2ra-1366/14 — Constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: V. Boico dosarul nr. 2ra-1366/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiţiei, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a lui Serghei Mocanu împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cazului de contravenţie administrativă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Serghei Mocanu şi Ministerul Justiţiei şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 28 martie 2013, c o n s t a t ă: La 12 decembrie 2012, Serghei Mocanu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cazului de contravenţie administrativă şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 03 martie 2012, a depus la Comisariatul de poliţie Centru mun. Chişinău o contestaţie privind anularea procesului-verbal din 29 februarie 2012, întocmit de către OOS al Comisariatului de poliţie Centru, Vlad Postolachi şi a deciziei OOS al Comisariatului de poliţie Centru, Vlad Postolachi din 29 februarie 2012. Menţionează că contrar art. 448 alin. (2) din Codul contravenţional, agentul constatator a expediat contestaţia cu dosarul contravenţional în Judecătoria Centru mun. Chişinău numai la 13 martie 2012. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05 decembrie 2012 a fost admisă contestaţia sa şi au fost anulate procesul-verbal din 29 februarie 2012, întocmit de către OOS al Comisariatului de poliţie Centru, Andrian Druţa şi decizia OOS al Comisariatului de poliţie Centru, Andrian Druţa din 29 februarie 2012, cu încetarea cazului contravenţional.

Susţine că conform art. 454 din Codul contravenţional, cauza contravenţională se judecă în termen de 30 de zile de la data intrării dosarului în instanţă. Dacă există temeiuri rezonabile, judecătorul, prin încheiere motivată, poate prelungi termenul de judecare a cauzei cu 15 zile. În cazul reţinerii persoanei conform art. 376 şi 433, judecarea cauzei contravenţionale se face de urgenţă şi cu precădere. Consideră că dreptul său la examinarea pricinii într-un termen rezonabil a fost încălcat prin durata excesivă a procesului. Prin urmare, solicită constatarea încălcării dreptului său la examinare în termen rezonabil a contestaţiei sale din 03 martie 2012 privind anularea procesului- verbal şi a deciziei din 29 februarie 2012 şi repararea prejudiciului moral în sumă de 40000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 28 martie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, a fost constatată încălcarea termenului rezonabil la examinarea cauzei contravenţionale – contestaţia lui Serghei Mocanu împotriva procesului-verbal şi deciziei cu privire la contravenţia administrativă, emisă de agentul constatator al Comisariatului de poliţie Centru mun. Chişinău la 29 februarie 2012 şi a fost încasată din contul statului în beneficiul lui Serghei Mocanu suma de 2000 lei, cu titlu de prejudiciu moral cauza în urma încălcării termenului rezonabil la examinarea cauzei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013 au fost respinse apelurile declarate de către Serghei Mocanu şi Ministerul Justiţiei şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 06 noiembrie 2013 a fost considerat inadmisibil recursul declarat de către Serghei Mocanu. La 20 august 2013, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. Recurentul Ministerul Justiţiei, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, deoarece instanţa de apel a interpretat eronat legea şi a apreciat arbitrar probele. Menţionează că instanţa de apel, la emiterea deciziei, a ignorat prevederile art. 192 alin. (2) CPC. Susţine că pretenţia intimatului nu se regăseşte a fi reglementată expres de art. 192 alin. (2) CPC şi prin urmare, instanţa de apel neîntemeiat a menţinut hotărârea primei instanţe.

Afirmă că în speţă, nu există careva motive de tergiversare a examinării cauzei civile, or, însăşi respectarea întocmai a procedurii din partea instanţelor de judecată naţionale, cu asigurarea respectării drepturilor participanţilor la proces, nu poate fi privită drept tergiversare a examinării cauzei. Invocă că la emiterea deciziei, instanţa de apel a apreciat arbitrar poziţia participanţilor la proces şi nu a luat în consideraţie argumentul invocat de către recurent în ce priveşte nedepunerea de către intimat în instanţa de judecată a cererii de urgentare a examinării pricinii în condiţiile în care acesta susţine că a fost încălcat termenul rezonabil de examinare a cauzei.

Mai invocă că făcând o apreciere, prin cumul, a criteriilor în dependenţă de care se apreciază rezonabilitatea termenului de examinare a cauzei civile şi în legătură cu faptul că prevederile art. 454 din Codul contravenţional sunt absolut neaplicabile în prezenta pricină, consideră că instanţele judecătoreşti urmau să respingă acţiunea intimatului, deoarece perioada de referinţă în speţa principală nu a depăşit limita rezonabilităţii pentru astfel de cauze. De asemenea, consideră că acordarea sumei de 2000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, este neîntemeiată, nejustificată şi exagerată, în condiţiile în care nu au fost prezentate probe veridice, pertinente şi concludente, care să confirme expres că intimatului i-a fost cauzat un anumit stres, frustrare ca rezultat al încălcării termenului rezonabil la examinarea cauzei contravenţionale.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiţiei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Ministerului Justiţiei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Ministerului Justiţiei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Valentina Clevadî judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Ion Corolevschi