2ra-2229/13 — Încasarea prejudiciului material şi moral

dosarul nr. 2ra-2229/13 prima instanţă: S. Lazari instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai şi I. Muruianu ÎNCHEIERE 03 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Ion Vîlcov şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 53/93, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Soroca împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 53/93, intervenient accesoriu Societatea Comercială „Salaran-Grup” Societate cu Răspundere Limitată, cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 53/93 cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 12 septembrie 2012, c o n s t a t ă: La 07 octombrie 2011, Vladimir Soroca a depus cerere de chemare în judecată împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 53/93, intervenient accesoriu Societatea Comercială „Salaran-Grup” Societate cu Răspundere Limitată, cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că potrivit actului cu nr. 38 din 31 martie 2009, întocmit de reprezentanţii Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 53/93 COOP şi locatarii apartamentului numărul 50 şi numărul 18 din strada Vasile Lupu 30, mun. Chişinău, apartamentul nr. 51 din strada Vasile Lupu 30, mun. Chişinău a fost inundat. Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 326 din 01 iunie 2009, inundaţia din apartamentul nr. 55 din strada Vasile Lupu 30, mun. Chişinău, a cauzat un prejudiciu material apartamentului nr. 51 din strada Vasile Lupu 30, mun. Chişinău în sumă de 25 850 lei. Proprietarul apartamentului nr. 51 din strada Vasile Lupu 30, mun. Chişinău, Lidia Crivaia, a depus o acţiune privind recuperarea prejudiciului cauzat împotriva 1 proprietarului apartamentului nr. 55 din strada Vasile Lupu 30, mun.

Chişinău, Vladimir Soroca. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chişinău din 02 septembrie 2010, acţiunea Lidiei Crivaia a fost admisă, fiind dispusă încasarea, din contul lui Vladmir Soroca în beneficiul Lidiei Crivaia, a sumei de 25 850 lei, cu titlul de prejudiciu material. A fost încasat din contul lui Vladmir Soroca în beneficiul Lidiei Crivaia, taxa de stat achitată la depunerea acţiunii în mărime de 150 lei, precum şi taxa de stat în mărime de 625,50 lei din contul lui Vladmir Soroca în beneficiul statului. A menţionat Vladimir Soroca, că potrivit conţinutului deciziei Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 21 iulie 2011, „inundarea apartamentului nr. 51 din strada Vasile Lupu 30, municipiului Chişinău a avut loc în urma spargerii conductei de încălzire centrală la conexiunea acesteia cu dispozitivul de încălzire din apartamentului nr. 55 din strada Vasile Lupu 30, mun.

Chişinău, circumstanţă care nu urmează a fi probată suplimentar în temeiul art. 123 alin. (6) CPC”. La momentul producerii inundaţiei în apartamentul cu nr. 51 din strada Vasile Lupu 30, municipiul Chişinău, legislaţia în vigoare prevedea expres obligaţia lui Vladimir Soroca de a efectua lucrările necesare prin înlocuirea în caz de necesitate a aparatelor şi ţevilor de încălzire centrală din apartametul său.

La solicitarea lui Vladimir Soroca, Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 53/93 a efectuat, contra plată, lucrările menţionate, iar serviciul de reparaţie a fost achitat de către reclamant, fapt confirmat prin chitanţele nr. 35 din 14 septembrie 2002 şi nr. 46 din 12 noiembrie 2002. Dat fiind faptul, că serviciile de reparaţie privind instalarea ţevilor din PVC sub presiune pentru sistemul de încălzire, au fost efectuate necorespunzător de către Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 53/93, reclamantul a suportat cheltuieli suplimentare. Astfel, Vladimir Soroca, a depus o cerere la Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţie a Consumatorilor pentru restituirea contravalorii serviciului necorespunzător.

La 18 august 2011, Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţie a Consumatorilor a eliberat decizia de remediere gratuită a deficienţelor, înlocuire gratuită sau restituire a contravalorii produselor/serviciilor necorespunzătoare nr. 00031 prin care a obligat Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 53/93 de a restitui lui Vladimir Soroca contravaloarea serviciului în mărime de 630 lei. La 13 septembrie 2011, Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 53/93, în baza deciziei Inspectoratului Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţie a Consumatorilor, i-a restituit suma de 630 lei achitată anterior pentru serviciile de reparaţie.

Ca urmare a acţiunilor pîrîtului, lui Vladimir Soroca i-a fost cauzat un prejudiciul material în mărime de 26 625,50 lei. Cere, Vladimir Soroca, încasarea din contul Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 53/93, în beneficiul său, a despăgubirii în mărime de 26 625,50 lei. 2 Ulterior, Vladimir Soroca a depus cerere suplimentară în care a solicitat încasarea de la pîrît în beneficiul său, a prejudiciului material în mărime de 26 625,50 lei, a sumei de 3300 lei pentru serviciile executorului judecătoresc, încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei, precum şi cheltuielile pentru asistenţă juridică în mărime de 2500 lei (f.d. 17). La 28 februarie 2012, judecătoria Buiucani municipiul Chişinău printr-o încheiere protocolară a dispus atragerea în proces în calitate de intervenient a Societăţii cu Răspundere Limitată „Salaran-Grup” (f.d.

93). Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 12 septembrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat din contul Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 53/93 în beneficiul lui Vladimir Soroca, suma de 26 625,50 lei drept compensare a prejudiciului material cauzat, suma de 2500 lei ca restituire a cheltuielilor suportate pentru asistenţa juridică suportată, în total suma de 29 125,50 lei. În rest, cerinţele reclamantului au fost respinse (f.d. 110-112). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 53/93 cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 12 septembrie 2012 (f.d.

138-142). La 30 aprilie 2013, Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 53/93 a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, deoarece la materialele pricinii există dovada recepţionării de către recurent a deciziei Curţii de Apel Chişinău la 17 aprilie 2013 (f .d.

1 verso). Recurentul, Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 53/93, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 31 mai 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Vladimir Soroca şi în adresa Societăţii Comerciale „Salaran-Grup” Societate cu Răspundere Limitată, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. 3 Până la examinarea pricinii, nicio persoană nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 53/93, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost 4 verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 53/93, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 53/93 se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Ion Vîlcov Tatiana Vieru 5