- Dosarul nr.
- 2rac-146/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 19 martie 2014
- Părțile
- SRL Chişinău-Gaz vs SA Termocom
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2rac-146/14 — Încasarea penalităţii
prima instanţă: Iu. Potînga dosarul nr. 2rac-146/14 instanţa de apel: B. Bîrcă, M. Moraru, M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Chişinău Gaz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Chişinău Gaz” către SA „Termocom” în procedura planului privind încasarea penalităţii în mărime de 68 155,44 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 2044,66 lei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către SA „Termocom” în procedura planului, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.
Chişinău din 22 aprilie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 29 februarie 2012, reclamantul SRL „Chişinău Gaz” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către SA „Termocom” în procedura planului privind încasarea penalităţii pentru perioada 01.11.2011-30.12.2011 în mărime de 68 155,44 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 2044,66 lei. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că conform prevederilor p.1.2 al contractului de furnizare a gazelor naturale nr. 53 din 31.12.2010, încheiat între SRL „Chişinău Gaz” şi SA „Termocom”, SRL „Chişinău Gaz” şi-a asumat obligaţiunea să livreze pîrîtului gaze naturale, iar acesta să recepţioneze producţia şi să achite contravaloarea volumului de gaze naturale consumat.
Reclamantul a explicat că, a respectat integral obligaţiunile asumate prin contract, iar nerespectarea de către SA„Termocom” a obligaţiilor sale contractuale prin neachitarea în termen a gazelor consumate a generat calcularea pentru perioada de la 01.11.2011 pînă la 30.12.2011 a unei penalităţi în sumă de 68 155,44 lei, sumă solicitată spre încasare în mod forţat. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 22.04.2013 s-a admis integral acţiunea. S-a încasat de la SA „Termocom” în procedura planului în beneficiul SRL „Chişinău-Gaz” penalitatea pentru perioada 01.11.2011-30.12.2011 1 în mărime de 68 155,44 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 2044,66 lei (f.d. 44-45). Nefiind de acord cu hotărîrea respectivă, SA „Termocom” în procedura planului a depus apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013, apelul declarat de SA „Termocom” în procedura planului a fost admis, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 22 aprilie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, prima instanţă a dat o apreciere eronată prevederilor legale, deoarece penalitatea este solicitată pentru perioada 01.11.2011 pînă la 30.12.2011, pe cînd instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că la data de 16.01.2012 între Ministerul Economiei al Republicii Moldovei, Primăria mun. Chişinău, SA „CET-2", SA „CET-1”, SA „Termocom”, SA „Moldovagaz”; SRL „Chişinău Gaz” a fost semnat Acordul adiţional la Memorandumul cu privire la măsurile de achitare a datoriilor în sectorul termoenergetic al mun.
Chişinău. Astfel, potrivit acestui acord adiţional s-a convenit că SA „Termocom” v-a achita datoriile supuse reglementării, conform prezentului acord faţă de SRL „Chişinău Gaz” pentru perioada noiembrie 2011 – octombrie 2012 pînă la 31.10.2012, de unde rezultă că penalitatea putea fi calculată doar pentru datoria neachitată din lunile septembrie-octombrie 2011, iar termenul limită de achitare era stabilit pentru 01.03.2012, pe cînd acţiunea a fost înaintată la 29.02.2012. Prin urmare datoria pentru perioada dată a fost achitată pînă la expirarea termenului limită, astfel SRL „Chişinău Gaz” fără justă cauză a înaintat acţiunea privitor la încasarea unor penalităţi pentru neonorarea în termen a obligaţiunilor contractuale de către apelant.
Or, odată cu semnarea benevolă a Acordului Memorandul, a recepţionat oferta de modificarea termenelor pentru achitarea gazelor recepţionate în termenele prescrise.
Instanţa de apel a mai menţionat că cerinţele SRL „Chişinău Gaz” sunt bazate pe prevederile contractului din 31.12.2010 nr. 53, încheiat cu SRL „Chişinău Gaz" şi SA „Termocom” fară a ţine cont de prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 707 din 20.09.2011 „Cu privire la unele măsuri de eficientizarea funcţionării sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică” prin care s-au operat modificări şi completări la Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitarea a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiilor deconectării acestora de la reconectări la sistemele de încălzire şi alimentarea cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.191 din 19.02.20002, oferă consumatorilor dreptul de a achita serviciile prestate pînă la 2 începerea unui nou sezon de încălzire adică pînă la 01 august a anului de gestiune, fapt ce contrazice cerinţele intimatului şi fără a lua în calcul termenele stabilite prin Acordul adiţional la Memorandumul din 06.05.2011 semnat de coparticipanţi la 16.01.2012.
La 18 decembrie 2013 SRL „Chişinău Gaz” a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului recurentul a indicat următoarele încălcări: - Instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi procedural; - Instanţa de apel făcînd referire la Acordul adiţional la Memorandumul cu privire la măsurile de achitare a datoriilor în sectorul termoenergetic al mun. Chişinău, SA „Termocom” privind încasarea penalităţii pentru perioada 01.11.2011-30.12.2011, acesta a stabilit eşalonarea plăţii datoriilor, părţile contractante, însă nu au supus reglementării penalităţilor formate, deci urmînd ca părţile în partea penalităţilor să se conducă de prevederile contractului de bază şi anume contractului de gaze naturale nr.53 din 31.12.2010 încheiat între SRL „Chişinău-Gaz” şi SA „Termocom”.
Conform prevederilor legale, debitorul este obligat să repare prejudiciul cauzat creditorului ca urmare a neexecutării obligaţiei pecuniare asumate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.
Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Chişinău Gaz”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.
Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Chişinău Gaz”, în esenţa lor, sînt similare 3 argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.
Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.
Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Chişinău Gaz” ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Chişinău Gaz”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4