2ra-2132/13 — Repararea prejudiciului moral

prima instanţă: A. Spoială dosar nr.2ra-2132/13 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 10 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Nicolae Clima examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Blanar Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către Blanar Ivan către Păunescu Tatiana cu privire la recuperarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Blanar Ivan, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 16 iulie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea parţială a acţiunii, c o n s t a t ă: La data de 28 martie 2012 reclamantul Blanar Ivan s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată către Păunescu Tatiana cu privire la recuperarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii, reclamantul Blanar Ivan a indicat că, în apartamentul nr. 21 din str. M. Drăgan, mun. Chişinău sînt cazaţi chiriaşi, care în ultimii ani i- au creat probleme de ordin al sănătăţii prin gălăgii neîntrerupte şi situaţii de conflict pe timp de noapte. De mai multe ori, reclamantul s-a adresat cu solicitări la organele de poliţie în ordine scrisă.

În răspunsul primit de la organele de poliţie a fost indicat că, în legătură cu gălăgia făcută de vecini s-au petrecut discuţii cu caracter profilactic şi s-au avertizat oficial de a nu provoca situaţii analogice. La data de 16.11.2011 s-a adresat repetat cu plîngere la poliţie referitor la faptul că, se face gălăgie. După această adresare, dînsul a primit răspunsul nr. 1681 din 07.02.2012, prin care s-a menţionat faptul că, pîrîta Păunescu Tatiana a fost sancţionată cu amendă, fiind anexat copia la procesul-verbal cu privire la contravenţie nr. 86 din 07.02.2012. 1 Reclamantul Blanar Ivan a solicitat încasarea de la pîrîta Păunescu Tatiana în favoarea sa a prejudiciului moral în mărime de 6000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 16.07.2012, acţiunea intentată de către Blanar Ivan a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15.01.2013 a fost admis apelul declarat de către Blanar Ivan, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 16.07.2013, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea parţială a acţiunii. S-a încasat de la Păunescu Tatiana în beneficiul lui Blanar Ivan prejudiciul moral în mărime de 500 lei. În rest, pretenţiile au fost respinse.

În dezacord cu decizia enunţată, Blanar Ivan, la data de 29.03.2013 a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea integrală a acţiunii, prin încasarea din contul pîrîtei Păunescu Tatiana a prejudiciului material în sumă de 4320 lei, a prejudiciului moral în mărime de 6000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 175 lei. În motivarea amplă a recursului, recurentul a indicat în esenţă că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sînt pasibile de a fi casate pe motivul încălcării normelor de drept material. În acest context a indicat că, recurentului i-a fost cauzat un prejudiciu moral mult mai mare.

Mai mult ca atît, recurentul Blanar Ivan a suferit şi un prejudiciu material, avînd ca confirmare actele cauzei. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. Or, materialele pricinii atestă expedierea în adresa părţilor a deciziei motivate a instanţei de apel conform scrisorii de însoţire din 25.02.2013, (f.d.81). Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursul fiind vădit neîntemeiat. 2 Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, recurentul, nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural, care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţa de apel la examinarea cauzei, argumentele recurentului, limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţa de apel a circumstanţelor de fapt ale cauzei, în special a admisibilităţii probelor prezentate de părţile şi participanţii la proces.

Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.

1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Blanar Ivan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Blanar Ivan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Nicolae Clima 3