2ra-1195/14 — Încasarea prejudiciului material şi prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-1195/14 prima instanţă: S. Papuha instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna DECIZIE 07 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Diaconu, Tatiana Vieru Ion Corolevschi, Oleg Sternioală examinând recursul declarat de către Spiridonov Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Spiridonov Vladimir împotriva societăţii cu răspundere limitată „Chişinău – Gaz” cu privire la încasarea prejudiciului material şi prejudiciului moral şi cererea reconvenţională înaintată de societatea cu răspundere limitată „Chişinău – Gaz” împotriva lui Spiridonov Vladimir cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Spiridonov Vladimir şi admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Chişinău – Gaz”, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 31 iulie 2013, prin care acţiunea înaintată de către Spiridonov Vladimir a fost admisă parţial, iar acţiunea reconvenţionala înaintată de societatea cu răspundere limitată „Chişinău – Gaz” a fost admisă integral, c o n s t a t ă La 27 ianuarie 2012, Spiridonov Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Chişinău – Gaz” cu privire la încasarea prejudiciului material şi prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că, la 22.07.2011 lucrătorii pârâtului au deconectat imobilul care îi aparţine cu drept de proprietate de la reţeaua de gaze, ca rezultat, reclamantul suportînd cheltuieli suplimentare pentru încălzire şi necesităţile casnice a imobilului.

Menţionează reclamantul că ulterior, prin încheierea Judecătoriei Rîşcani din 08.12.2011, pârâtul a fost obligat să reconecteze imobilul, în conformitate cu Regulamentul ANRE nr. 415 din 25.05.2011. La 28.12.2011, reclamantul a depus o cerere în adresa pîrîtului prin care a solicitat restituirea benevolă a cheltuielilor suportate în urma deconectării abuzive de la reţeaua de gaze, care conform bonurilor anexate au fost evaluate în sumă de 18347,91 lei. Reclamantul a majorat cerinţele cu 2 344,32 lei, ceea ce constituie încălzirea cu energie electrică, în zilele începând cu 27.12.2011 şi până la 06.01.2012, în total 20 692,23 lei. Precizează reclamantul, că pîrîtul a respins cererea din motive formale, în acelaşi timp fiindu-i explicat dreptul de a apela la instanţele judecătoreşti pentru soluţionarea litigiului.

Mai menţionează reclamantul, că prin comportamentul său, pârâtul l-a impus să apeleze la instanţa de judecată, necătând la faptul că a anexat la cererea adresată toate dovezile, care adeveresc cauzarea prejudiciului material. Cere Spiridonov Vladimir, încasarea de la pârât prejudiciul material în sumă de 20 692,23 lei şi prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei. Pe parcursul examinării cauzei în instanţa de fond, reprezentantul SRL „Chişinău – Gaz” a înaintat cerere reconvenţională împotriva lui Spiridonov Vladimir solicitînd încasarea datoriei la serviciile prestate în mărime de 29 396,87 lei. În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că consumatorul Spiridonov Vladimir nu a executat obligaţiile şi nu a achitat pentru gazul natural consumat.

Suma care urma să fie achitată de acesta, a fost determinată prin contrapunerea datelor contorului, din contabilitate privind achitările efectuate de consumator şi datele stabilite de controlul financiar efectuat de organul de revizie a CCCEC. În acest sens, menţionează reclamantul că dovada neîncasării numerarului prin casă de către SRL „Chişinău – Gaz”, serveşte Raporturile financiare ale SRL „Chişinău – Gaz” pentru anii 2004-2010, ştampila Direcţiei Generale de Statistică a mun. Chişinău, unde în compartimentul 24 (mijloace băneşti casa 241, codul 400) pentru ultimii ani nu este reflectată vreo sumă încasată în numerar prin aparatul de casă, iar în alţi ani sunt reflectate doar sume mizere ce confirmă cu certitudine faptul că consumatorul Spiridonov Vladimir a achitat plăţile ce constituie obiectul cererii reconvenţionale în casieria întreprinderii, de asemenea, prin transfer bancar la contul furnizorului această sumă n-a parvenit.

Complementează reclamantul că prin certificatul eliberat de Inspectoratul Fiscal Râşcani, precum că SRL „Chişinău – Gaz” în perioada menţionată nu dispunea de aparat de casă, face dovada că Spiridonov Vladimir nu putea achita plăţile în numerar pentru gazele naturale consumate nemijlocit la furnizor, SRL „Chişinău – Gaz” şi respectiv, rezultă că contabilitatea SRL „Chişinău – Gaz” nicidecum nu putea recepţiona şi, de fapt, nu recepţiona plăti în numerar de la consumatorii de gaze naturale, inclusiv de la Spiridonov Vladimir. Mai indică reclamantul că datele din contul personal de achitare a gazelor naturale consumate prin agentul de recepţie nr. 10 este o falsificare comisă de colaboratorii contabilităţii SRL „Chişinău – Gaz” - Elena Bejenar, care a introdus în programul computerizat al furnizorului aceste date pentru a ascunde însuşirea sumelor reduse primite ilegal, inclusiv de la Spiridonov Vladimir.

Conform informaţiei parvenite de la instituţiile financiare care deservesc întreprinderea SRL „Chişinău – Gaz”, Spiridonov Vladimir nu a achitat consumul de gaze naturale prin filialele şi reprezentanţele acestora. Consideră reclamantul, că Spiridonov Vladimir, urmărind scopul de a diminua obligaţiunile sale pecuniare care urma să le îndeplinească faţă de furnizorul de gaze, nu a achitat suma reală a gazului consumat, cu concursul unor persoane care au fost traşi la răspundere penală, în privinţa unor figuranţi ai dosarului de sustragere prin escrocherie a banilor ce urmau să intre în conturile SRL „Chişinău – Gaz”. Adiţional, informează reclamantul că deja sunt pronunţate sentinţe de condamnare, inclusiv faţă de contabila întreprinderii Elena Bejenaru.

Cere SRL „Chişinău – Gaz”, încasarea datoriei la serviciile prestate în mărime de 29 396,87 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 31 iulie 2013, s-a admis parţial acţiunea înaintată de Spiridonov Vladimir către SRL „Chişinău – Gaz” privind încasarea prejudiciului material, prejudiciului moral şi s-a admis cererea reconvenţională înaintată de SRL „Chişinău – Gaz” către Spiridonov Vladimir privind încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată. S-a încasat din contul SRL „Chişinău – Gaz” în beneficiul lui Spiridonov Vlşadimir a sumei prejudiciului material de 20629,23 lei şi cheltuielile de taxa de stat 620,77 lei, în total 21313 lei cu respingerea cerinţelor de încasare a prejudiciului moral şi s-a admis integral cerinţele din cererea reconvenţională cu încasarea datoriei pentru gazul livrat în sumă de 29396,87 lei şi a taxei de stat 882 lei, în total 30278 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013, apelul înaintat de către Spiridonov Vladimir a fost respins, iar apelul înaintat de SRL „Chişinău – Gaz” a fost admis. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 31 iulie 2013, în partea admiterii acţiuni lui Spiridonov Vladimir şi în această parte a fost pronunţată o nouă hotărîre, prin care acţiunea înaintată de către Spiridonov Vladimira fost respinsă, ca neîntemeiată. În rest, hotărîrea instanţei de fond, a fost menţinută fără modificări. La 30 decembrie 2013, Spiridonov Vladimir a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, dat fiind faptul că instanţa de apel la examinarea pricinii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele pricinii, nu a apreciat corect probele, au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material şi normele de drept procedural. În special, indică recurentul că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, precum şi în dosar lipseşte procesul – verbal al şedinţei de judecată. În context, precizează recurentul că au fost încălcate prevederile art.273 CPC, privind obligativitatea întocmirii procesului-verbal, instanţa de apel de asemenea, ignorînd explicaţiile Hotărîrilor Plenului CSJ.

Mai indică recurentul că nu este de acord cu concluziile instanţelor de judecată precum că facturile de plată nu constituie act administrativ, respectiv nu este de acord cu refuzul instanţei de a i se restitui taxa de stat achitata în prima instanţă. Mai menţionează recurentul că instanţa a apreciat şi denaturat faptele prezentate în proces. Complementar, consideră Spiridonov Vladimir că instanţa de apel a ignorat prevederile art. 1398 CC, prin care intimatul este obligat să repare prejudiciul patrimonial şi prejudiciul moral, cauzate prin acţiuni ilicite. Un alt temei de casare a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe este nemotivarea soluţiilor şi concluziilor. La 25 martie 2014, SRL „Chişinău – Gaz” a depus referinţă la recursul declarat de către Spiridonov Vladimir, solicitînd respingerea recursului.

În acest sens, menţionează intimatul că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, iar argumentele cererii de recurs neîntemeiate, motiv pentru care consideră că aceasta urmează a fi menţinută. În context, precizează că instanţa de apel a argumentat în totalitate, cerinţele recurentului ce ţine de procedură, pe care acesta le interpretează în folosul său. Adiţional, învederează SRL „Chişinău – Gaz” că la data de 10.12.13, la iniţiativa lui Spiridonov Vladimir a fost încheiat un Acord privind achitarea în rate a datoriei acumulate, prin care acesta a recunoscut datoria şi pînă în prezent respectă graficul de eşalonare.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Spiridonov Vladimir întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare, în instanţa de apel, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul sesizează că, copia deciziei instanţei de apel a fost expediată la 22.10.2013, însă lipseşte dovada recepţiei actului judecătoresc. Spiridonov Vladimir a depus cerea de recurs la 30 decembrie 2013 şi, prin urmare, aceasta se consideră depusă în termen. Din materialele dosarului se constată că la 22.07.2011, lucrătorii SRL „Chişinău – Gaz” au deconectat imobilul care îi aparţine cu drept de proprietate lui Spiridonov Vladimir de la reţeaua de gaze. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani din 08.12.2011, SRL „Chişinău – Gaz” a fost obligat să reconecteze imobilul. La 28.12.2011, recurentul a depus o cerere în adresa intimatului prin care a solicitat restituirea benevolă a cheltuielilor suportate în urma deconectării abuzive de la reţeaua de gaze, care însă, a fost respinsă.

Din aceste considerente, Spiridonov Vladimir s-a adresat cu acţiune în instanţa de judecată. Instanţele ierarhic inferioare au emis hotărîrile respective. Învocînd că decizia instanţe de apel a fost emisă cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material şi procedural, Spiridonov Vladimir a atacat actul judecătoresc cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie. Analizînd argumentele invocate în recurs prin prisma materialelor cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie îşi expune următoare poziţie. Potrivit art. 273 CPC, pentru fiecare şedinţă de judecată în primă instanţă şi în instanţă de apel, precum şi pentru fiecare act de procedură îndeplinit în afara şedinţei (audierea martorului la locul aflării lui, cercetarea înscrisurilor şi altor probe materiale la locul de aflare sau păstrare etc.), se întocmeşte proces-verbal.

Potrivit art. 275 alin. (5) CPC, procesul-verbal se semnează de preşedintele şedinţei şi de grefier. În materialele dosarului se constată că pe procesele – verbale ale şedinţelor de judecată din 19.09.2012 (f.d. 48, 49), 26.11.2012 (f.d. 61-63), 18.12.2012 (f.d. 70) lipsesc semnăturile grefierului sau judecătorului. În context, Colegiul menţionează că procesul-verbal al şedinţei de judecată este un act procedural, care asigură posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii hotărîrii. În lipsa procesului-verbal este imposibilă efectuarea controlului judiciar, motiv pentru care, neîntocmirea procesului-verbal al şedinţei de judecată reprezintă o încălcare esenţială a normelor de drept procedural şi în cazurile cînd procesul- verbal nu este semnat de judecător sau grefier, acest act procesual nu va produce efecte juridice, situaţie echivalentă cu lipsa acestuia.

Consecvent, potrivit art. 388 alin. (1) lit. g) CPC, hotărîrea primei instanţe urmează a fi casată, independent de argumentele cererii de apel, dacă în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată. Ţinînd cont de cele menţionate, instanţa de recurs, reţine că instanţa de apel îşi întemeiază decizia de a respinge argumentul apelantului Spiridonov Vladimir precum că din dosar lipsesc procesele – verbale ale şedinţelor de judecată, pe prevederile art. 275 alin. (6) CPC, care statuează că participanţii la proces şi reprezentanţii lor au dreptul să ia cunoştinţă de procesul-verbal al şedinţei de judecată şi, în decursul a 5 zile de la data semnării acestuia, să prezinte în scris observaţii asupra lui, indicînd inexactităţile şi motivele pentru care îl consideră incomplet.

Instanţa de apel subliniază în acest sens, că apelantul (recurentul) era în drept să depună observaţii vis – a – vis de procesele – verbale, indicînd inexactităţile şi motivele pentru care îl consideră incomplet. Cu referire la acestea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie susţine că instanţa de apel greşit a aplicat prevederile articolului precitat, apelantul invocînd inexistenţa proceselor – verbale sub aspectul prevederilor art. 273, 275 alin. (5) CPC şi nu prezenţa inexactităţilor la acestea sub aspectul prevederilor art. 275 alin. (6) CPC. Astfel, în temeiul şi 388 alin. (1) lit. g) CPC, instanţa de apel urma să caseze hotărîrea primei instanţe şi să examineze cauza în continuare după regulile primei instanţe, ţinînd cont de prevederile procesuale privind restituirea pricinii la rejudecare.

Complementar, potrivit art. 432 alin. (3) lit. e) CPC, în cazul în care în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că în cadrul şedinţei de judecată din 26 noiembrie 2012, în temeiul art. 269 şi 270 CPC, instanţa de judecată a amînat deliberarea pentru 05 decembrie 2012. La 05 decembrie 2012, instanţa de judecată după retragerea sa în camera de deliberare a emis şi pronunţat o încheiere prin care a fost reluată cercetarea judecătorească. Colegiul, examinînd încheierea nominalizată, constată că pe act lipseşte semnătura judecătorului (f.d.

66). Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, motiv pentru care admite recursul declarat de Spiridonov Vladimir ca întemeiat, casează decizia instanţei de apel şi trimite pricina la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Spiridonov Vladimir.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Spiridonov Vladimir împotriva societăţii cu răspundere limitată „Chişinău – Gaz” cu privire la încasarea prejudiciului material şi prejudiciului moral şi cererea reconvenţională înaintată de societatea cu răspundere limitată „Chişinău – Gaz” împotriva lui Spiridonov Vladimir cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Iurie Diaconu Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală