KOTOK v. UKRAINE

CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 3396/08 Ivan Dmytrovych KOTOK împotriva Ucrainei depusă la 22 decembrie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ivan Dmytrovych Kotok, este un național ucrainean, născut în 1938 și locuiește în Shchors. El este reprezentat în fața Curții de către dna L.M. Koval, avocat practicant în Kyiv. În după-amiază, în 7 februarie 2006, poliția a oprit reclamantul, un ofițer sanitar la timpul materialului, la locul de muncă cu UAH 400 hryvnias în buzunarul său etichetat în vopsea fluorescentă cu cuvântul “bribe”. Reclamantul a fost dus imediat la secția de poliție și a fost interogat cu privire la originile acestui ban. Solicitările reclamantului de amânare a interogativei pe măsură ce a fost subliniat, dezorientat și necesar pentru a vedea un medic au fost respinse. Cerințele sale pentru un avocat au fost, de asemenea, respinse. După câteva ore de interogare, reclamantul a semnat o declarație de confesiune, admițând că a acceptat o mită în schimbul certificării că cartofii din A.D. au fost fără radiații fără a inspecta cartofii în cauză. La 14 și 16 februarie 2006, respectiv, au fost instituite proceduri penale cu privire la sumă și fraudă împotriva reclamantului. La 3 martie 2006, avocatul reclamantului a fost admis la procedură. La 30 martie 2006, ancheta a fost finalizată și reclamantul s-a angajat să fie judecat în fața Curții de District Shchors pentru acuzații de fraudă și corupție. Ofițerul K. al poliției Shchors, interogat la proces, a depus mărturie că la 7 februarie 2006 M.P. L-a notificat că reclamantul a solicitat de la el o mită pentru certificarea cartofilor cumpărați de la A. ca fără radiații. a telefonat poliția economică Chernigiv, căutând cooperarea lor în interceptarea reclamantului. La sosirea ofițerilor D. și Sh. al poliției economice Chernigiv, M.P. au primit 400 de hryvnias etichetate cu vopsea fluorescentă și întregul grup a ajuns în biroul reclamantului. Odată ce M.P. a dat banii reclamantului și a obținut certificatul, reclamantul a fost interceptat cu banii în buzunar. Ofițerii D. și Sh. ai poliției economice Chernigiv, interogați în timpul procesului, au dat mărturii similare și au clarificat că ofițerul K. a contactat poliția Chernigiv prin telefon între 10 și 11 dimineața în ziua operațiunii. M.P., interogat în timpul procesului, a susținut că, la 6 februarie 2006, el a fost abordat de șoferi de camion, identificându-se ca cumpărători de cartofi în vrac provenind din regiunea Donetsk. Ei au solicitat asistența M.P. pentru a cumpăra cartofi de la producătorii locali. M.P. au fost de acord să ajute șoferii camionului și s-au angajat să obțină o certificare fără radiații pentru cinci tone de cartof, vândute de A.D. la aproximativ 13 p.m. la 7 februarie 2006 M.P. a fost primit de către reclamant în biroul său, care a solicitat o mită pentru eliberarea certificatului solicitat. M.P. a venit apoi la secția de poliție Shchors și s-a plâns de comportamentul reclamantului. După ce a fost predat banii etichetat, M.P. s-a întors la biroul reclamantului la aproximativ 14 p.m. în aceeași dată și i-a dat banii în schimbul certificatului. Reclamantul, interogat în timpul procesului, a susținut că întregul incident a fost organizat de către poliție. El solicită instanței să interogheze operatorul telefonic, în momentul în care poliția economică Chernigiv a primit un apel telefonic de la poliția Shchors la 7 februarie 2006. a.m., după cum a indicat ofițerii Sh. și D., ar fi precedat prima întâlnire a reclamantului cu M.P., care s-a desfășurat la aproximativ 13 p.m. în acea zi. Curtea a respins cererea reclamantului ca fiind în căutarea comunicării informațiilor clasificate. La 27 iulie 2006, Curtea de District a condamnat reclamantul ca fiind acuzat. I-a impus în continuare o amendă și o interdicție de trei ani de ocupare a posturilor de administrație și administrație. Reclamantul a apelat, susținând că a fost solicitat să comită infracțiunile și că drepturile sale de apărare au fost încălcate. El a remarcat, în special, că nu a solicitat nici nu a acceptat mită. Întreaga poveste cu vânzarea de cartofi către șoferii de camion Donetsk a fost înființată pentru a insinua fraudă și mită. Ofițerii poliției economice Chernigiv au fost invitați să participe la intercepția reclamantului cu câteva ore înainte ca M.P. să se apropie de solicitant. Curtea de judecată a refuzat arbitrar să verifice această inferință. În plus, M. au acționat în credință proastă, care s-a falsificat ca A.D., atunci când a solicitat certificatul și a furnizat conturi inconsecvent ale întâlnirilor sale cu A. și șoferii de camion în cursul anchetei și procesului. Bunica A.D. a depus mărturie în instanță că A.D. nu a crescut și nu a vândut nici cartofi; și șoferii de camion înșiși nu au fost identificate. Reclamantul a susținut, de asemenea, că drepturile sale de apărare au fost încălcate și, în special, după interceptarea sa, a fost interogat fără un avocat de câteva ore, deși se simțea extrem de stresat și dezorientat. Fiind un funcționar civil de șase și opt ani cu un record impecabil de patruzeci de ani, el a avut o criză de hipertensiune, dar cerințele sale de a vedea un medic și un avocat au fost ignorate de ofițerii interogat. La 19 octombrie 2006, Curtea Regională de Apel Chernigiv a redus amenzile impuse reclamantului. Curtea a respins plângerea reclamantului cu privire la încălcarea drepturilor sale de apărare, constatând că reprezentarea reclamantului a fost asigurată în mod corespunzător prin admiterea avocatului în cadrul procedurii de la 3 martie 2006 la cererea reclamantului. Curtea a constatat că participarea unui avocat la activitățile procedurale anterioare acestei date nu a fost obligatorie, deoarece reclamantul nu a fost reținut sau arestat oficial. Curtea a respins, de asemenea, acuzațiile reclamantului că a fost incitat la comiterea infracțiunilor, având în vedere că aceste acuzații au fost „nefondate și respingute de întreaga dovadă disponibilă Reclamantul a apelat în cassare, susținând, în special, că, după confiscarea fondurilor pe care le-a fost defacto arestat de către poliție în legătură cu interogatoriul său și ar fi trebuit să aibă dreptul de a avea acces la un avocat. De asemenea, el se plângea că instanța de judecată și-a respins arbitrar cererile de investigare dacă poliția economică Chernigiv a fost solicitată să se ocupe de interceptarea sa înainte de prima vizită a M.P. cu el. La 24 iulie 2007, Curtea Supremă a Ucrainei a susținut hotărârea Curții de Apel. Dispozițiile relevante din articolele 59 și 63 din Constituția Ucrainei din 1996 privind dreptul la asistență juridică și dreptul de a nu se incrimina în sine pot fi găsite în hotărârea din 19 februarie 2009 în cazul Shabelnik c. Ucraina (n. 16404/03, § 25). Cod de procedură penală din 1960 (revocat cu efectul din 20 noiembrie 2012) Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Penală în vigoare în timpul material au fost citite după cum urmează: art. 43-1. Suspectul „Suspectul indică: o persoană reținută sub suspectul faptului că a comis o infracțiune; o persoană pentru care a fost aplicată o măsură preventivă înainte de a lua o decizie de a aduce acuzații împotriva acestuia ca acuzat. Suspectul are dreptul: să știe de ce este suspectat; să depună mărturie sau să refuze să depună mărturie și să răspundă la întrebări; să angajeze un avocat de apărare și să aibă o întâlnire cu el înainte de primul interogatoriu... Raportul de arestare sau decizia de a aplica o măsură preventivă indică faptul că suspectul a fost aprobat de drepturile sale.” art. 44 Avocatul de apărare „...Avocatul de deficiență poate fi admis în cazul în orice etapă a procedurii. ...” COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge că procedura penală împotriva lui a fost nedrept. În special, a fost incitat de poliție prin intermediul M.P. să comite acțiunile incriminate la el și argumentele sale relevante au fost respinse arbitrar de către instanțe. În plus, dreptul său la apărare a fost încălcat, deoarece a fost refuzat asistența juridică în etapele inițiale ale anchetei. Reclamantul se referă la art. 6 §§1 și 3 litera (c) din Convenție în ceea ce privește plângerile de mai sus. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva sa, în conformitate cu art. 6 §§ § 1 și 3 litera (c) din Convenție? În special: (i) Reclamantul a fost indus de agenți de stat sau de alte persoane sub controlul lor pentru a comite infracțiunile penale ale cărora a fost condamnat (a se vedea, de exemplu, Teixeira de Castro c. Portugalia, 9 iunie 1998, §§ §§§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ 35-36 și 39, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-IV și Bannikova c. Rusia , nr. 18757/06, §§ 33-65, 4 noiembrie 2010)? (ii) Reclamantul i-a oferit garanții procedurale adecvate care îi permit să ridice o plângere cu privire la capcană în fața instanțelor interne? De exemplu, a fost disponibilă o formă de „apărare a infracțiunii” în temeiul legislației ucrainene? În cazul în care a fost luată în considerare de către instanțele interne? (iii) Întrebarea inițială a reclamantului a fost compatibilă cu dreptul său de a nu se incrimina în sine și de a se apăra prin asistență juridică (de exemplu Salduz v. Turcia [GC], nr. 36391/02, § 55, CEDH 2008 și Leonid Lazarenko v. Ucraina , nr. 22313/04, §§ 48-52, 28 octombrie 2010)?

FIFTH SECTION

Application no. 3396/08

Ivan Dmytrovych KOTOK

against Ukraine

lodged on 22 December 2007

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Ivan Dmytrovych Kotok, is a Ukrainian national, who was born in 1938 and lives in Shchors. He is represented before the Court by Ms L.M.

Koval, a lawyer practising in Kyiv.

A.

The circumstances of the case

In the afternoon of 7 February 2006 the police stopped the applicant, a sanitary officer at the material time, at his workplace with UAH 400 hryvnias in his pocket labelled in fluorescent paint with the word “bribe”. The applicant was immediately taken to the police station and questioned about the origins of this money. The applicant’s requests to postpone the questioning as he was stressed, disoriented and needed to see a doctor, were dismissed. His demands for a lawyer were also rejected.

After several hours of questioning, the applicant signed a confession statement, admitting to having accepted a bribe in exchange for certifying that A.D.’s potatoes were radiation-free without inspecting the potatoes in question.

On 14 and 16 February 2006 respectively criminal proceedings concerning bribery and fraud were instituted against the applicant.

On 3 March 2006 the applicant’s advocate was admitted to the proceedings.

On 30 March 2006 the investigation was completed and the applicant was committed to stand trial before the Shchors District Court on charges of fraud and bribery.

Officer K. of the Shchors police, questioned at the trial, testified that on 7

February 2006 M.P. had notified him that the applicant had solicited from him a bribe for certifying potatoes he had bought from A. D. as radiation-free. K. had telephoned the Chernigiv economic police, seeking their cooperation in intercepting the applicant. Upon arrival of officers D. and Sh. of the Chernigiv economic police, M.P. had been given 400 hryvnias labelled with fluorescent paint and the entire group arrived in the applicant’s office. Once M.P. had handed the money to the applicant and had obtained the certificate, the applicant had been intercepted with the money in his pocket.

Officers D. and Sh. of the Chernigiv economic police, questioned during the trial, gave similar testimonies and clarified that officer K. had contacted the Chernigiv police by telephone between 10 and 11 a.m. on the day of the operation.

M.P., questioned during the trial, submitted that on 6 February 2006 he had been approached by lorry drivers, identifying themselves as bulk potato buyers coming from the Donetsk Region. They had requested M.P.’s assistance in buying potato from local producers. M.P. had agreed to help the lorry drivers and had undertaken to obtain radiation-free certification for five tons of potato, sold to them by A.D. At about 1 p.m. on 7

February

2006 M.P. was received by the applicant in his office, who had solicited a bribe for issuing the requested certificate. M.P. had then come to the Shchors police station and had complained about the applicant’s conduct. Having been handed the labelled money, M.P. had returned to the applicant’s office at about 2 p.m. on the same date and had handed him the money in exchange for the certificate.

The applicant, questioned during the trial, maintained that the whole incident had been staged by the police. He requested the court to inquire the telephone operator, at what time the Chernigiv economic police had received a telephone call from the Shchors police on 7 February 2006. The applicant alleged that should this call have been made between 10 and 11

a.m., as indicated by officers Sh. and D., it would have preceded the applicant’s first meeting with M.P., which had taken place at about 1 p.m. on that day. The court dismissed the applicant’s request as seeking disclosure of classified information.

On 27 July 2006 the District Court convicted the applicant as charged. It further imposed on him a fine and a three-year prohibition on occupying managerial and administrative posts.

The applicant appealed, alleging that he had been incited to commit the crimes and that his defence rights had been breached. He noted, in particular, that he had neither solicited nor accepted the bribe. The whole story with the sale of potatoes to the Donetsk lorry drivers had been made up in order to insinuate fraud and bribery. The officers of the Chernigiv economic police had been invited to participate in the applicant’s interception several hours before M.P. had first approached the applicant. The trial court had arbitrarily refused to verify this inference. In addition, M.

P. had acted in bad faith, having misrepresented himself as A.D., when demanding the certificate and having provided inconsistent accounts of his encounters with A. D. and the lorry drivers in the course of investigation and trial. A.D.’s grandmother had testified in court that A.D. had neither grown nor sold any potatoes; and the lorry drivers themselves had never been identified. The applicant also maintained that his defence rights had been breached. In particular, after his interception, he had been questioned without a lawyer for several hours, although he had felt extremely stressed and disoriented. Being a sixty-eight-year-old civil servant with a forty-year impeccable record, he had had a hypertension crisis, but his demands to see a doctor and a lawyer had been ignored by the interrogating officers.

On 19 October 2006 the Chernigiv Regional Court of Appeal reduced the fine imposed on the applicant. The court rejected the applicant’s complaint about the breach of his defence rights, finding that the applicant’s representation had been duly assured by the admission of the lawyer in the proceedings on 3 March 2006 upon the applicant’s request. The court found that a lawyer’s participation in procedural activities preceding this date had not been mandatory, since the applicant had not been formally detained or arrested. The court also rejected the applicant’s allegations that he had been incited to commit the crimes, having found that these allegations were “

groundless and rebutted by the entirety of the available evidence

”.

The applicant appealed in cassation, alleging, in particular, that following seizure of the money he had been de-facto arrested by the police in connection with his questioning and should have been entitled to have access to a lawyer. He also complained that the trial court had arbitrarily rejected his requests to investigate whether the Chernigiv economic police had been requested to engage in his interception prior to M.P.’s first visit with him.

On 24 July 2007 the Supreme Court of Ukraine upheld the judgment of the Court of Appeal.

B.

Relevant domestic law

1.

Constitution of Ukraine

The relevant provisions of Articles 59 and 63 of the Constitution of Ukraine of 1996 concerning the right to legal assistance and the right not to incriminate oneself can be found in the judgment of 19 February 2009 in the case of

Shabelnik v.

Ukraine

(no. 16404/03, § 25).

2.

Criminal Procedure Code of 1960 (repealed with the effect of 20 November 2012)

The relevant provisions of the Criminal Procedure Code in force at the material time read as follows:

Article 43-1. The suspect

“The suspect shall denote:

1)

a person detained on suspicion of having committed a crime;

2)

a person, in respect of whom a preventive measure has been applied before the taking of a decision to bring charges against him/her as an accused.

The suspect shall be entitled to: know what he/she is suspected of; to testify or to refuse to testify and to answer questions; to engage a defence counsel and [to have] a meeting with him/her before the first interrogation...

The arrest report or the decision to apply a preventive measure shall indicate that the suspect was apprised of his/her rights.”

Article 44. The defence counsel

“...Defence counsel may be admitted in the case at any stage of the proceedings. ...”

COMPLAINTS

The applicant complains that the criminal proceedings against him were unfair. In particular, was incited by the police via M.P. to commit the actions incriminated to him and his relevant arguments had been arbitrarily rejected by the courts.

Furthermore, his right to defence was breached, as he was denied legal assistance during the initial stages of the investigation.

The applicant refers to Article 6 §§1 and 3 (c) of the Convention in respect of the above complaints.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against him, in accordance with Article 6 §§ 1 and 3 (c) of the Convention? In particular:

(i)

Was the applicant induced by State agents or other persons under their control to commit the criminal offences of which he was then convicted (see e.g.

Teixeira de Castro v. Portugal

, 9 June 1998, §§

35-36 and 39, Reports of Judgments and Decisions 1998-IV and

Bannikova v. Russia

, no.

18757/06, §§

33-65, 4 November 2010)?

(ii)

Was the applicant afforded adequate procedural safeguards enabling him to raise a complaint about entrapment before the domestic courts? For instance, was any form of “entrapment defence” available to the applicant under Ukrainian law? If so, how was it taken into account by the domestic courts?

(iii)

Was the applicant’s initial questioning without a lawyer compatible with his rights not to incriminate himself and to defend himself through legal assistance (see e.g.

Salduz v. Turkey

[GC], no.

36391/02, § 55, ECHR 2008 and

Leonid Lazarenko v. Ukraine

, no.

22313/04, §§ 48-52, 28 October 2010)?