Yemelyanovy și alții împotriva Rusiei

La originea cauzei se află 29 de cereri (nr. os 21264/07 și 43829/08, 60248/08, 1816/09, 5416/09, 5701/09, 6508/09, 8405/09, 10909/09, 12060/09, 13103/09, 15963/09, 19404/09, 21141/09, 21989/09, 23370/09, 23527/09, 25767/09, 25915/09, 25943/09, 25945/09, 9651/09, 38969/09, 41432/09, 42663/09, 46508/09, 46648/09, 49456/09 și 58976/09) îndreptate împotriva Federației Ruse și prin care 30 de cetățeni ai acestui Stat (numele lor sunt indicate în anexă, „ reclamanții ") au sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („ Convenția ").

Guvernul rus („ Guvernul ") a fost reprezentat de dl G. Matiouchkine, reprezentantul Federației Ruse pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

La 10 martie 2010, cererile au fost comunicate Guvernului. ÎN FAPT I.

Foști lucrători ai minelor abandonate ale bazinului carbonifer Kizel, regiunea Perm, reclamanții se considerau beneficiari ai programului guvernamental care viza acordarea de subvenții pentru achiziționarea de locuințe („ subvenția pentru locuință ").

Neobținând subvențiile la timpul oportun, reclamanții au chemat în judecată autoritățile competente la tribunalul orașului Gremiatchinsk („ tribunalul ") și au obținut câștig de cauză.

Prin sentințe pronunțate în favoarea reclamanților în 2005 ‑ 2007 („ sentințele "), tribunalul a dispus ca administrația districtului Gremiatchinsk să acorde fiecăruia dintre aceștia o subvenție pentru locuință din bugetul federal. Potrivit dispozitivului majorității sentințelor, mecanismul de acordare a subvenției consta în punerea fondurilor de către Trezoreria publică federală la dispoziția administrației, aceasta din urmă fiind obligată să acorde subvenția.

Datele la care sentințele au fost pronunțate și au devenit ulterior executorii sunt rezumate în Anexa I.

În 2009, tribunalul a modificat dispozitivul anumitor sentințe precizând că mecanismul de acordare a subvenției trebuia să consiste în punerea fondurilor de către Trezoreria publică federală la dispoziția administrației districtului Gremiatchinsk, aceasta din urmă fiind obligată să furnizeze subvenția.

În 2009-2010, subvențiile au fost acordate reclamanților (a se vedea datele exacte în Anexa II). II.

O altă lege din 30 aprilie 2010 (nr. 69 ‑ FZ) a introdus modificările relevante în legislația rusă permițând punerea în aplicare a noii căi de recurs. ÎN DREPT I.

Reclamanții susțin că întârzierea în executarea deciziilor judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor a încălcat dreptul lor la un proces echitabil, astfel cum este prevăzut de art. 6 § 1 din Convenție, formulat astfel : „ Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil (...) de către un tribunal (...), care va hotărî (...) asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) " și dreptul lor la respectarea bunurilor lor, astfel cum este prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. o 1, formulat astfel : „ Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului Statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții ori a amenzilor. " A. Cu privire la admisibilitate 1. Cu privire la succesiunea procedurală

Curtea ia act de decesul dlui Yemelyanov survenit la 11 septembrie 2007. Curtea ia de asemenea act de dorința dnei me Yemelyanova, care a introdus și ea cererea nr. o 21264/07 în nume propriu, de a continua cererea în calitatea sa de moștenitoare.

În conformitate cu jurisprudența sa, Curtea recunoaște moștenitoarei menționate calitate de a se substitui de acum înainte reclamantului decedat ( Loyen și alții c. Franței , nr. o 55926/00, § 25, 29 aprilie 2003). 2. Cu privire la epuizarea căilor de recurs interne

Guvernul susține că, întrucât nu au inițiat o procedură de reparare a prejudiciului moral, reclamanții nu au epuizat în mod valabil căile de recurs interne. Guvernul susține în special că reclamanții ar fi trebuit să utilizeze noua cale de recurs introdusă prin legile federale nr. 68-FZ și nr. 69 ‑ FZ. În acest sens, Guvernul se referă în special la patru exemple din practica internă în care reclamanții au reușit să obțină o despăgubire rezonabilă a prejudiciului moral cauzat de executarea tardivă a unor sentințe civile. Este vorba de cauzele Radionova, Joutchko, Mouzolevskaïa și Khizver , în care reclamanților li s-a compensat prejudiciul moral în cuantum de 240 000, 100 000, 35 000 și 30 000 ruble rusești (RUB) respectiv.

Reclamanții își mențin capetele de cerere.

Curtea reamintește că anterior a concluzionat că în Rusia nu exista o cale de recurs internă efectivă înainte de legile federale nr. 68 ‑ FZ și nr. 69 ‑ FZ, fie ea preventivă sau compensatorie, care să poată garanta o reparare adecvată și suficientă în caz de încălcare a Convenției ca urmare a neexecutării prelungite a deciziilor judecătorești pronunțate împotriva Statului sau a entităților sale (a se vedea Bourdov c. Rusiei (nr. o 2) , nr. o 33509/04, § 117, CEDO 2009).

În ceea ce privește argumentele referitoare la situația anterioară introducerii noii căi de recurs, Curtea constată că a examinat și a respins deja aceleași argumente prezentate de Guvern într-o cauză recentă ( Matveyev și alții c. Rusiei , nr. os 43578/06 și alții, §§ 14 ‑ 18, 30 septembrie 2010). Curtea nu vede niciun motiv să se abată în prezenta cauză de la poziția sa în acest sens exprimată în cauza Matveyev și alții , citată anterior.

În ceea ce privește calea de recurs nou instituită, Curtea acceptă că, în cele patru exemple citate, reclamanții au primit o compensație care nu pare nerezonabilă în raport cu cea acordată în general de această Curte în cauze similare.

Reamintind că, în cauzele Kalinkine și alții c. Rusiei, nr. os 16967/10 și alții, §§ 33-38, 17 aprilie 2012, și Iliouchkine și alții c. Rusiei , nr. os 5734/08 și alții, §§ 34-44, 17 aprilie 2012, aceasta a constatat limite importante ale domeniului de aplicare a respectivei căi de recurs, Curtea nu consideră necesar să examineze dacă existența exemplelor izolate menționate de Guvern arată că respectiva cale de recurs oferea reclamanților perspective rezonabile de succes, astfel cum impune Convenția . Curtea consideră necesar să aplice principiul exprimat în hotărârea Bourdov c. Rusiei (nr. o 2) , nr. o 33509/04 , § 144, CEDO 2009. În această hotărâre, Curtea a considerat că ar fi nedrept să se oblige reclamanții, care ar fi suferit ani de zile de încălcări continue ale dreptului lor la un tribunal și au căutat un remediu la această Curte, să își prezinte din nou capetele de cerere în fața instanțelor interne, fie printr-o nouă cale de recurs, fie prin orice altă cale ( Bourdov (nr. o 2) , citată anterior, § 144, și Rykachev și alții c. Rusiei, nr. os 52283/07 și alții, § 20, 19 aprilie 2011 ).

În aplicarea acestui principiu, Curtea consideră că prezentele cereri nu pot fi respinse pentru neepuizarea căilor de recurs interne.

Curtea constată că aceste capete de cerere nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. De altfel, Curtea constată că nu se lovesc de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este oportun să le declare admisibile. B. Cu privire la fond

Guvernul afirmă că executarea tuturor sentințelor prezenta dificultăți obiective, deoarece complexul mecanism de acordare a subvenției implica nu doar transferul banilor de către Trezoreria publică federală în contul administrației locale, ci și cooperarea din partea reclamanților.

În al doilea rând, dat fiind că procedurile civile inițiate de reclamanți nu priveau sume de bani, ci dreptul la acordarea unei locuințe pe cheltuiala Statului, Guvernul consideră că un astfel de activ, chiar confirmat printr-o sentință, nu poate fi considerat un „ bun " în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1.

Reclamanții își mențin capetele de cerere.

Curtea reamintește că imposibilitatea unui creditor de a face să se execute într-un termen rezonabil decizia pronunțată în favoarea sa constituie o încălcare a dreptului său la un tribunal consacrat de art. 6 § 1 din Convenție, precum și a dreptului la libera utilizare a bunurilor garantat de art. 1 din Protocolul nr. o 1 ( Bourdov c. Rusiei , nr. o 59498/00, § 34, CEDO 2002-III).

Pentru a putea aprecia respectarea cerinței unui termen rezonabil în executarea unei sentințe, Curtea ia în considerare complexitatea procedurii, comportamentul părților, precum și obiectul deciziei de executat ( Raïlian c. Rusiei, nr. o 22000/03, § 31, 15 februarie 2007).

Curtea consideră că, în prezenta cauză, subvențiile acordate prin sentințe obligatorii constituie pentru reclamanți creanțe care se analizează ca fiind „ bunurile " lor în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 ( Bourdov , citată anterior, § 40).

Curtea constată că reclamanților li s-au alocat inițial subvențiile pentru locuință prin sentințe, devenite obligatorii în perioada cuprinsă între octombrie 2005 și ianuarie 2008, în timp ce acordarea efectivă a subvențiilor nu a avut loc decât în perioada cuprinsă între octombrie 2009 și iunie 2010. Curtea remarcă în acest sens că timpul de așteptare pentru fiecare dintre reclamanți depășește nouăsprezece luni. În opinia Curții, asemenea întârzieri în executarea sentințelor nu sunt compatibile cu garanțiile oferite de articolul 6 și de art. 1 din Protocolul nr. 1 ( Matveyev și alții, citată anterior, § 29).

Curtea consideră că argumentele înaintate de Guvern pentru a explica aceste întârzieri nu sunt convingătoare.

În cele din urmă, Curtea consideră că nu se poate identifica nicio piedică nejustificată în executarea sentințelor din partea reclamanților.

Aceste elemente sunt suficiente pentru ca Curtea să concluzioneze că, în cazul fiecăruia dintre reclamanți, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1. III.

Curtea ia notă de noua cale de recurs introdusă prin legile nr. 68 ‑ FZ și nr. 69-FZ ca urmare a hotărârii pilot susmenționate în cauza Bourdov (nr. o 2) . Aceste legi, care au intrat în vigoare la 4 mai 2010, au instituit o nouă cale de recurs care permite persoanelor interesate să ceară în fața instanțelor interne o compensație pentru prejudiciul cauzat de întârzierea în executarea sentințelor (a se vedea paragrafele 11 și 12).

Curtea reamintește că în hotărârea pilot susmenționată a considerat că ar fi nedrept să se oblige reclamanții, care ar fi suferit ani de zile de încălcări continue ale dreptului lor la un tribunal și au căutat un remediu la această Curte, să își prezinte din nou capetele de cerere în fața instanțelor interne, fie printr-o nouă cale de recurs, fie prin orice altă cale ( Bourdov (nr. o 2) , citată anterior, § 144). Inspirându-se din acest principiu, Curtea a decis să continue examinarea pe fond a prezentelor cereri și a ajuns deja la constatări de încălcare a Convenției (a se vedea supra paragraful 34).

Cu toate acestea, aceste constatări de încălcări nu pot fi în niciun caz interpretate ca prejudiciind chestiunea efectivității noii căi de recurs în acest tip de cauze. Revine Curții să tranșeze această ultimă chestiune în cauzele care se vor preta acestui lucru, așa cum a făcut în hotărârile Kalinkine și alții c. Rusiei, și Iliouchkine și alții , citate anterior, și aceasta nu consideră oportun să o examineze în cadrul examinării prezentelor cereri.

Având în vedere aceste circumstanțe particulare, precum și încălcările Convenției deja constatate în prezenta hotărâre cu privire la reclamanți (a se vedea supra §34), Curtea – considerând în același timp că capetele de cerere referitoare la absența unui recurs intern efectiv sunt admisibile – nu consideră necesar să le examineze separat din perspectiva articolului 13 din Convenție ( Rykachev și alții , citată anterior, § 40, și, mutatis mutandis , Matveyev și alții, citată anterior, §§ 34-38). IV.

Anumiți reclamanți, ale căror nume sunt indicate în Anexa II, solicită sume cuprinse între 3 342 și 10 885 euro (EUR) și 183 600 ruble rusești (RUB) cu titlu de prejudiciu material pe care l-ar fi suferit. Aceștia denunță în special insuficiența cuantumurilor subvențiilor acordate.

Guvernul contestă aceste cereri.

Curtea nu identifică nicio legătură de cauzalitate între cererile formulate și încălcările constatate. Prin urmare, aceasta respinge aceste cereri.

Reclamanții solicită sume cuprinse între 5 000 și 25 000 euro cu titlu de prejudiciu moral pe care l-ar fi suferit.

Curtea reamintește că o abordare unificată este de dorit în cauzele care implică numeroși reclamanți aflați într-o situație similară. Aplicarea acestei abordări garantează că nicio disparitate în cuantumurile acordate nu produce un efect fracționar asupra reclamanților ( Gontcharova și alții și 68 de alți „ pensionari privilegiați " c. Rusiei , nr. os 23113/08 și alții, § 23, 15 octombrie 2009, și Rykachev și alții, citată anterior, § 49). Curtea constată că, în prezenta cauză, condițiile necesare pentru aplicarea respectivei abordări sunt întrunite, deoarece este vorba într-adevăr de mai mulți reclamanți care se află în situații identice sau în mare măsură comparabile.

În lumina celor de mai sus, Curtea decide să acorde cu titlu de daune morale 3 000 EUR fiecăruia dintre reclamanți, cu excepția dnei me Yemelyanova. Curtea decide să acorde 6 000 EUR cu același titlu dnei me Yemelyanova, care acționează atât în nume propriu, cât și în calitate de moștenitoare a dlui Yemelyanov, având în vedere faptul că atât dna me Yemelyanova, cât și dl Yemelyanov au obținut o sentință în favoarea lor. B. Cheltuieli de judecată

Reclamanții nu formulează nicio cerere cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în fața Curții.

Curtea decide în consecință să nu acorde nimic cu acest titlu. C. Dobânzi moratorii

Curtea consideră oportun să calculeze rata dobânzilor moratorii pe baza ratei dobânzii facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA ÎN UNANIMITATE, 1. Decide să conexeze cererile ; 2. Hotărăște că dna me Yemelyanova are calitatea de a continua prezenta procedură și în calitate de moștenitoare a dlui Yemelyanov ; 3. Declară cererile admisibile ; 4. Hotărăște că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 ; 5. Hotărăște că nu este necesar să examineze separat capetele de cerere întemeiate pe absența unui recurs intern efectiv pe terenul articolului 13 din Convenție ; 6. Hotărăște a) că Statul pârât trebuie să verse, în termen de trei luni, fiecăruia dintre reclamanți, cu excepția doamnei Yemelyanova, 3 000 EUR (trei mii euro) și 6 000 EUR (șase mii euro) doamnei Yemelyanova, de convertit în ruble rusești la cursul aplicabil la data plății, pentru daune morale, plus orice sumă ce ar putea fi datorată de reclamanți cu titlu de impozit ; b) că, începând cu expirarea acestui termen și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale ; 7. Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru rest. Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 14 martie 2013, în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 din regulament. André Wampach Khanlar Hajiyev Grefier adjunct Președinte ANEXA I Cererea nr., introdusă la Reclamant(ă) născut(ă) în Sentința tribunalului orașului Grémiatchinsk din Obligatorie începând cu 21264/07 29/03/07 Yemelyanova Lidiya Petrovna (1960) Yemelyanov Sergey Ivanovich (1959-11/09/2007) 05/12/2007 24/01/2006 31/01/2008 09/02/2006 43829/08 13/08/08 Nazipova Alfiya Gumarovna (1948) 20/12/2007 15/05/2008 60248/08 16/09/08 Pavlova Liliya Alekseyevna (1962) 06/12/2007 modificată 30/07/2009 07/02/2008 01/10/2009 1816/09 14/11/08 Tarakanov Valeriy Pavlovich (1950) 22/11/2007 15/01/2008 5416/09 31/12/08 Karpova Nina Mitrofanovna (1964) 20/12/2007 15/04/2008 5701/09 18/12/08 Svistunov Sergey Anatolyevich (1960) 17/01/2008 19/02/2008 6508/09 18/12/08 Levchegova Antonina Alekseyevna (1950) 13/11/2007 25/12/2007 8405/09 30/12/08 Plotnikov Sergey Aleksandrovich (1952) 10/01/2008 modificată 23/07/2009 24/04/2008 08/10/2009 10909/09 28/08/08 Valeyeva Nadezhda Vladimirovna (1968) 23/11/2007 22/01/2008 12060/09 27/12/08 Tokarev Vladimir Leonidovich (1952) 31/10/2007 modificată 27/05/2009 15/11/2007 04/08/2009 13103/09 12/02/09 Churakov Andrey Aleksandrovich (1963) 25/07/2006 29/11/2007 07/08/2006 29/01/2008 15963/09 17/12/08 Felberg Gennadiy Adolfovich (1952) 18/12/2007 14/02/2008 19404/09 16/02/09 Lekhanova Tatyana Petrovna (1954) 26/10/2005 19/11/2007 13/12/2005 15/04/2008 21141/09 12/03/09 Korovina Lyubov Borisovna (1952) 25/10/2007 08/11/2007 21989/09 04/04/09 Vnukova Mariya Nikolayevna (1947) 16/11/2007 01/12/2007 23370/09 25/03/09 Uskov Andrey Grigoryevich (1961) 05/12/2005 25/10/2007 modificată 09/06/2009 30/12/2005 08/11/2007 25/08/2009 23527/09 18/03/09 Pogodin Aleksandr Vasilyevich (1950) 29/01/2008 01/04/2008 25767/09 30/12/08 Ivanova Valentina Grigoryevna (1951) 27/12/2007 modificată 27/08/2009 15/04/2008 15/10/2009 25915/09 13/04/09 Lozhkin Sergey Semenovich (1959) 07/11/2006 29/10/2007 06/03/2007 10/11/2007 25943/09 25/03/09 Salakhov Rais Shaukatovich (1961) 25/05/2007 03/12/2007 09/06/2007 31/01/2008 25945/09 17/04/09 Bryukhanov Mikhail Olegovich (1957) 18/12/2007 modificată 11/03/2009 24/04/2008 24/03/2009 29651/09 23/04/09 Filimonova Oksana Aleksandrovna (1979) 04/05/2006 04/12/2007 22/05/2006 05/02/2008 38969/09 29/06/09 Sukhikh Tatyana Nikolayevna (1949) 19/11/2007 modificată 08/06/2009 28/12/2007 20/08/2009 41432/09 03/07/09 Viskov Nikolay Mikhaylovich (1955) 27/06/2006 13/11/2007 modificată 19/05/2009 17/07/2006 28/02/2008 30/06/2009 42663/09 09/07/09 Mineyev Aleksandr Viktorovich (1951) 19/11/2007 17/01/2008 46508/09 26/06/09 Klikman Tamara Anatolyevna (1952) 25/10/2007 modificată 09/06/2009 08/11/2007 25/08/2009 46648/09 31/07/09 Kadyrov Imindzhan Davudakhunovich (1956) 06/04/2006 26/10/2007 modificată 29/06/2009 18/04/2006 09/11/2007 49456/09 14/08/09 Kasimov Aleksandr Dmitriyevich (1957) 26/10/2007 13/11/2007 58976/09 14/10/09 Kosarev Nikolay Pavlovich (1958) 16/01/2006 31/10/2007 modificată 10/06/2009 31/01/2006 13/11/2007 13/08/2009 ANEXA II Cererea nr. Reclamant(ă)/data executării deciziei Suma solicitată cu titlu de daune materiale Suma solicitată cu titlu de daune morale 21264/07 Yemelyanova Lidiya Petrovna (11/02/2010) Yemelyanov Sergey Ivanovich (11/02/2010) 25 000 euro 43829/08 Nazipova Alfiya Gumarovna (29/12/2009) 20 000 euro 60248/08 Pavlova Liliya Alekseyevna (25/03/2010) 10 000 euro 1816/09 Tarakanov Valeriy Pavlovich (20/10/2009) 1 000 000 ruble 5416/09 Karpova Nina Mitrofanovna (25/02/2010) Nu precizează suma, dar se remite la înțelepciunea Curții 5701/09 Svistunov Sergey Anatolyevich (15/04/2010) Nu precizează suma, dar se remite la înțelepciunea Curții 6508/09 Levchegova Antonina Alekseyevna (26/11/2009) Solicită compensarea daunei morale fără a preciza cuantumul postulat 8405/09 Plotnikov Sergey Aleksandrovich (02/03/2010) Nu precizează suma, dar se remite la înțelepciunea Curții 10909/09 Valeyeva Nadezhda Vladimirovna (19/07/2010) 10 000 euro 12060/09 Tokarev Vladimir Leonidovich (23/03/2010) 1 000 000 ruble 13103/09 Churakov Andrey Aleksandrovich (02/10/2009) Nu precizează suma, dar se remite la înțelepciunea Curții 15963/09 Felberg Gennadiy Adolfovich (06/04/2010) 10 000 euro 19404/09 Lekhanova Tatiana Petrovna (02/03/2010) 10 000 euro 21141/09 Korovina Lyubov Borisovna (04/03/2010) Solicită compensarea daunei materiale fără a preciza cuantumul postulat 10 000 euro 21989/09 Vnukova Mariya Nikolayevna (20/11/2009) 5 000 euro 23370/09 Uskov Andrey Grigoryevich (24/12/2009) 10 000 euro 23527/09 Pogodin Aleksandr Vasilyevich (14/12/2009) 5 000 euro 25767/09 Ivanova Valentina Grigoryevna (12/04/2010) Nu precizează suma, dar se remite la înțelepciunea Curții 25915/09 Lozhkin Sergey Semenovich (25/02/2010) 20 000 euro 25943/09 Salakhov Rais Shaukatovich (20/01/2010) 10 000 euro 25945/09 Bryukhanov Mikhail Olegovich (02/06/2010) 5 000 euro 29651/09 Filimonova Oksana Aleksandrovna (12/04/2010) Cere un apartament mai mare Solicită compensarea daunei morale fără a preciza cuantumul postulat 38969/09 Sukhikh Tatiana Nikolayevna (23/12/2010) 183 600 ruble (supliment pentru achiziția unui apartament și a unei suprafețe mai mari) 16 700 euro 41432/09 Viskov Nikolay Mikhaylovich (21/12/2009) 10 000 euro 42663/09 Mineyev Aleksandr Viktorovich (14/01/2010) 10 885,96 euro (supliment pentru achiziția unui apartament și a unei suprafețe mai mari + 589 euro (cheltuieli de agenție imobiliară) 10 000 euro 46508/09 Klikman Tamara Anatolyevna (03/03/2010) 3 342 euro 10 000 euro 46648/09 Kadyrov Imindzhan Davudakhunovich (19/03/2010) 10 000 euro 49456/09 Kasimov Aleksandr Dmitriyevich (18/06/2010) 10 000 euro 58976/09 Kosarev Nikolay Pavlovich (31/12/2010) 10 000 euro

A l’origine de l’affaire se trouvent 29 requêtes (n os 21264/07 et 43829/08, 60248/08, 1816/09, 5416/09, 5701/09, 6508/09, 8405/09, 10909/09, 12060/09, 13103/09, 15963/09, 19404/09, 21141/09, 21989/09, 23370/09, 23527/09, 25767/09, 25915/09, 25943/09, 25945/09, 9651/09, 38969/09, 41432/09, 42663/09, 46508/09, 46648/09, 49456/09 et 58976/09) dirigées contre la Fédération de Russie et dont 30 ressortissants de cet État (leurs noms sont indiqués dans l’annexe (« les requérants ») ont saisi la Cour en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).

Le gouvernement russe (« le Gouvernement ») a été représenté par M. G. Matiouchkine, représentant de la Fédération de Russie auprès de la Cour européenne des droits de l’homme.

Le 10 mars 2010, les requêtes ont été communiquées au Gouvernement. EN FAIT I.

Anciens ouvriers des mines abandonnées du bassin houiller de Kizel, région de Perm, les plaignants s’estimaient les bénéficiaires du programme gouvernemental visant à attribuer des subventions pour l’acquisition des logements (« subvention logement »).

N’ayant pas obtenu de subventions en temps opportun, les requérants assignèrent les autorités compétentes devant le tribunal de la ville de Gremiatchinsk (« le tribunal ») et obtinrent gain de cause.

Par des jugements rendus en faveur des requérants en 2005 ‑ 2007 (« les jugements »), le tribunal ordonna à l’administration du district de Gremiatchinsk d’octroyer à chacun de ceux-ci une subvention logement aux frais du budget fédéral. Selon le dispositif de la plupart des jugements, le mécanisme de l’attribution de la subvention consistait dans la mise de fonds par le Trésor public fédéral à la disposition de l’administration, cette dernière étant obligée d’octroyer la subvention.

Les dates auxquelles les jugements furent rendus et devinrent ensuite exécutoires sont résumées dans l’Annexe I.

En 2009, le tribunal modifia le dispositif de certains jugements en précisant que le mécanisme d’attribution de la subvention devait consister dans la mise de fonds par le Trésor public fédéral à la disposition de l’administration du district de Gremiatchinsk, cette dernière étant tenue de fournir la subvention.

En 2009-2010, les subventions furent octroyées aux requérants (voir les dates exactes dans l’Annexe II). II.

Une autre loi datant du 30 avril 2010 (nº 69 ‑ FZ) a introduit des modifications pertinentes dans la législation russe permettant la mise en œuvre de la nouvelle voie de recours. EN DROIT I. SUR LA

Les requérants allèguent que le retard dans l’exécution des décisions judiciaires définitives rendus en leur faveur a méconnu leur droit à un procès équitable tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » et leur droit au respect de leurs biens tel que prévu par l’article 1 du Protocole n o 1, ainsi libellé : « Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international. Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les États de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes. » A. Sur la recevabilité 1. Sur la succession procédurale

La Cour prend acte du décès de M. Yemelyanov survenu le 11 septembre 2007. La Cour prend également acte du souhait de M me Yemelyanova, qui a également introduit la requête n o 21264/07 de son propre chef, de poursuivre la requête en sa qualité d’héritière.

Conformément à sa jurisprudence, la Cour reconnaît à l’héritière mentionnée qualité pour se substituer désormais au requérant décédé ( Loyen et autres c. France , n o 55926/00, § 25, 29 avril 2003). 2. Sur l’épuisement des voies de recours internes

Le Gouvernement soutient que faute d’avoir engagé une procédure en réparation du dommage moral, les requérants n’ont pas valablement épuisé les voies de recours internes. Le Gouvernement soutient en particulier que les requérants auraient dû utiliser la nouvelle voie de recours introduite par les lois fédérales nº 68-FZ et nº 69 ‑ FZ. A cet égard, le Gouvernement se réfère notamment à quatre exemples de la pratique interne où les demandeurs ont réussi à obtenir un dédommagement raisonnable du préjudice moral causé par l’exécution tardive de jugements civils. Il s’agit des affaires Radionova, Joutchko, Mouzolevskaïa et Khizver , dans lesquelles les demandeurs se sont vu compenser le préjudice moral à hauteur de 240 000, 100 000, 35 000 et 30 000 roubles russes (RUB) respectivement.

Les requérants maintiennent leurs griefs.

La Cour rappelle qu’elle a précédemment conclu qu’il n’existait pas en Russie de voie de recours interne effectif avant les lois fédérales nº 68 ‑ FZ et nº 69 ‑ FZ, qu’elle soit préventive ou compensatoire, qui serait susceptible de garantir une réparation adéquate et suffisante en cas de violation de la Convention en raison de l’inexécution prolongée de décisions de justice rendues contre l’État ou ses entités (voir Bourdov c. Russie (n o 2) , n o 33509/04, § 117, CEDH 2009).

En ce qui concerne les arguments relatifs à la situation antérieure à l’introduction de la nouvelle voie de recours, la Cour note qu’elle a déjà examiné et rejeté les mêmes arguments présentés par le Gouvernement dans une affaire récente ( Matveyev et autres c. Russie , n os 43578/06 et al., §§ 14 ‑ 18, 30 septembre 2010). La Cour ne voit aucune raison de s’écarter en l’espèce de sa position à cet égard exprimée dans l’affaire Matveyev et autres , précitée.

Pour ce qui est de la voie de recours nouvellement instaurée, la Cour accepte que, dans les quatre exemples cités, les demandeurs ont reçu une compensation qui ne semble pas déraisonnable par rapport à celle généralement octroyée par cette Cour dans des affaires similaires.

En rappelant que dans les affaires Kalinkine et autres c. Russie, n os 16967/10 et al, §§ 33-38, 17 avril 2012, et Iliouchkine et autres c. Russie , n os 5734/08 et al., §§ 34-44, 17 avril 2012, elle a constaté des limites importantes du champ d’application de ladite voie de recours, la Cour n’estime pas nécessaire d’examiner si l’existence des exemples isolés mentionnés par le Gouvernement montre que ladite voie de recours offrait aux requérants des perspectives raisonnables de succès, comme le requiert la Convention . La Cour juge nécessaire d’appliquer le principe exprimé dans l’arrêt Bourdov c. Russie (n o 2) , n o 33509/04 , § 144, CEDH 2009. Dans cet arrêt la Cour a estimé qu’il serait injuste d’obliger les requérants, qui auraient souffert pendant des années de violations continues de leur droit à un tribunal et ont cherché un remède auprès de cette Cour, à porter à nouveau leurs griefs devant les juridictions internes, que ce soit par une nouvelle voie de recours ou par toute autre voie ( Bourdov (n o 2) , précité, § 144, et Rykachev et autres c. Russie, n os 52283/07 et al., § 20, 19 avril 2011 ).

En application de ce principe, la Cour estime que les présentes requêtes ne sauraient être rejetées pour non-épuisement des voies de recours internes.

La Cour constate que ces griefs ne sont pas manifestement mal fondés au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. La Cour relève par ailleurs qu’ils ne se heurtent à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de les déclarer recevables. B. Sur le fond

Le Gouvernement affirme que l’exécution de tous les jugements présentait des difficultés objectives, car le complexe mécanisme d’attribution de la subvention impliquait non seulement le transfert de l’argent par le Trésor public fédéral sur le compte de l’administration locale, mais aussi la coopération de la part des requérants.

En second lieu, étant donné que les procédures civiles engagées par les requérants portaient non sur des sommes d’argent mais sur le droit à l’octroi d’un logement aux frais de l’État, le Gouvernement estime qu’un tel actif, même confirmé par un jugement, ne saurait passer pour un « bien » au sens de l’article 1 du Protocole nº 1.

Les requérants maintiennent leurs griefs.

La Cour rappelle que l’impossibilité pour un créancier de faire exécuter dans un délai raisonnable la décision rendue en sa faveur constitue une violation dans son chef du droit à un tribunal consacré par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi que du droit à la libre jouissance des biens garanti par l’article 1 du Protocole n o 1 ( Bourdov c. Russie , n o 59498/00, § 34, CEDH 2002-III).

Pour pouvoir juger du respect de l’exigence d’un délai raisonnable dans l’exécution d’un jugement, la Cour prend en considération la complexité de la procédure, le comportement des parties, ainsi que l’objet de la décision à exécuter ( Raïlian c. Russie, n o 22000/03, § 31, 15 février 2007).

La Cour considère qu’en l’espèce, les subventions accordées par des jugements contraignants constituent pour les requérants des créances qui s’analysent en leurs « biens » au sens de l’article 1 du Protocole nº 1 ( Bourdov , précité, § 40).

La Cour note que les requérants se sont initialement vu allouer les subventions logement par des jugements, devenus contraignants dans la période entre octobre 2005 et janvier 2008, alors que l’octroi effectif des subventions n’a eu lieu que pendant la période entre octobre 2009 et juin 2010. La Cour relève à cet égard que le temps d’attente pour chacun des requérants excède dix-neuf mois. Aux yeux de la Cour, de tels retards dans l’exécution des jugements ne sont pas compatibles avec les garanties offertes par l’article 6 et l’article 1 du Protocole nº 1 ( Matveyev et autres, précité, § 29).

La Cour estime que les arguments avancés par le Gouvernement pour expliquer ces retards ne sont pas convaincants.

La Cour considère enfin qu’aucune entrave injustifiée à l’exécution des jugements de la part des requérants ne saurait être décelée.

Ces éléments suffisent à la Cour pour conclure qu’il y a eu, dans le cas de chacun des requérants, violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole nº 1. III.

La Cour prend note de la nouvelle voie de recours introduite par les lois nº 68 ‑ FZ et nº 69-FZ à la suite de l’arrêt pilote précité dans l’affaire Bourdov (n o 2) . Ces lois, qui sont entrées en vigueur le 4 mai 2010, ont instauré une nouvelle voie de recours permettant aux intéressés de demander devant les tribunaux internes une compensation du préjudice causé par le retard dans l’exécution des jugements (voir les paragraphes 11 et 12).

La Cour rappelle que dans l’arrêt pilote précité elle a estimé qu’il serait injuste d’obliger les requérants, qui auraient souffert pendant des années de violations continues de leur droit à un tribunal et ont cherché un remède auprès de cette Cour, à porter à nouveau leurs griefs devant les juridictions internes, que ce soit par une nouvelle voie de recours ou par toute autre voie ( Bourdov (n o 2) , précité, § 144). S’inspirant de ce principe, la Cour a décidé de poursuivre l’examen des présentes requêtes sur le fond et a déjà abouti à des constats de violation de la Convention (voir supra le paragraphe 34).

Toutefois, ces constats de violations ne sauraient en aucun cas être interprétés comme préjugeant la question de l’effectivité de la nouvelle voie de recours dans ce type d’affaires. Il incombe à la Cour de trancher cette dernière question dans les affaires qui s’y prêteront, comme elle l’a fait dans les arrêts Kalinkine et autres c. Russie, et Iliouchkine et autres , précités, et elle n’estime pas opportun de l’examiner dans le cadre de l’examen des présentes requêtes.

Eu égard à ces circonstances particulières ainsi qu’aux violations de la Convention déjà constatées dans le présent arrêt à l’égard des requérants (voir supra le paragraphe 34), la Cour – tout en considérant que les griefs relatifs à l’absence d’un recours interne effectif sont recevables – n’estime pas nécessaire de les examiner séparément sous l’angle de l’article 13 de la Convention ( Rykachev et autres , précité, § 40, et, mutatis mutandis , Matveyev et autres, précité, §§ 34-38). IV.

Certains requérants, dont les noms sont indiqués dans l’Annexe II, réclament des sommes allant de 3 342 à 10 885 euros (EUR) et 183 600 roubles russes (RUB) au titre du préjudice matériel qu’ils auraient subi. Ils dénoncent en particulier l’insuffisance des montants des subventions octroyées.

Le Gouvernement conteste ces demandes.

La Cour n’aperçoit aucun lien de causalité entre les demandes formulées et les violations constatées. Elle rejette donc ces demandes.

Les requérants réclament des sommes allant de 5 000 à 25 000 euros au titre du préjudice moral qu’ils auraient subi.

La Cour rappelle qu’une approche unifiée est souhaitable dans des affaires impliquant de nombreux requérants se trouvant dans une situation similaire. L’application de cette approche garantit qu’aucune disparité dans les montants accordés ne produise d’effet fractionnel sur les requérants ( Gontcharova et autres et 68 autres « retraités privilégiés » c. Russie , n os 23113/08 et al., § 23, 15 octobre 2009, et Rykachev et autres, précité, § 49). La Cour constate que, dans la présente affaire, les conditions nécessaires à l’application de ladite approche sont réunies, car il s’agit en effet de multiples requérants qui se trouvent dans des situations identiques ou largement comparables.

A la lumière de ce qui précède, la Cour décide d’accorder au titre du dommage moral 3 000 EUR à chacun des requérants, à l’exception de M me Yemelyanova. La Cour décide d’accorder 6 000 EUR au même titre à M me Yemelyanova qui agit à la fois de son propre chef et en qualité d’héritière de M. Yemelyanov, eu égard au fait que tant M me Yemelyanova que M. Yemelyanov ont obtenu un jugement en leur faveur. B. Frais et dépens

Les requérants ne formulent aucune demande à titre de frais et dépens engagés devant la Cour.

La Cour décide par conséquent de ne rien accorder à ce titre. C. Intérêts moratoires

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR À L’UNANIMITÉ, 1. Décide de joindre les requêtes ; 2. Dit que M me Yemelyanova a qualité pour poursuivre la présente procédure également comme héritière de M. Yemelyanov ; 3. Déclare les requêtes recevables ; 4. Dit qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole nº 1 ; 5. Dit qu’il n’y a pas lieu d’examiner séparément les griefs tirés de l’absence d’un recours interne effectif sur le terrain de l’article 13 de la Convention ; 6. Dit a) que l’État défendeur doit verser, dans les trois mois, à chacun des requérants, à l’exception de Mme Yemelyanova, 3 000 EUR (trois mille euros) et 6 000 EUR (six mille euros) à Mme Yemelyanova, à convertir en roubles russes au taux applicable à la date du règlement, pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû par les requérants à titre d’impôt ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 7. Rejette les demandes de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 14 mars 2013, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. André Wampach Khanlar Hajiyev Greffier adjoint Président ANNEXE I Requête nº, introduite le Requérant(e) né(e) en Jugement du tribunal de la ville de Grémiatchinsk du Contraignant depuis le 21264/07 29/03/07 Yemelyanova Lidiya Petrovna (1960) Yemelyanov Sergey Ivanovich (1959-11/09/2007) 05/12/2007 24/01/2006 31/01/2008 09/02/2006 43829/08 13/08/08 Nazipova Alfiya Gumarovna (1948) 20/12/2007 15/05/2008 60248/08 16/09/08 Pavlova Liliya Alekseyevna (1962) 06/12/2007 modifié 30/07/2009 07/02/2008 01/10/2009 1816/09 14/11/08 Tarakanov Valeriy Pavlovich (1950) 22/11/2007 15/01/2008 5416/09 31/12/08 Karpova Nina Mitrofanovna (1964) 20/12/2007 15/04/2008 5701/09 18/12/08 Svistunov Sergey Anatolyevich (1960) 17/01/2008 19/02/2008 6508/09 18/12/08 Levchegova Antonina Alekseyevna (1950) 13/11/2007 25/12/2007 8405/09 30/12/08 Plotnikov Sergey Aleksandrovich (1952) 10/01/2008 modifié 23/07/2009 24/04/2008 08/10/2009 10909/09 28/08/08 Valeyeva Nadezhda Vladimirovna (1968) 23/11/2007 22/01/2008 12060/09 27/12/08 Tokarev Vladimir Leonidovich (1952) 31/10/2007 modifié 27/05/2009 15/11/2007 04/08/2009 13103/09 12/02/09 Churakov Andrey Aleksandrovich (1963) 25/07/2006 29/11/2007 07/08/2006 29/01/2008 15963/09 17/12/08 Felberg Gennadiy Adolfovich (1952) 18/12/2007 14/02/2008 19404/09 16/02/09 Lekhanova Tatyana Petrovna (1954) 26/10/2005 19/11/2007 13/12/2005 15/04/2008 21141/09 12/03/09 Korovina Lyubov Borisovna (1952) 25/10/2007 08/11/2007 21989/09 04/04/09 Vnukova Mariya Nikolayevna (1947) 16/11/2007 01/12/2007 23370/09 25/03/09 Uskov Andrey Grigoryevich (1961) 05/12/2005 25/10/2007 modifié 09/06/2009 30/12/2005 08/11/2007 25/08/2009 23527/09 18/03/09 Pogodin Aleksandr Vasilyevich (1950) 29/01/2008 01/04/2008 25767/09 30/12/08 Ivanova Valentina Grigoryevna (1951) 27/12/2007 modifié 27/08/2009 15/04/2008 15/10/2009 25915/09 13/04/09 Lozhkin Sergey Semenovich (1959) 07/11/2006 29/10/2007 06/03/2007 10/11/2007 25943/09 25/03/09 Salakhov Rais Shaukatovich (1961) 25/05/2007 03/12/2007 09/06/2007 31/01/2008 25945/09 17/04/09 Bryukhanov Mikhail Olegovich (1957) 18/12/2007 modifié 11/03/2009 24/04/2008 24/03/2009 29651/09 23/04/09 Filimonova Oksana Aleksandrovna (1979) 04/05/2006 04/12/2007 22/05/2006 05/02/2008 38969/09 29/06/09 Sukhikh Tatyana Nikolayevna (1949) 19/11/2007 modifié 08/06/2009 28/12/2007 20/08/2009 41432/09 03/07/09 Viskov Nikolay Mikhaylovich (1955) 27/06/2006 13/11/2007 modifié 19/05/2009 17/07/2006 28/02/2008 30/06/2009 42663/09 09/07/09 Mineyev Aleksandr Viktorovich (1951) 19/11/2007 17/01/2008 46508/09 26/06/09 Klikman Tamara Anatolyevna (1952) 25/10/2007 modifié 09/06/2009 08/11/2007 25/08/2009 46648/09 31/07/09 Kadyrov Imindzhan Davudakhunovich (1956) 06/04/2006 26/10/2007 modifié 29/06/2009 18/04/2006 09/11/2007 49456/09 14/08/09 Kasimov Aleksandr Dmitriyevich (1957) 26/10/2007 13/11/2007 58976/09 14/10/09 Kosarev Nikolay Pavlovich (1958) 16/01/2006 31/10/2007 modifié 10/06/2009 31/01/2006 13/11/2007 13/08/2009 ANNEXE II Requête nº Requérant(e)/date de l’exécution de la décision Somme demandée à titre du dommage matériel Somme demandée à titre du dommage moral 21264/07 Yemelyanova Lidiya Petrovna (11/02/2010) Yemelyanov Sergey Ivanovich (11/02/2010) 25 000 euros 43829/08 Nazipova Alfiya Gumarovna (29/12/2009) 20 000 euros 60248/08 Pavlova Liliya Alekseyevna (25/03/2010) 10 000 euros 1816/09 Tarakanov Valeriy Pavlovich (20/10/2009) 1 000 000 roubles 5416/09 Karpova Nina Mitrofanovna (25/02/2010) Ne précise pas la somme mais se remet à la sagesse de la Cour 5701/09 Svistunov Sergey Anatolyevich (15/04/2010) Ne précise pas la somme mais se remet à la sagesse de la Cour 6508/09 Levchegova Antonina Alekseyevna (26/11/2009) Elle demande de compenser le dommage moral sans préciser le montant postulé 8405/09 Plotnikov Sergey Aleksandrovich (02/03/2010) Ne précise pas la somme mais se remet à la sagesse de la Cour 10909/09 Valeyeva Nadezhda Vladimirovna (19/07/2010) 10 000 euros 12060/09 Tokarev Vladimir Leonidovich (23/03/2010) 1 000 000 roubles 13103/09 Churakov Andrey Aleksandrovich (02/10/2009) Ne précise pas la somme mais se remet à la sagesse de la Cour 15963/09 Felberg Gennadiy Adolfovich (06/04/2010) 10 000 euros 19404/09 Lekhanova Tatiana Petrovna (02/03/2010) 10 000 euros 21141/09 Korovina Lyubov Borisovna (04/03/2010) Elle demande de compenser le dommage matériel sans préciser le montant postulé 10 000 euros 21989/09 Vnukova Mariya Nikolayevna (20/11/2009) 5 000 euros 23370/09 Uskov Andrey Grigoryevich (24/12/2009) 10 000 euros 23527/09 Pogodin Aleksandr Vasilyevich (14/12/2009) 5 000 euros 25767/09 Ivanova Valentina Grigoryevna (12/04/2010) Ne précise pas la somme mais se remet à la sagesse de la Cour 25915/09 Lozhkin Sergey Semenovich (25/02/2010) 20 000 euros 25943/09 Salakhov Rais Shaukatovich (20/01/2010) 10 000 euros 25945/09 Bryukhanov Mikhail Olegovich (02/06/2010) 5 000 euros 29651/09 Filimonova Oksana Aleksandrovna (12/04/2010) Demande un appartement plus grand Elle demande de compenser le dommage moral sans préciser le montant postulé 38969/09 Sukhikh Tatiana Nikolayevna (23/12/2010) 183 600 roubles (complément pour achat d’un appartement et de surface plus grande) 16 700 euros 41432/09 Viskov Nikolay Mikhaylovich (21/12/2009) 10 000 euros 42663/09 Mineyev Aleksandr Viktorovich (14/01/2010) 10 885.96 euros (complément pour achat d’un appartement et de surface plus grande + 589 euros (frais d’agence d’immobilier) 10 000 euros 46508/09 Klikman Tamara Anatolyevna (03/03/2010) 3 342 euros 10 000 euros 46648/09 Kadyrov Imindzhan Davudakhunovich (19/03/2010) 10 000 euros 49456/09 Kasimov Aleksandr Dmitriyevich (18/06/2010) 10 000 euros 58976/09 Kosarev Nikolay Pavlovich (31/12/2010) 10 000 euros