2ra-1037/14 — Încasarea prejudiciului material şi moral

dosarul nr.2ra-1037/14 prima instanţă: I.Ganacear instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, S. Arnăut ÎNCHEIERE 03 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Oleg Sternioală, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Şevcenco Olga, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Şevcenco Olga împotriva societăţii comerciale „Neo-Imobiliare” societate cu răspundere limitată, cu atragerea intervenienţilor accesorii Asociaţia proprietarilor de locuinţe privatizate nr. 53/101, societatea comercială „Astipalaia” şi societatea comercială „Express Linia” cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de societatea comercială „Neo-Imobiliare” societate cu răspundere limitată şi casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 12 iunie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 31 octombrie 2012, Şevcenco Olga a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii comerciale „Neo-Imobiliare” societate cu răspundere limitată, cu atragerea intervenienţilor accesorii Asociaţia proprietarilor de locuinţe privatizate nr. 53/101, societatea comercială „Astipalaia” şi societatea comercială „Express Linia” cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a indicat că, este proprietara ap. nr.43 din str. Suceviţa 22/2, mun.Chişinău, care este situat la ultimul etaj al blocului. Menţionează reclamanta că în anul 2011, pîrîtul SRL „Proiect Invest Grup” (în prezent SRL „Neo- Imobiliare”), a început lucrări de construcţie a mansardei pe acoperişul blocului locativ, lucrări care se desfăşoară cu încălcarea normelor legale.

Astfel, compania a început lucrările de construcţie fără a avea numărul necesar de semnături a proprietarilor de apartamente a blocului respectiv, iar procesul-verbal al Adunării Generale a APLP nr.53/101 din 07.02.2011, prin care s-a dispus construcţia mansardei şi la care face trimitere pârâtul a fost întocmit cu încălcări esenţiale. Mai indică reclamanta Şevcenco Olga, că ea n-a dat acordul la construcţia mansardei, şi în urma lucrărilor de construcţie de către pîrît a fost deteriorat acoperişul blocului, iar în rezultatul perioadei de iarnă 2011-2012, apartamentul său de nenumărate ori a fost inundat de precipitaţii şi necesită o reparaţie. Astfel, în urma efectuării devizului local s-a constatat, că pentru reparaţia apartamentului nr.43 din str. Suceviţa 22/2, mun.Chişinău este necesară suma de 29.644 lei.

Precizează reclamanta că anterior, construcţiei mansardei, în anul 2006, din sursele personale ale proprietarilor apartamentelor, s-a efectuat reparaţia capitală a acoperişului casei, fapt pentru care reclamanta a achitat suma de 5.500 lei. În urma inundaţiilor, zgomotului permanent cauzat ca urmare a lucrărilor de construcţie reclamanta a fost nevoită să se adreseze la medic, în urma investigaţiilor medicale aceasta a suportat cheltuieli în sumă de 5.200 lei pentru procurarea medicamentelor. Cere Şevcenco Olga, încasarea de la SRL „Neo-Imobiliare” încasarea prejudiciului material în sumă de 40 344 lei şi prejudiciu moral în sumă de 30 000 lei, precum şi cheltuielile de judecată suportate. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 12 iunie 2013, acţiunea reclamantei Şevcenco Olga a fost admisă parţial şi s-a dispus încasarea din contul SRL „Neo-Imobile” în beneficiul Olgăi Şevcenco 29 644 lei prejudiciu material cauzat de deteriorarea imobilului, 5500 prejudiciu sub formă de cheltuieli suportate pentru reparaţia acoperişului, 5200 lei prejudiciul material cauzat de procurarea medicamentelor, 5000 lei prejudiciul moral şi 1160 lei taxa de stat. în rest cerinţele reclamantei Şevcenco Olga au fost respinse ca fiind neîntemiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013, apelul declarat de SRL „Neo-Imobile” a fost admis, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 12 iunie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care s-a respins cererea reclamantei Şevcenco Olga în partea încasării de la SRL „Neo-Imobiliare” 5500 lei prejudiciul material ce ţine cheltuielile legate de reparaţia acoperişului, 5200 lei prejudiciul material cauzat de procurarea medicamentelor, 5000 lei prejudiciul moral. În rest hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 12 iunie 2013, a fost menţinută. La 27 ianuarie 2014, Şevcenco Olga a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului recurenta Şevcenco Olga a invocat că instanţa de apel a emis o decizie ilegală şi nefondată.

Consideră recurenta în acest sens, că instanţa a apreciat greşit probele prezentate şi a încălcat normele de drept material şi procedural. Mai indică recurenta asupra contradictorialităţii concluziilor instanţei de apel în privinţa dreptului de proprietate asupra acoperişului blocului din str. Suceviţa 22/2 şi legalitatea transmiterii acestuia în proprietate SC „Proiect Invest Grup” SRL. De asemenea, consideră drept ilegale concluziile instanţei cu referire la recuperarea prejudiciului material cauzat de înrăutăţirea stării de sănătate, care consideră recurenta, a survenit urmare lucrărilor efectuate de către intimat. Cu referire la prejudiciul moral, recurenta menţionează că, spre deosebire de cele argumentate de instanţa de apel, acesta este unul evident avînd în vedere suferinţele la care a fost supusă fiind obligată să suporte în permanenţă zgomotele procesului de construcţie al mansardei şi care au durat o perioada lungă de timp.

Complementar, indică recurenta că din cauza nefinalizării construcţiei mansardei, nu-şi poate vinde apartamentul pentru a procura altul care să corespundă normelor de tehnice de securitate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit articolului indicat, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Colegiul consideră necesar să învedereze că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate de către recurent sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material, Colegiul menţionează că acesta poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Şevcenco Olga, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Şevcenco Olga se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă