iulie 2007, Comisia de disciplină a Colegiului Medicilor a sancționat medicii C.B. și P.A. printr-un avertisment din cauza necunoașterii procedurii care trebuie urmată în cadrul unor evenimente preoperatorii, precum și din cauza absenței, pe fișa de observare a limbii, a unor indicații cu privire la consimțământul părinților în cadrul intervenției chirurgicale prevăzute pentru fiul lor. În urma unei contestații a reclamanților, decizia din 9 iulie 2007 a fost anulată, iar cei doi medici în cauză au fost amendați de comisia de disciplină cu o amendă de 1 000 lei (RON) (echivalent cu aproximativ 220 EUR). Elementele dosarului nu permit să se știe dacă această decizie a devenit definitivă și dacă a fost executată. Ca urmare a unei plângeri penale cu constituirea unei părți civile depuse de reclamanți împotriva medicului P.A. pentru omucidere involuntară, care a fost reprimată prin art. 178 din Codul Penal, Parchetul a solicitat, la 26 septembrie 2007, efectuarea unei expertize de către Institutul național de medicină legală Mina Minovici. La institut raspunsul a reiesit ca a reiesit din avizul comisiei de avizare si controlul actelor medicale ale institutului medico-legal din Iasi (punctul 4 de mai sus in fine La 30 iunie 2008, poliția a solicitat din nou de la Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici să efectueze o expertiză pentru a stabili cu mai multă precizie cauzele decesului minorului și pentru a identifica eventualii responsabili. La 28 iulie 2008, institutul a răspuns că își menținea avizul anterior și a precizat, pe baza legii speciale care reglementează activitatea instituțiilor medico-legale, că nu se putea efectua nici o nouă expertiză în absența unor elemente noi. La 30 septembrie 2008, Parchetul de lângă tribunalul din Braila a dat o decizie de nejudiciare în cadrul medicului P.A. În opinia sa, nicio abatere sau neglijență din partea sa nu putea fi stabilită dincolo de orice îndoială rezonabilă pe baza avizului Institutului Mina Minovici, cea mai înaltă autoritate națională în materie de competențe medico-legale și, prin urmare, a respins cererile de despăgubire pe care reclamanții i le-au transmis. Prin ordonanța din 10 noiembrie 2008, procurorul-șef al Parchetului a respins plângerea formulată de reclamanți împotriva acestei decizii și apoi cei interesați au contestat această decizie în fața instanței de primă instanță din Braila. 10. Printr-o hotărâre din 25 februarie 2009, tribunalul a întâmpinat contestația reclamanților și a anulat ordinul de nejudiciare a Parchetului. El a fost competent să examineze răspunderea P.A. a șefului omucidere involuntar. 11. În octombrie 2010, după mai multe audieri publice, Tribunalul a pronunțat hotărârea P.A. și a respins cererile de despăgubire ale reclamanților. Această hotărâre a fost menținută, la apelul adresat de reclamanți, prin hotărârea din 21 decembrie 2010 a Tribunalului departamental din Braila. Instanțele naționale au subliniat, în primă instanță și în apel, că vinovația P.A. nu putea fi stabilită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Ei au remarcat că el a fost despre expertiză și opinie medico-legale depuse la dosar că sonda traheală care a trebuit să asigure supraviețuirea de la anestezia generală a fost la un moment dat dezumflat, ceea ce ar fi explicat motivul pentru care sângele a intrat în traheea copilului, provocând moartea sa. Cu toate acestea, ei au considerat că este imposibil, având în vedere expertiza și opiniile medico-legale din dosar, să stabilească exact cine nu a respectat obligația de supraveghere a pacientului, care a fost în sarcina medicului anestezist P.A. până la intrarea pacientului în unitatea de terapie intensivă și asistent medical P.V. ulterior. 12. Printr-o hotărâre din 15 aprilie 2011, tribunalul de apel din Galați a primit recursul formulat de reclamanți și a trimis cauza în fața Tribunalului de Primă Instanță, după ce a constatat că instanțele anterioare au omis să ia în considerare problema de omisiune a personalului medical de a obține consimțământul reclamanților anterior intervenției chirurgicale prevăzute pentru fiul lor. 13. La 22 decembrie 2011, Tribunalul de Primă Instanță din Brăila a încheiat din nou P.A., În plus, s-a considerat că nu se putea stabili o legătură cauzală între decesul victimei și presupusa responsabilitate a autorităților medicale de a obține consimțământul reclamanților și de a-i informa cu privire la riscurile pe care le implică o anestezie generală pentru sănătatea fiului lor. În cele din urmă, acesta i-a exonerat pe reclamanți de cererea lor de extindere a procedurilor penale la asistenta medicală a P.V., pe motiv că, în temeiul articolului 337 alineatul (1) din Codul de procedură penală, numai procurorul, și nu reclamanții, era competent în acest sens. 14 Această hotărâre a fost confirmată, în recursul reclamanților, printr-o hotărâre definitivă din 22 mai 2012 a instanței judecătorești Galați. Această hotărâre a fost netă la 16 iunie 2012. Cererea nr. 65289/13 15. La 7 iunie 1997, fiica reclamantului a decedat la spitalul public din Cluj-Napoca în urma unei intervenții chirurgicale menite să corecteze o deviere de la peretele nazal. 16. La 12 mai 1997, reclamantul depunea la Parchet o plângere penală împotriva medicului chirurg G.A. care a efectuat operația și împotriva altor medici care au asistat la aceasta, printre care și medicul anestezist E.M. El a cerut ca responsabilitatea lor să fie angajată pentru omor prin imprudență, infracțiune interzisă de art. 178 din Codul Penal. 17. Prin ordonanța din 24 noiembrie 1997, procurorul a dat o hotărâre de nejudiciare în calitate de șef al medicului anestezist E.M. În acest sens, el s-a bazat pe un raport de expertiză realizat de laboratorul de medicină legală din Cluj la 3 iulie 1997, din care reiese că decesul a fost cauzat de insuficiența respiratorie acută de tip cerebral (hipoxie cerebrală) și că aceasta se putea produce din cauza unor erori terapeutice postoperatorii. La 2 octombrie 1997, institutul Mina Minovici și-a dat avizul cu privire la acest raport, considerând că insuficiența pulmonară se datora probabil unei motive speciale la medicamentele anestezice, adăugând că acestea au avut probabil un efect toxic asupra organelor pacientei și că o astfel de situație era dificil de controlat și de anticipat. 18. Printr-o hotărâre din 20 mai 2004, Tribunalul de Primă Instanță din Cluj a primit plângerea reclamantului împotriva hotărârii Parchetului și a trimis cauza în fața aceluiași Parchet, pentru ca acesta să efectueze investigații referitoare la medicul chirurg G.A. pentru omor prin imprudență. 19. În perioada 2004-2012, la recursul reclamantului, cauza a fost retrimisă succesiv, de patru ori, de către tribunalul de apel al lui Suceava la Parchet și/sau la instanțele inferioare, din cauza contradicțiilor care ar fi apărut între motivele care și-au justificat deciziile cu privire la cauzele decesului și la responsabilitățile care îi revin medicului G.A. 20. La o dată nespecificată, Parchetul a solicitat Laboratorului de Medicină Legală din Cluj să efectueze o nouă expertiză pentru a stabili cauzele morții și eventualele responsabilități ale medicilor implicați într-un act medical. Printr-un raport de experiență din 19 În decembrie 2006, laboratorul în cauză arată că a existat o legătură cauzală între decesul pacientei și erorile de tratament postoperatorii datorate medicilor care au efectuat intervenția chirurgicală. 21. Parchetul a trimis această nouă expertiză pentru aviz la Institut Mina Minovici, care a răspuns, la 1 August 2007, că documentul în cauză fusese emis în necunoaștere cu privire la procedurile prevăzute de lege. Într-adevăr, potrivit institutului, legea nu a permis, în lipsa unor elemente noi, realizarea unei noi expertize medico-legale după ce a emis un aviz. 22. La o dată nespecificată în 2010, Tribunalul de Primă Instanță din Suceava a solicitat institutului Mina Minovici să realizeze o nouă expertiză sau un supliment de competență în scopul de a soluționa cauza de hipoxie cerebrală care a dus la decesul pacientului. Printr-o scrisoare din 14 Mai 2012, institutul Mina Minovici a informat instanța că progresele științifice realizate de la avizul său dat cu mai mulți ani în urmă (punctul 17 de mai sus) nu puteau fi aplicate retroactiv pentru a stabili cauza decesului. Prin hotărârea din 20 iunie 2012, Tribunalul de Primă Instanță din Suceava l-a numit pe doctorul G.A. Pe baza raportului de expertiză întocmit de laboratorul de medicină legală din Cluj la data de 3 iulie 1997, pe care institutul Mina Minovici și-a exprimat opinia la data de 2 octombrie 1997, se consideră că este imamă că nu a existat nicio legătură cauzală între cauzele decesului pacientei și omisiunea G.A. să se asigure, înainte de intervenția chirurgicală, că au fost efectuate analizele medicale și alte investigații preoperatorii de la locul de muncă. În plus, s-a considerat că nu putea lua în considerare raportul de expertiză medico-legale al laboratorului de medicină legală din Cluj, pe motiv că acesta fusese efectuat în necunoștință cu privire la procedura prevăzută de lege, aceasta nepermisă realizarea unei noi expertize medico-legale după ce institutul Mina Minovici a emis un aviz. Pe de altă parte, Tribunalul a respins cererile de despăgubire ale reclamantului pe motiv că condițiile răspunderii civile delictuale a medicului G.A. nu au fost îndeplinite, prin urmare, deoarece nu s-a putut stabili în mod neglijent și necugetat nicio abatere de la răspunderea civilă a medicului G.A. 24. Pe baza recursului reclamantului, care repeta că rapoartele de expertiză realizate în speță nu au elucidat cauzele pentru care starea de spirit a fost stabilită la pacientă, instanța de apel a lui Suceava a confirmat, printr-o hotărâre definitivă din 9 aprilie 2013, temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de primă instanță. În cele din urmă, după ce a constatat că institutul Mina Minovici a efectuat doar o singură expertiză medico-legale, la 2 octombrie 1997, aceasta a respins, parțial, cererea prin care institutul solicitase rambursarea costului a două expertize medico-legale pe care le-ar fi efectuat în speță. Dreptul intern și practica relevantă 25. Cadrul legislativ național (în special ordonanța guvernului n MOMENTUL privind organizarea și funcționarea instituțiilor specializate în domeniul medicinii legale) conferă instituțiilor medico-legale care sunt instituții exclusiv publice enumerate în mod limitativ prin lege mai ales competența exclusivă de a stabili constatări, de a realiza experiențe sau de a emite avize medico-legale care pot servi drept probe în fața instanțelor naționale pentru manifestarea adevărului în afacerile legate de viață, integritatea corporală sau sănătatea persoanelor. Organele judiciare care doresc să stabilească o constatare sau să realizeze o expertiză medico-legale asupra unei persoane în viață sau asupra unui cadavru trebuie să adreseze o cerere scrisă instituției medico-legale competente din punct de vedere teritorial. Acesta are misiunea de a emite avize științifice și de a monitoriza, la cererea autorităților judiciare, concluziile din rapoartele medico-legale realizate de alte instituții locale cu competențe ierarhice inferioare în temeiul legii pentru a stabili constatări, pentru a practica expertize și pentru a emite avize medico-legale. Nu intră în atribuțiile acestui institut de a se deplasa la locul faptei și de a-i informa pe cei implicați. Din moment ce a emis un aviz, organele judiciare nu mai pot solicita instituțiilor care îi sunt în mod ierarhic inferioare să realizeze alte competențe medico-legale, cu excepția cazului în care apar elemente noi de ordin medical sau care rezultă din investigație după ce și-a dat avizul, caz în care realizarea noii expertize îi revine. 27. O prezentare mai amplă a dreptului și a practicii interne relevante figurează la punctele 41-54 din hotărârea Eugenia Lazêc. România 32146/05, 16 februarie 2010). GRIEF 28. Invocând art. 6 din convenție și, în esență, la art. 2 din convenție, reclamanții (reclamanții nr 81270/12) și reclamantul (reclamantul n 65289/13) se plâng de faptul că investigația efectuată de autorități în urma decesului fiului și, respectiv, fiicei lor în urma intervenției chirurgicale arată că procedura penală desfășurată de autoritățile judiciare împotriva profesioniștilor din domeniul sănătății a durat mulți ani fără a duce la rezolvarea completă a cauzelor decesului. Acestea se plâng, printre altele, de lipsa de cooperare a experților din institutul național de medicină legală Mina Minovici cu autoritățile judiciare responsabile cu investigația în scopul stabilirii unei eventuale responsabilități a profesioniștilor din domeniul sănătății în cauză. 32967/96, § 49, CEDO 2002 Powell c. Regatul Unit (dec.), n 45305/99, CEDO 2000 Paul și Audrey Edwards c. Regatul Unit, n 46477/99, § 71, CEDO 2002 II și Eugenia Lazar c. România, 32146/05, § 70-71, 16 octombrie 2010), ancheta efectuată de autoritățile interne ca urmare a decesului unei rude a reclamanților care se afla sub responsabilitatea profesioniștilor din domeniul sănătății a îndeplinit cerințele art. 2 din Convenție Guvernul este invitat să producă o copie a expertizei medico-legale efectuate de diverse laboratoare și institute medico-legale în cadrul procedurilor deschise la nivel național în urma decesului fiului și, respectiv, al fiicei reclamanților; o copie a cererilor prin care autoritățile judiciare (parchete și/sau instanțe) au solicitat laboratoarelor și institutelor medico-legale, în diferitele etape ale procedurii, expertiză sau un supliment de expertiză; informații cu privire la rezultatul posibilelor acțiuni disciplinare deschise împotriva profesioniștilor din domeniul sănătății care au efectuat actele medicale care au precedat decesul unui membru apropiat al reclamantului. Anexă data la care reclamantul a fost introdus Numele reclamantului Data nașterii Locul de reședință Reprezentant 81270/12 13/122012 Dorina IONIȚĂ 21/06/1976 Viorel Aurel IONIȚĂ 11/03/1972 Braila nu are 65289/13 28/09/2013 Valerian RĂILENAU 24/03/1936 Cluj-Napoca niciunul
Communiquée le 20 mars 2014
Requêtes n
os
81270/12 et 65289/13
Dorina IONIȚĂ et Viorel Aurel IONIȚĂ contre la Roumanie
et Valerian RĂILEANU contre la Roumanie
introduites respectivement
le 13 décembre 2012 et le 28 septembre 2013
1.
Les informations relatives aux parties requérantes figurent en annexe.
A.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
1.
Requête n
o
81270/12
3.
Le 7 novembre 2005, le fils des requérants décéda à l’hôpital public d’urgence de Brăila à l’issue d’une intervention chirurgicale visant à l’extraction de polypes. L’opération avait été effectuée par le médecin C.B. et précédée par une anesthésie réalisée par le médecin P.A., assisté par P.V., une infirmière du même hôpital.
4.
Dans son rapport médicolégal du 8 novembre 2005, le service de médecine légale de Brăila concluait que le décès avait pour cause une insuffisance cardio-respiratoire aigüe due à l’entrée, dans les poumons du patient, de son propre sang provenant de la zone opérée. Ce rapport a été confirmé par la commission d’avis et de contrôle des actes médicaux dans le cadre de l’institut médicolégal de Iași.
5.
Le 9 juillet 2007, la commission de discipline du Collège des médecins sanctionna les médecins C.B. et P.A. par un avertissement en raison de leur méconnaissance de la procédure à suivre dans le cadre d’investigations préopératoires, ainsi qu’en raison de l’absence, sur la fiche d’observation de l’opéré, d’indications sur le consentement des parents à l’intervention chirurgicale prévue pour leur fils. Sur contestation des requérants, la décision du 9 juillet 2007 fut annulée et les deux médecins mis en cause se virent infliger par la commission de discipline une amende de 1
000 lei (RON) (soit l’équivalent d’environ 220 euros). Les éléments du dossier ne permettent pas de savoir si cette décision est devenue définitive et si elle a été exécutée.
6.
À la suite d’une plainte pénale avec constitution de partie civile introduite par les requérants contre le médecin P.A. pour homicide involontaire, infraction réprimée par l’article 178 du code pénal, le parquet demanda, le 26 septembre 2007, la réalisation d’une expertise par l’institut national de médecine légale Mina Minovici. L’institut répondit qu’il confirmait l’avis de la commission d’avis et contrôle des actes médicaux de l’institut médicolégal de Iași (paragraphe 4 ci-dessus
in fine
).
7.
Le 30 juin 2008, la police demanda à nouveau à l’institut national de médecine légale Mina Minovici d’effectuer une expertise pour établir avec davantage de précision les causes du décès du mineur et identifier les éventuels responsables. Le 28 juillet 2008, l’institut répondit qu’il maintenait son avis antérieur et précisa, en se fondant sur la loi spéciale régissant l’activité des instituts médicolégaux, qu’aucune nouvelle expertise ne pourrait être effectuée en l’absence d’éléments nouveaux.
8.
Le 30 septembre 2008, le parquet près le tribunal de Brăila rendit une décision de non-lieu dans le chef du médecin P.A. Il estima qu’aucune faute ou négligence de sa part ne pouvait être établie au-delà de tout doute raisonnable sur la base de l’avis de l’institut Mina Minovici, la plus haute autorité nationale en matière d’expertise médicolégale. Il rejeta par conséquent les demandes de dédommagement que les requérants lui avaient fait parvenir.
9.
Par l’ordonnance du 10 novembre 2008, le procureur en chef du parquet rejeta la plainte introduite par les requérants contre cette décision. Les intéressés contestèrent ensuite cette décision devant le tribunal de première instance de Brăila.
10.
Par un jugement du 25 février 2009, le tribunal accueillit la contestation des requérants et annula l’ordonnance de non-lieu du parquet. Il s’estima compétent pour examiner la responsabilité de P.A. du chef d’homicide involontaire.
11.
Le 1
er
octobre 2010, après plusieurs audiences publiques, le tribunal acquitta P.A. et rejeta les demandes de dédommagement des requérants. Ce jugement fut maintenu, sur appel interjeté par les requérants, par l’arrêt du 21
décembre 2010 du tribunal départemental de Brăila. Les tribunaux nationaux soulignèrent, en première instance et en appel, que la culpabilité de P.A. ne pouvait pas être établie au-delà de tout doute raisonnable. Ils notèrent qu’il résultait des expertises et avis médicolégaux versés au dossier que la sonde trachéale qui devait assurer la survie de l’opéré après son anesthésie générale s’était à un moment donné dégonflée, ce qui aurait expliqué la raison pour laquelle le sang était entré dans la trachée de l’enfant, provoquant son décès. Ils estimèrent qu’il était néanmoins impossible, au vu des expertises et avis médicolégaux figurant au dossier, d’établir précisément qui avait méconnu l’obligation de surveillance du patient, laquelle incombait au médecin anesthésiste P.A. jusqu’à l’entrée du patient dans l’unité de soins intensifs et à l’assistante médicale P.V. par la suite.
12.
Par un arrêt du 15 avril 2011, la cour d’appel de Galați accueillit le pourvoi formé par les requérants et renvoya l’affaire devant le tribunal de première instance, après avoir constaté que les tribunaux antérieurs avaient omis d’examiner la question de l’omission du personnel médical de recueillir le consentement des requérants préalablement à l’intervention chirurgicale prévue pour leur fils.
13.
Le 22 décembre 2011, le tribunal de première instance de Brăila acquitta à nouveau P.A., estimant qu’aucun lien de causalité ne pouvait être établi au-delà de tout doute raisonnable entre ses actions et le décès du mineur. Il estima en outre qu’aucun lien de causalité ne pouvait être établi entre le décès de la victime et l’omission présumée des autorités médicales de recueillir le consentement des requérants et de les informer des risques qu’une anesthésie générale comportait pour la santé de leur fils. Enfin, il débouta les requérants de leur demande visant à l’élargissement des poursuites pénales à l’assistante médicale P.V., au motif que, en vertu de l’article 337 § 1 du code de procédure pénale, seul le procureur, et non les requérants, était compétent pour ce faire. Il estima qu’en l’absence de tout lien de causalité direct entre les actes de P.A. et le décès de l’enfant, il ne pouvait pas condamner le premier à payer des dommages-intérêts aux requérants.
14.
Ce jugement fut confirmé, sur pourvoi des requérants, par un arrêt définitif du 22 mai 2012 de la cour d’appel de Galați. Cet arrêt fut mis au net le 16 juin 2012.
2.
Requête n
o
65289/13
15.
Le 7 juin 1997, la fille du requérant décéda à l’hôpital public de Cluj-Napoca à la suite d’une intervention chirurgicale visant à corriger une déviation de la cloison nasale.
16.
Le 12 mai 1997, le requérant introduisit auprès du parquet près la cour d’appel de Cluj une plainte pénale avec constitution de partie civile contre le médecin chirurgien G.A. qui avait effectué l’opération et contre les autres médecins qui l’avaient assisté, parmi lesquels le médecin anesthésiste E.M. Il demandait que leur responsabilité soit engagée pour homicide involontaire, infraction prohibée par l’article 178 du code pénal.
17.
Par une ordonnance du 24 novembre 1997, le parquet rendit une décision de non-lieu dans le chef du médecin anesthésiste E.M. Il s’appuya à cet égard sur un rapport d’expertise réalisé par le laboratoire de médecine légale de Cluj le 3 juillet 1997, d’où il ressortait que le décès était dû à une insuffisance respiratoire aigüe de type cérébral (hypoxie cérébrale) et que celle-ci avait pu se produire en raison d’erreurs thérapeutiques postopératoires.
Le 2 octobre 1997, l’institut Mina Minovici rendit son avis sur ce rapport. Il estimait que l’insuffisance pulmonaire était probablement due à une réactivité particulière aux drogues anesthésiques, ajoutant que celles-ci avaient probablement eu un effet toxique sur les organes de la patiente et que pareille situation était difficile à contrôler et à anticiper.
18.
Par un jugement du 20 mai 2004, le tribunal de première instance de Cluj accueillit la plainte du requérant contre la décision du parquet et renvoya l’affaire devant le même parquet afin qu’il menât des investigations relativement au médecin chirurgien G.A. pour homicide involontaire.
19.
Entre 2004 et 2012, sur recours du requérant, l’affaire a été renvoyée successivement, à quatre reprises, par la cour d’appel de Suceava au parquet et/ou aux juridictions inférieures, en raison de contradictions qui seraient apparues entre les motifs qui avaient justifié leurs décisions quant aux causes du décès et les responsabilités imputées au médecin G.A.
20.
À une date non précisée, le parquet demanda au laboratoire de médecine légale de Cluj d’effectuer une nouvelle expertise pour établir les causes du décès et les éventuelles responsabilités des médecins impliqués dans l’acte médical. Par un rapport d’expertise du 19
décembre 2006, le laboratoire en question établit qu’il y avait bien un lien de causalité entre le décès de la patiente et des erreurs thérapeutiques postopératoires imputables aux médecins qui avait effectué l’intervention chirurgicale.
21.
Le parquet envoya cette nouvelle expertise pour avis à l’institut Mina Minovici, qui répondit, le 1
er
août 2007, que le document en question avait été édicté en méconnaissance des procédures prévues par la loi. En effet, selon l’institut, la loi n’autorisait pas, en l’absence d’éléments nouveaux, la réalisation d’une nouvelle expertise médicolégale après qu’il avait rendu un avis.
22.
À une date non précisée en 2010, le tribunal de première instance de Suceava demanda à l’institut Mina Minovici de réaliser une nouvelle expertise ou un complément d’expertise aux fins d’élucider la cause de l’hypoxie cérébrale qui avait entraîné le décès du patient. Par une lettre du 14
mai 2012, l’institut Mina Minovici informa le tribunal que les progrès scientifiques réalisés depuis son avis rendu plusieurs années auparavant (paragraphe 17 ci-dessus) ne pouvaient pas être appliqués rétroactivement pour établir la cause du décès. Il n’effectua pas de nouvelle expertise ou de complément d’expertise.
23.
Par un jugement du 20 juin 2012, le tribunal de première instance de Suceava acquitta le médecin G.A. S’appuyant sur le rapport d’expertise réalisé par le laboratoire de médecine légale de Cluj le 3 juillet 1997, sur lequel l’institut Mina Minovici avait rendu son avis le 2 octobre 1997, il estima qu’il n’y avait pas de rapport de causalité entre les causes du décès de la patiente et l’omission de G.A. de s’assurer, avant l’intervention chirurgicale, que les analyses médicales et les autres investigations préopératoires de l’opérée avaient bien été réalisées. Il estima en outre qu’il ne pouvait pas prendre en compte le rapport d’expertise médicolégale du laboratoire de médecine légale de Cluj, au motif que celui-ci avait été effectué en méconnaissance de la procédure prévue par la loi, celle-ci n’autorisant pas la réalisation d’une nouvelle expertise médicolégale après que l’institut Mina Minovici avait rendu un avis.
Par ailleurs, le tribunal rejeta les demandes de dommages-intérêts du requérant au motif que les conditions de la responsabilité civile délictuelle du médecin G.A. n’étaient pas remplies dès lors qu’aucune faute – par négligence et imprudence – n’avait pu être établie à son égard.
24.
Sur recours du requérant, qui répétait que les rapports d’expertise réalisés en l’espèce n’avaient pas élucidé les causes pour lesquelles l’état d’hypoxie cérébrale s’était installé chez la patiente, la cour d’appel de Suceava confirma, par un arrêt définitif du 9 avril 2013, le bien-fondé du jugement rendu par le tribunal de première instance. Enfin, après avoir constaté que l’institut Mina Minovici n’avait effectué qu’une seule expertise médicolégale, et ce le 2
octobre 1997, elle rejeta, en partie, la demande par
laquelle l’institut avait sollicité le remboursement du coût de deux
expertises médicolégales qu’il aurait effectuées en l’espèce.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
25.
Le cadre législatif national (notamment l’ordonnance du Gouvernement n
o
1/2000 sur l’organisation et le fonctionnement des institutions spécialisées en matière de médecine légale) confère aux instituts médicolégaux – qui sont des institutions exclusivement publiques limitativement énumérées par la loi – la compétence exclusive pour établir des constats, réaliser des expertises ou rendre des avis médicolégaux pouvant servir de preuve devant les juridictions nationales en vue de la manifestation de la vérité dans les affaires d’atteinte à la vie, à l’intégrité corporelle ou à la santé des personnes. Les organes judiciaires qui souhaitent faire établir un constat ou réaliser une expertise médicolégale sur une personne en vie ou sur un cadavre doivent adresser une demande écrite à l’établissement médicolégal territorialement compétent.
26.
L’institut national de médecine légale Mina Minovici de Bucarest est l’autorité suprême en matière d’expertise médicolégale. Il a pour mission de rendre des avis scientifiques et de contrôler, à la demande des autorités judiciaires, les conclusions figurant dans les rapports médicolégaux réalisés par les autres établissements locaux hiérarchiquement inférieurs compétents au regard de la loi pour établir des constats, à pratiquer des expertises et à rendre des avis médicolégaux. Il n’entre pas dans les attributions de cet institut de se transporter sur les lieux et d’examiner les personnes concernées. Dès lors qu’il a délivré un avis, les organes judiciaires ne peuvent plus demander aux instituts qui lui sont hiérarchiquement inférieurs de réaliser d’autres expertises médicolégales, à moins que des éléments nouveaux d’ordre médical ou résultant de l’enquête ne soient apparus après qu’il ait donné son avis, auquel cas la réalisation de la nouvelle expertise lui incombe.
27.
Une présentation plus extensive du droit et de la pratique internes pertinents figure aux paragraphes 41-54 de l’arrêt
Eugenia Lazăr c.
Roumanie
(n
o
32146/05, 16 février 2010).
GRIEF
28.
Invoquant l’article 6 de la Convention et, en substance, l’article 2 de la Convention, les requérants (requête n
o
81270/12) et le requérant (requête n
o
65289/13) se plaignent de l’ineffectivité de l’enquête menée par les autorités à la suite du décès respectivement de leur fils et de leur fille à la suite d’une intervention chirurgicale. Ils indiquent que la procédure pénale menée par les autorités judiciaires contre les professionnels de santé a duré de nombreuses années sans aboutir à l’élucidation complète des causes des décès. Ils se plaignent, notamment, d’un défaut de coopération des experts de l’institut national de médecine légale Mina Minovici avec les autorités judiciaires chargées de l’enquête aux fins de l’établissement d’une éventuelle responsabilité des professionnels de santé mis en cause.
Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie (voir, entre autres,
Calvelli et Ciglio c. Italie
[GC], n
o
‑
I,
Powell c.
Royaume-Uni
(déc.), n
o
‑
V,
Paul et Audrey Edwards c. Royaume-Uni
, n
o
‑
II, et
Eugenia Lazăr c. Roumanie
, n
o
32146/05, §§ 70-71, 16 octobre 2010), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes à la suite du décès d’un proche des requérants qui se trouvait sous la responsabilité des professionnels de santé a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention
?
Le Gouvernement est invité à produire
:
a)
la copie des expertises médicolégales effectuées par les divers laboratoires et instituts médicolégaux dans le cadre des procédures ouvertes au niveau national à la suite du décès du fils et respectivement de la fille des requérants
;
b)
la copie des demandes par lesquelles les autorités judicaires (parquets et/ou tribunaux) ont demandé aux laboratoires et instituts médicolégaux, aux différents stades de la procédure, une expertise ou un complément d’expertise
;
c)
des informations sur l’issue des éventuels recours disciplinaires ouverts contre les professionnels de santé ayant effectué les actes médicaux qui ont précédé le décès d’un proche des requérants.
Annexe
N
o
N
o
de requête
Date d’introduction
Nom du requérant
Date de naissance
Lieu de résidence
Représentant
81270/12
13/12/2012
Dorina IONIȚĂ
21/06/1976
Viorel Aurel IONIȚĂ
11/03/1972
Brăila
aucun
65289/13
28/09/2013
Valerian RĂILEANU
24/03/1936
Cluj-Napoca
aucun